Il iubesc din tot sufletul

[helbi]

Draga mea,

 

incearca si vezi ce ai avut bun in relatia cu sotul. Ce te-a atras la el, de ce te-aii imprietenit si apoi casatorit cu el? De ce l-ai vrut in viata ta si in ce moment a aparut (ca poate a aparut, cind tocmai te desparteai de fostul prieten si a fost ca un refugiu pt tine)? Vezi daca mai ai ceva de salvat in casnicie. Daca DA, lupta, daca NU, nimeni nu te obliga sa stai linga el. Divorteaza si vezi-ti de viata ta.

 

Cit despre fostul....lasa lucrurile asa cum au fost si nu reinnoda o ata rupta. Din experienta iti spun ca, vei ajunge sa regreti ca nu ai pastrat totul la stadiul de "cit de extraordinar a fost in acei 8 ani". Vei redescoperi un alt OM si tu esti alta. Experienta casatoriei, in care ai acceptat si ce nu ai fost cindva dispusa sa accepti, nu se va mai repeta in alta relatie (sau eu asa sper). Si, dupa o perioada de "foc" vei ajunge la concluzia ca EL - FOSTUL nu mai e acelasi om pe care l-ai cunoscut, de care te-ai indragostit cindva si alaturi de care ai trait 8 ani de vis! Pastreaza-l daca poti (ca e greu si asa) ca pe un amic bun, dar nu mai mult de atit. Si nu acum! Crede-ma ca vei ajunge sa regreti ca l-ai cunoscut si pe EL.

 

Priveste NUMAI inainte, nu te mai uita in trecut. Oamenii care au avut o anumita insemnatate, la un anumit moment, pt noi, e bine sa-i sapstram undeva intr-un coltisor special al inimii noastre, DAR, nu fa greseala ca acum, pe un fond vulnerabil, sa crezi ca EL e scaparea problemelor tale. M-as bucura sa fie asa, DAR vei ajunge f. repede la concluzia ca nu e, si vei fi si mai dezamagita.

 

MULT CURAJ!

 

Andreia

 

 

[MirelaV]

sa nu fie doar senzatia k il iubesti..din cauza esecului tau..din cauza nefericirii tale...noi oamenii avem uneori tendinta de a ne uita inapoi si a compara...

nu stiu de ce te-ai despartit de fostul...dar clar au fost niste bube pe acolo...pe care acum poate le-ai uitat...si esti tentata sa vezi numai partea buna a lucrurilor si a relatiei voastre.

nevoia de un suflet langa noi..uneori ne face sa facem ceva compromisuri...dar nu-i chiar asa...

daca te gandesti sa te desparti..si tu crezi k nu se mai poate...fa-o fara nici o retinere..cand vei fi libera..vei vedea altfel lucrurile..si poate asa nu vei mai fi tentata sa privesti inapoi..

viata nu-i asa cruda..

eu zic mereu...trecutul e al meu si nu mi-e rusine cu el...prezentul il traiesc...si viitorul il voi desoperi...

asa k..incearca sa fii rationala!

 

[flo] Mid="blue">iid="red">rid="blue">eid="red">lid="blue">aid="red">Vid="blue">

pupicei pe burticeiid="pink">id="size1">

 

Racusori

 

 

Calitati: cea mai mare calitate a mea este aceea ca nu am decat un singur defect. Defecte: defectul meu (singurul de altfel) este acela ca nu am nici o calitate..., dar ramane intre noi. id="size1">id="navy">

 

[aime]

paralutaid="red">, nu vreau sa te supar si mai tare dar... acestaid="blue"> este postul tau de la un alt subiect. Este vorba despre aceeasi persoana? daca da, merita sa faci ceva ca relatia voastra sa dureze...

 

aime

[paraluta]

Multumesc din suflet tuturor celor care mi-au raspuns! Sunteti extraordinari, si nu stiu ce m-as face daca n-ati exista!!![flo]

Aveti cu totii dreptate, si stiu ca nu pot judeca "la rece".

A fost asa, ca dupa despartirea de fostul prieten, cu sufletul pustiit fiind, l-am cunoscut pe sotul meu, care nu e deloc o persoana rea, chiar este cumsecade. Ne-am casatorit, si chiar m-a ajutat aici foarte mult. Problema este ca el are 32 de ani, si este inca student. Asta e, aici cu studiul e ceva mai greu.

Acum un an, a avut stres foarte mare din cauza unor examene, si a facut o psihoza pentru care a fost internat la psihiatrie, la sectia inchisa. A fost foarte greu pentru mine aici, singura fiind, sa ma descurc. Dar mi-am demonstrat ca pot sa ma descurc si in situatii limita si sa fiu curajoasa. Psihoza a trecut, el este in continuare pe medicamente, se simte ceva mai bine acum.Anul trecut ne-am chinuit cu o depresie de-a lui foarte urata; nu putea sta singur in casa, in fiecare zi imi spunea ca vrea sa se omoare, etc. Cine are asa ceva acasa, ma intelege.Am fost alaturi de el neincetat.Am fost la spital la el in fiecare zi,l-am sustinut si eu cum am putut. Bineinteles, cu un consum nervos considerabil din partea mea, pe care il resimt.M-a epuizat toata boala lui.

Bineinteles ca a trebuit sa intrerupa studiul. Acum, merge la scoala din nou, dar mi spune in fiecare zi ca nu mai poate, ca vrea sa se exmatriculeze, ca e disperat pentru ca nu stie incotro. Am avut multe scandaluri pe tema asta, scandaluri care m-au epuizat foarte tare. Am incercat din suflet sa-l motivez cat pot. Dar totul in zadar. Am ajuns la concluzia ca daca nici macar nu poate sa aprecieze ca are o familie si o sotie (copii n-avem)pentru care merita sa lupte, atunci stau langa un om las,langa care n-am ce realiza in viata. Pentru ca toata ziua se tot vaieta cat e de greu. Ce poate fi asa de greu sa te duci in fiecare zi la scoala, si sa incerci, nu stiu. Asa ca din pacate, boala asta l-a transformat intr-un iepure fricos. Ce sa fac? Sa stau langa el, si toata viata sa-l imping din spate sa faca ceva?(Nici de spalat nu-i vine, daca nu insist eu si s-a cam abandonat) Sau sa sper ca va fi candva ca inainte,cand nu lua medicamente, si mai era in stare sa faca ceva?!

Bineinteles ca incerc sa "evadez". Evadez si eu cum pot, prin computer, gandindu-ma la fosta iubire, pe care o pastrez intr-un sertaras al inimii, si care ma alina in momentele de disperare.

Cred ca oricat ar fi cineva de intelegator, si am fost si eu cu adevarat foarte intelegatoare,tot se mai satura sa-si raceasca gura de pomana.

[osolita]

Paraluta, sa stii ca eu il intreleg intr-un fel pe sotul tau, e al naibii de frustrant sa te apuci pe invatat cand ai o anumita varsta si mai ai si familie. Iar frustrarea creste cand cel de langa tine e liber sa faca ce vrea in timpul lui liber si nici nu te intelege.

Tu stai acasa sau muncesti/inveti? Daca ai timp liber incearca sa faci niste cursuri la universitate si sa te prezinti la niste examene(din cate stiu eu se poate fara sa fii student). O sa vezi atunci ca te cam urci pe pereti cu teancul ala de cursuri in limba germana in fata ta.

 

Depresia lui presupun ca porneste si de la faptul ca nu vede un viitor roz in fata dupa terminarea studiului. Am ramas uimita cand am constatat ca studentii nemti gandesc foarte negativ in ultimii ani de studiu si nu-si dau prea mari sanse in gasirea unui loc de munca. Ba chiar au fost si articole pe tema asta in ziare ca nu stiu cat la suta din absolventi lucreaza pe posturi de practicanti si sunt foarte prost platiti si pusi sa faca munci care nu prea au neaparat treaba cu studiul.

Daca tu nu ai un serviciu sau nu ti-ai recunoscut studiile aici presupun ca sotul tau se gandeste ca are sanse mici sa-si gaseasca un serviciu dupa studiu si nu va fi in stare sa-si intretina familia. Din cauza asta probabil nu ar vrea sa ramana in Germania pentru ca se gandeste ca macar in Romania veti putea munci amandoi.

Si apoi cine stie ce asteptari are de la viata si nu si le vede implinite aici, tu il cunosti mai bine si stii ce vrea.

 

Asa ca in concluzie eu cred ca ar trebui sa discutati si sa vezi de unde pornesc temerile lui si sa vezi daca poti sa-l ajuti cu ceva. Imi inchipui ca si pentru tine e al naibii de frustranta situatia de fata dar nu stiu daca fostul prieten e solutia cea mai buna.

[spic de grau]

Paraluta,

 

Imi dau seama ca in momentul in care ai deschis topicul de fatza, ceva s-a intamplat intre tine si sotul tau care te-a suparat f tare.

Spun asta ptr ca am citit ce ai scris pe un alt topic, despre acelasi sot (sau ma insel?):

quote:Sotul meu este oricum un "ursulet" dulce si de treaba, dar cel mai dulce lucru pe care l-a facut pentru mine, ramane cel de acum 2 ani, cind tot povestind intr-o seara, ne-am trezit ca e deja 12 noaptea si incepea ziua mea de nastere! Asa ca el a coborit tacticos in pijama pina in fata casei unde locuim, si mi-a rupt o floare drept cadou, fara sa-l vada vecinii!!!

Imi vin in minte multe amintiri frumoase, dar asta ma face totdeauna sa zimbesc!

---

id="quote">id="quote">

 

Ideea e sa incerci sa iti faci ordine in minte si in sentimente. E f usor sa te refugiezi intr-o dragoste trecuta si sa o idealizezi, in detrimetul celei pe care o traiesti acum.

Gandeste-te daca ai fi cu adevarat fericita daca nu ai mai fi langa sotul tau. Gandeste-te ce ar fi daca ai vedea ca isi face valiza si pleaca, lasandu-te cu fantasmele din sufletul tau. Te-ar durea sau te-ai simti usurata?

Daca reusesti sa raspunzi la intrebare asta, atuci presupun ca stii pe ce drum sa o iei.

 

Nu da vrabia din mana ptr cioara de pe gard (mai ales ca cioara poate zbura inainte sa ajungi tu la gard[;)])

 

Multa bafta in decizia pe care o vei lua.

 

[cit]Lumyid="red">- mamica lui [bibe]David Andréi id="blue">id="Book Antiqua">(11 Martie 2004)

---

Povestea nasterii lui David[foto]

id="right">

 

Yesterday was the past, tomorrow will be the future,but today is a gift, that’s why we call it PRESENT

[numeioana]

Da, si eu citisem ce-a scris paraluta la subiectul cu cel mai frumos gest din partea sotului...

 

Nu prea pare sa fie vorba despre aceeasi persoana...hmmm

 

Ioana

 

[ruxij]

Ba poate sa fie vorba de aceeasi persoana. Inteleg ca sotul ei e depresiv. Asta nu inseamna ca nu poate sa faca gesturi frumoase sau ca nu o iubeste. Eu o inteleg ca ii este greu sa traiasca cu o persoana depresiva, practic el este bolnav.

Din pacate nu am nici un sfat, este decizia ei daca sta sa il ajute sau pleaca. Este foarte posibil ca el sa nu poata face mare lucru in viata din pricina depresiilor.

[paraluta]

Cand s-a intamplat faza cu floarea rupta, sotul meu era sanatos, nu era pe neuroleptice, si era plin de speranta. Era cu totul alta persoana decat cea de acum!

Este iar adevarat ca acest subiect l-am postat dupa o discutie cu el,in care incercam a nu stiu cata oara sa-l motivez , sa fie macar mai optimist,si nu atat de disperat.Plus ca si psihiatrul la care merge, i-a spus ca este vorba de o boala cronica, si ca probabil nu se va face bine niciodata, adica vor fi in viata lui si perioade bune, dar exista riscul ca, candva sa faca din nou o criza. A ajuns sa ma faca si pe mine sa fiu disperata, de uneori nici nu ma mai recunosc. Nu as putea sa uit momentele frumoase pe care le-am avut,dar atunci cand am avut cu el discutia-cearta de genul "ce ma tot impingi in fata, eu oricum sunt un ratat de care n-o sa se aleaga nimic", eram la capatul rabdarilor,si am avut nevoie de sfaturile voastre, ca sa ma ajute sa gandesc mai limpede. La iubirea mea trecuta, care va ramane cea mai frumoasa, ma gandesc foarte des, in fiecare zi, si imi face binesa mi-l amintesc pe El. Ma ajuta -in situatia confuza in care sunt acum. Poate ca in momentele de deruta din viata, face bine sa te gandesti la momentele trecute in care aveai siguranta, de sentimente puternice pe care le-ai nutrit pentru cineva candva.Credeti-ma, ma ajuta foarte mult. Dar privesc pana la urma totul ca pe o terapie. Deci fosta iubire a ajuns sa-mi fie terapie, si eu gasesc asta totusi bine. Desi, daca m-as afla dintr-odata fata in fata cu fostul iubit, cred ca mi-as pierde capul, la fel si el, si n-as mai garanta pentru nimic...

[Porumbita]

de ce esti asa sigura ca el si-ar pierde capul? n-ar trebui sa pariezi pe asta...

 

ti-am mai zis si data trecuta cand ai deschis subiect despre fosta ta iubire... tu idelizezi ff mult fosta relatie pt ca nu esti fericita in

cea de acum...