Limita??? ...am atins-o

[Rufus]

Problema nu-i la tine. Ma rog, principala. Iti cunosc of-ul de multa vreme si tot nu ma lamuresc (ca si tine): daca te apreciaza atata, de ce fuge de tine?

 

poze multe cu noi

 

 

"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[zepellina]

Atunci macar explica-mi cum poti sa stai in pat cu o femeie si sa nu o doresti.

Ma gandesc, la ce reprosuri imi aduce : ca ne certam mereu, dar el nu face nimic in acest sens, sa ne intelegem. In concediu, vara, a fost "perfect" in sensul ca nu ne-am certat deloc, ne-am simtit bine, dar....nu vroia.Am mai avut si clipe in care am cedat dar in general am incercat sa stau cu el mai mult, chiar daca venea tarziu, sa dorm cu el chiar daca copilul ma cauta, sa il rasfat...

 

Week-endul trecut am fost la munte, la ski, sport preferat de amandoi inainte. Anul trecut si anul acesta, am schiat singura, pt ca "nu avea chef"

Unde gresesc? Sau poate chiar asta e greseala ca nu ma impun, nu prin cearta, dar suparata nu pot sa stau, orice se intampla.

 

zepellina

 

[Rufus]

Z., uite ce-i: cu riscul de a te supara (pe viata, ca pe mine stiu ca nu te superi), am sa-ti spun ca...da, exista posibilitatea sa nu te doreasca. Ca femeie.

Eu tie ti-am mai spus pataniile mele. Si eu am stat, ultimul an langa fosta sotie, fara sa ma ating de ea. Si nu mi-a trebuit. Nu ma deranja ca persoana, mergeam in concedii, la petreceri, dar nu ma mai atingeam de ea. La inceput ne-am certat pe tema asta, apoi s-a calmat. A fost o decizie de-a mea, ca protest la un comportament al ei (cred ca nu ai uitat ca si eu sunt berbec...). Si ma crezi sau nu, dar nu aveam alte femei.

Se prea poate ca sotul tau sa se simta bine cu tine, dar sa nu te doreasca. Asta este doar o explicatie, bazata pe ce am trait eu. Dar mai sunt atatea...

Daca ma intrebai inainte de a avea experienta ce ti-am povestit-o daca as putea sta nef--- in pat langa o femeie care sa arate cat de cat, ti-as fi spus ca nu se poate. Acum stiu sigur ca se poate.

 

poze multe cu noi

 

 

"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[Athina]

Draga mea,

 

Punctul nostru comun este partenerul care are probleme cu bautura. La tine in prezent, la mine in trecut. Am aflat in cativa ani pe pielea mea ce inseamna drogul asta si cum nenoroceste atat persoana care il consuma cat si pe cei din jurul ei. Aduce frustrari in special femeilor din jurul betivului - pe ideea ca noi ne simtim mai repede responsabile, este un dezastru psihologic si pentru copil care ajunge sa creada ca el este vinovat pentru ce se intampla, se inchide in el sau poate deveni foarte agresiv, are probleme de integrare in colectivul de copii etc. Poti afla mai multe citind despre subiect pe internet si o sa te ingrozesti si tu.

Psihologul la care m-am dus sa vad ce sanse mai are relatia mea mi-a spus ca sunt minime. Urma sa raman doar daca imi convenea postura de victima. Nu mi-a placut ideea sa imi bat joc de viata mea in continuare asa ca, dupa suferinte mari dar posibil de depasit, am reusit sa ma desprind, iar acum imi este ok, cu un alt partener. Unde o usa se inchide. o alta se deschide, sa nu uiti !

Este foarte bine ca ai succese profesionale si ca incepi sa te simti bine cu tine. Felicitari ! Esti pe drumul cel bun.

Nu uita ca pentru un copil este mai bine sa creasca intr-un mediu sanatos, fara conflicte, alaturi de mama lui si prin jur cu vreo alta figura masculina - bunic, unchi etc, decat sa simta toata tensiunea din jur. Copiii sunt ca niste buretei de atmosfera negativa si sunt atinsi primii de ea...din pacate...

Iti dau un sfat ca de la femeie la femeie: lasa intotdeauna sa vina barbatul catre tine ! Cand se va stradui ca sa te aiba, te va pretui cu adevarat si pe termen lung ! Crede-ma ca functioneaza :)

 

Mult succes si fericire,

Suntem mandri de tine ca esti pe drumul cel bun,

 

Athina

[zepellina]

El imi spune ca nu se simte aproape de mine, ca s-a saturat de certuri si discutii. Discutiile sunt in general din cauza intarzierilor, dar am avut perioade in care am incercat sa nu ii spun nimic.

O perioada am gasit pe altcineva, astfel incat sa nu "il mai stresez", dar degeaba. Apoi mi-am dat seama ca trebuie sa rezolv situatia. A fost o perioada de calm, dar nu se putea sa nu izbucneasca vulcanul.

Acum simt ca innebunesc, ca nu mai pot, ca vreau sa plece dar in acelasi timp il iubesc, mult si vreau sa stea cu noi.

Ce pot sa fac sa fie mai bine??? Rufus, din punctul tau de vedere, daca il las sa plece (sau sa ii spun sa grabeasca plecarea), se poate rezolva ceva?

 

Athina, el bea din cauza supararii, din cauza relatiei dar acum nu s-a mai intamplat (mult mai rar).

 

zepellina

 

[Rufus]

quote:Originally posted by zepellina

[brRufus, din punctul tau de vedere, daca il las sa plece (sau sa ii spun sa grabeasca plecarea), se poate rezolva ceva?

 

---

id="quote">id="quote">

 

Mi-e greu sa fiu sigur de ceva. As zice ca in subconstient ar vrea sa plece, dar exista ceva ce-l retine. Nu-mi dau seama ce. Poate nu are curaj. Cred ca daca pleaca nu mai revine, decat daca ii este greu (nu fara tine, ci fara obisnuinta unei relatii, fara copil).

Exista insa si mica posibilitate sa-si revina. Asa ca eu zic ca despartirea sa fie amicala, in fond poate va vrea sa se implice si in viata copilului.

Iar tie nu-ti strica putina demnitate. Ca pleaca sau nu, incearca sa-ti calci pe inima si sa pari o femeie calma, suparata dar nu isterica. O femeie cu capul pe umeri este imediat remarcata, inclusiv de cel care a uitat ca-i chiar a lui. Cred ca-l iubesti, insa daca el nu te mai vrea, e timpul sa incepi sa accepti acest lucru. Poate fi temporara situatia. Dar poate fi definitiva. O sa te jelesti la nesfarsit in fata lui?

Nu-ti pierde speranta, dar mergi mai departe. Orice ar insemna.

 

 

poze multe cu noi

 

 

"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[zepellina]

Nu prea are curaj, tine ft ft mult la copil, si cred ca si la mine. El ar vrea o despartire amicala, dar nu stiu daca voi fii in stare sa nu ma revolt.

Femeie calma am fost, dar nu suparata, ceea ce l-a derutat cred. Eram ft stapana pe mine, increzatoare, vesela, vroiam sa incurajez dar probabil a interpretat ca nepasare fata de "suferinta" lui.

Cred ca ultima speranta este sa ma rog sa se intample ce e mai bine pt noi.

Multumesc[flo]

 

zepellina

 

[Athina]

Imi pare rau sa vad ca si sotul tau face parte din categoria barbatilor care, nestind cum sa faca fata emotiilor puternice pe care le simt, se hotarasc sa le inece in alcool. Iar degradarea purtarii si a mintii sale se datoreaza alcoolului, sa stii. Tot cu mintea limpede daca va fi, va gasi solutia. Faptul ca a lasat-o mai moale cu bautura este un semn bun dar nu te baza doar pe atata. Cred ca este bine sa vezi lucrurile in ansamblu. Detaseaza-te sufleteste,poate chiar si fizic pentru a putea gandi clar si vezi ce este de facut. Este foarte important sa nu te minti. Incearca sa il faci sa iti spuna ce simte si cum vede el rezolvarea problemelor dintre voi.pune-i fin intrebari sa il ajuti sa isi exprime ce a adunat in el. Nu uita ca barbatii/oamenii in general nu se schimba fundamnetal decat temporar si vei trai mereu cu teama ca, la primele dificultati, se va afunda din nou in comportamente gresite. Decizia este in mana ta si o vei lua pe cea buna de data asta. Esti mai matura si mai controlata acum.

 

Mult succes,

Athina

[strumph2in1]

Draga zepellina,

 

sa nu dai cu oua! ii dau dreptate lui Rufus:

 

quote:

id="quote">id="quote">Ca pleaca sau nu, incearca sa-ti calci pe inima si sa pari o femeie calma, suparata dar nu isterica. O femeie cu capul pe umeri este imediat remarcata, inclusiv de cel care a uitat ca-i chiar a lui. Cred ca-l iubesti, insa daca el nu te mai vrea, e timpul sa incepi sa accepti acest lucru. Poate fi temporara situatia. Dar poate fi definitiva. O sa te jelesti la nesfarsit in fata lui?

Nu-ti pierde speranta, dar mergi mai departe. Orice ar insemna.

quote:

id="quote">id="quote">

 

Asa este. Fii demna. Asta iti va da si tie tarie pentru tine ulterior - indiferent ce va fi. E clar ca nu are curajul sa-si faca ordine in viata si emotii (ceea ce e uneori destul de greu, mai cunosc cazuri). Poti sa ai pentru el sentimentele cele mai frunoase si nobile dar daca nu sunt reciproce, la ce bun? Poti sa mai traiesti asa? Doar tu o stii.

 

Cred ca esti pe drumul cel bun. Fii tare. Conteaza pe tine. Tu va trebui sa traiesti cu tine insati mai departe si sa accepti realitatea oricare ar fi ea. Si sa-l accepti si pe el, cu ceea ce ti-a putut oferi pana acum. Si inca ceva: spunea cineva ca pe cei care ii iubim trebuie sa-i lasam liberi, daca ne iubesc se vor intoarce singuri inapoi. Ce spui?

 

Multa putere draga mea, nu te lasa chiar daca iti vine greu, sunt si eu pe aici - chiar daca m-am trezit tarziu in ceea ce ma priveste (stii despre ce e vorba)

[Vistiana]

Ce-ai mai facut?S-a intors???