Limita??? ...am atins-o

[zepellina]

In urma cu aproape un an am postat un subiect :http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=37133 pt ca nu stiam ce sa fac, unde e limita. Acum revin, dar sunt aproape in aceeasi situatie. De anul trecut comportamentul sotului s-a inrautatit in sensul ca tot asa, pleca de acasa noaptea cu prietenii, sambata seara desi plangeam de ciuda ca mi se intampla tot ce mi se intampla , a plecat trantind usa, la o "bauta " cu prietenii. In tot acest timp eu m-am schimbat in sensul in care nu am crezut niciodata si pe care l-a remarcat si el: nu l-am mai stresat, am fost destul de calda zic eu, grija de mine si copil si de ce nu, chiar sa arat mai bine decat inainte (lucru remarcat). Cu toate astea, el continua la fel, destul de neingrijit pot sa spun, cu plecari in delegatii si ultima oara chiar se gandea la o femeie, am gasit un mesaj catre o femeie. Greseli, mesaje, am facut si eu dar, tot el nu mai rezista si imi spunea mereu, mereu ca pleaca. Inca nu iau in considerare existenta unei alte persoane, chiar daca poate e absurd, nu cred ca asta e problema (poate ar fii mai linistit[;)]). In urma cu o zi tocmai ii propusesem sa mai avem un copil, pt ca timpul trece chiar daca ne certam, el ramane si e ft frumos. Pana intr-o zi cand i-am spus calm ca vreau sa plece, vreau sa ma linistesc si eu (el spunea mereu, chiar si in acea seara ca vrea, desi nu pleca daca nu spuneam). A plecat in acea seara, shocat de "curajul" meu.Dupa cateva zile, as fii vrut sa vina inapoi pt ca necazul este ca il iubesc. Nu a vrut, a venit o seara cand pot sa spun ca a fost perfect , apoi spune ca mai sta sa ne limpezim gandurile, sa o luam de la inceput (de reprosat nu a gasit nimic si sunt macar de asta mandra de mine ca am avut control si chiar nu m-am simtit vinovata de situatia relatiei) Chiar daca imi doresc asta, i-am spus ca sufletul nu e un hotel unde vii si pleci cand vrei, dar tot nu imi vine sa cred cum se poate intampla asa ceva. Poate sunt inca bulversata dar nu stiu care ar fii alegerea buna, incep sa nu mai vreau eu, as vrea sa stau linistita si poate odata cu cineva care ma apreciaza asa cum sunt. Cum o sa fie singur? As vrea parerile voastre in special a celor care au trecut prin asa ceva. zepellina

[brendamitran]

Citindu-te,parca ma vad pe mine.....Exact prin aceleasi probleme am trecut si eu.Faza cu usa trintita in timp ce tu plingeai,am trait-o si eu.

Concluzia? Sintem divortati de aproape 5 ani.degeaba am tras 3 ani in care am tot sperat ca se indreapta si redevine ce a fost.Nici vorba!

Dupa cite povestesti,sigur are pe altcineva,deci singur nu este.

Taie in carne vie si lasa-l,asta nu e nici dragoste,nici casnicie,este bataie de joc si....cel mai mult are de suferit copilul.La copil te-ai gindit?

Ce ma socheaza si ma uimeste peste masura este cum ai putut in conditiile astea sa te mai gindesti sa faci inca un copil.Incearca sa-ti imaginezi cum ar fi.....

Numai bine!

 

BRENDA

"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"

http://community.webshots.com/user/brendamitran

[roana]

Nu stiu daca situatiile sunt similare dar in vara asta am trecut si eu prin multe porobleme cu sotul. dar eu in cele din urma am stiut tot ca are pe alta si am ajuns sa stam separati mai multe luni. Eu nu intelegeam cum dupa o relatie ca a noastra in care nu a existat nicicand tensiune s-a ajuns aici.Eu i-am dat pace si pana la urma in momentul in care am zis gata divortez el s-a trezit parca si mi-a zis ca nu vrea sa ma piarda ca ma iubeste de nu mai poate ca a fost bulversat ca nu stie de ce a facut asta si tot felul de scuze si texte.L-am primit acasa sa vad daca intr-adevar e asa si pot spune ca da e super schimbat si simt ca regreta ce a facut ca ma iubeste mult si asa. ma simt mai iubita ca oricand, chiar daca uneori ii reprosez si ma macin eu interior, e super bine.si asta dureaza de cateva luni deja.

Incerc sa evit discutiile despre ce a fost dar tot rabufnesc cateodata. Tot mereu imi multumeste ca am avut rabdare si ca l-am lasat sa vada cum sunt eu de fapt si ca putine femei sunt ca nevasta lui.

Il iubesc si crede-ma ca nu as fi crezut sa trec prin asta vreodata si mai ales nu credeam ca as fi capabila sa iert.

poate ca nici nu am facut-o inca dar el se poarta ireprosabil si accepta orice de la mine ca stie cat a gresit. si mi-a zis ca sufera ca m-a facut sa sufar atat si ca nu va mai face veci asa ceva.

Poate am avut noroc, poate a fost ceva ce nici el nu stie de ce a facut-o, a fost poate o iesire din rutina. la noi merge spre bine,incerc sa vad vara asta ca pe o incercare data de cineva si peste care am trecut pana la urma. e deja bine sunt universul lui si face orice sa uit si sa iert, dar la tine deja cred ca esti la limita.eu am trait cateva luni in incertitudine tu de cate vreme?

nu stiu ce sfat sa iti dau. tu simti cel mai bine , tu il simti cel mai bine. nu stiu daca ma crezi dar eu stiam ca ma iubeste si ca e doar o perioada nasoala, simteam asta.chiar daca multe fete pe forum ziceau ca ma imbat cu apa rece, simteam ca ma iubeste si uite ca asa a fost.

nu stiu daca experienta mea te va ajuta dar poate cu rabdare veti trece de tot, dar se pare ca el e cel ce nu coopereaza deloc.poate are nevoie de un soc sa se trezeasca.

Iti doresc putere si incearca sa suferi cat mai putin.

multi pupici

[zepellina]

Brenda, ma gandesc si la varianta ca poate o sa divortez, ft mult. La copil m-am gandit pt ca imi doresc EU, pt ca il iubesc , pt ca existau si momente bune si pt ca sunt o fraiera cu capul in nori care crede in oameni.

Roana, la asta m-am gandit defapt, ca poate se rezolva. Il iubesc si ma iubeste si el dar pt ca a simtit asta, si ca poate venii, inca nu e sigur. Poate il trezeste socul, nu a trecut decat o saptamana, timp in care ne-am intalnit in acea zi. Astept sa treaca acum timp sa vad ce vrea si ....parca nu mai vreau eu acum.

 

Tensiuni au fost in relatie pt ca si eu sunt ft independenta si am incercat sa-mi exprim nemultumirile, punctul de vedere, dar am incercat sa ma abtin in ultimul timp.

 

Ma bucur din suflet pt tine si sper sa te simti bine in continuare.

 

zepellina

 

[paraluta]

Nu stiu ca sa spun...

Eu am probleme cu sotul meu, dar de alta natura. Sotul meu s-a imbolnavit, "a luat-o razna" cum s-ar zice din cauza stresului, acum e pe revenire, ia inca medicamente. dar inca nu e cum a fost. Si ramasitele de psihoza care au mai ramas, ma chinuie de mai bine de un an, ma fac sa cred ca nu isi va mai reveni niciodata, si sunt ingrozita la gandul ca poate va trebui inca nu stiu cat sa ma chinui cu el.

Am si uitat ca oamenii mai au astfel de probleme cum aveti voi fetelor! Imi pare rau ca treceti prin asta. dar cred ca pana la urma trebuie sa dam dovada si de egoism, ca sa nu ne imbolnavim.

Cel mai bun exemplu pe care pot sa ti-l dau e cu mama mea. Tata bea de multi-multi ani. Mama s-a consumat intr-atata, incat nu mai putea saraca. Pana intr-o zi cu soare si doua dimineti in care s-a trezit, si s-a gandit: aha, bun, adica el bea, se simte bine, si eu ma chinui ca proasta! Asa ca din ziua aia, nu s-a mai implicat. L-a lasat in voia sortii.

Cred ca barbatii sa impart in trei categorii; numai atatea am cunoscut: barbati betivi, barbati curvari, si barbati bolnavi. Daca mai stiti voi inca o categorie, spuneti-mi si mie.

In concluzie draga mea, incearca sa nu te mai implici. Lasa-l sa faca ce vrea, ca vine el inapoi, la fel si mintea lui. Ocupa-te mai mult de tine si investeste in tine si in copilas, pentru ca copilul tau are nevoie de tine , si si tu ai nevoie de tine. Evita sa te enervezi atata cat poti. Stiu, este greu, dar poti sa te antrenezi. Cel mai bine este sa-l lasi in pace, sa plece, sa vina. dracu sa-i ia de barbati, ca bine imi spunea cineva, sa te mariti cu o zi inainte de a muri!

Chiar acuma cateva ore am primit si eu un "permanent" la nervi de la sotior. Cred ca intr-o buna zi am sa-l las, si o sa plec cat vad cu ochii.

Mai scriu si alta data, scuze pentru off-topic, daca am dat-o pe langa, imi cer scuze, sunt foarte nervoasa si eu, dar am vrut si eu sa ajut cu o parere.

Va pup![flo]

[brendamitran]

Vedeti? Aici e greseala! Pai,daca-l lasi in boii lui si ii accepti toate astea,sa plece,sa vina,timp in care el se simte bine si tu te macini,creezi un precedent.Si se var repeta istoria,cu siguranta.

Pe urma....ce casnicie mai e asta cind el pleaca si vine dupa bunul plac? Unde mai e respectul? Dragostea? se duce de rapa tot,eu cred ca deja se transforma casnicia intr-un chin inutil.Ajungi pe la 50 de ani sa-ti pui intrebarea :"ce-am facut cu viata mea"?

Va spun din proprie experienta: odata ce s-a creat un precedent,totul e terminat.Mai devreme sau mai tirziu,se va termina.

 

P.S.Paraluta,ce inseamna "permanent"?

 

BRENDA

"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"

http://community.webshots.com/user/brendamitran

[Jocelyn]

paraluta eu pot doar sa banuiesc ce inseamna "permanent".

Mai sunt si alte categorii de barbati, foarte diferite de cele descrise de tine.

Si daca ai de gand sa divortezi fa-o acum, mai tarziu iti va parea rau ca ti-ai irosit viata stand cu un om violent. Pentru ce??

 

If there were in the world today any large number of people who desired their own happiness more than they desired the unhappiness of others, we could have paradise in a few years.id="navy">[flo]

[Rufus]

Z., este un mare pas inainte (pentru tine) faptul ca a plecat (btw, unde?). Ca iti place sau nu, o sa vezi. Si o sa vada si el. Sigur, sufletul nu-i hotel, dar o decizie se ia in cea mai buna cunostiinta de cauza.

Din pacate, de un an de zile eu nu vad decat mai rau in povestea ta. Era timpul pentru o noua faza, ceea ce ati facut acum. Nu te grabi, ai tot timpul din lume si, oricum, faptul ca il iubesti inca iti va rapi multa vreme pentru vindecare.

In ceea ce priveste copilul, fii linistita. Tot aud pareri conform carora este bine sa faci asa cum e mai corect pentru copil. Fara sa neg asa ceva, eu spun ca micutului ii va fi bine numai daca tie iti va fi bine cu adevarat.

 

http://community.webshots.com/user/tora97

 

"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[zepellina]

A plecat la un prieten care sta singur. Sunt sigura ca acest pas este bine facut pentru ca nu se mai putea asa.

 

"Nu te grabi, ai tot timpul din lume si, oricum, faptul ca il iubesti inca iti va rapi multa vreme pentru vindecare."

O sa ma gandesc, pt ca de 3 zile ma gandesc incontinuu sa termin, sa ii spun GATA. El sta ft linistit ca se intoarce dar mi-e frica ca o luam de la inceput, ca nu o sa mai rezist si e mai bine sa avem relatii civilizate. Nu stiu insa daca reusesc.

 

Cu copilul as vrea la fel, sa fie ceva sigur, adica sa stie daca vine sau nu , daca e asa sau asa. Nu mi-e teama. Intr-o seara ii spun: "vine tati in seara asta", ea" de ce vine?". Este clar ca si-l doreste mult dar deja iesise din schema de intalnire seara.

 

Va multumesc

 

 

zepellina

 

[Rufus]

Offff,ce agitata esti...Da' stiu ca asa esti tu. Pai ce inseamna trei zile? mai nimic! Cand spun sa ai rabdare, inseamna sa astepti mai mult, fara sa-i transmiti nelinistea ta (de parca ai putea!), sa-l lasi sa faca el pasi. Nu-i spune gata, ca nu esti gata. Desprinde-te cu gandul de el si trage de timp.

Scenariul e cam asa in prezent: dansul este intr-o mica vacanta, la un prieten. Face ce vrea, fara sa-l mai freci tu la cap. Stie ca te dai de ceasul mortii si savureaza momentul. Asteapta sa te "coci". Te cunoaste, stie ca nu ai rabdare. Cand va sosi momentul, se va intoarce, ca un cavaler, acasa, facandu-ti o mare favoare.

Poate ii faci tu un alt scenariu?

Singurul lucru care l-ar deranja acum ar fi tacerea ta.

Sau cel putin eu asa cred.

 

http://community.webshots.com/user/tora97

 

"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde