oare s-a dus totul?

[ioannna]

Sunt cu El de 3 ani. A fost o dragoste nebuna la inceput ceva ce nu am mai trait niciodata pana atunci. Si totusi acum dupa 3 ani eu nu mai stiu ce simt. Avem planuri de casatorie dar eu ma gandesc sa renunt la tot. Am impresia ca fiecare traim in lumea lui el pare fericit si multumit de relatia noastra iar eu nu ma simt deloc implinita. Am doar 24 de ani si nu mai suport sa ma atinga(cu toate ca la inceput totul era bine). este o persoana extraordinara, ma iubeste foarte mult, nu am nimic sa-i reprosez, si sunt sigura ca daca as pune capat relatiei(daca as reusi sa fac pasul acesta care momentan mi se pare imposibil) mi-ar parea rau mai devreme sau mai tarziu si totusi nu stiu cum sa ma adun sa reusesc sa simt din nou ceea ce simteam nu cu mult timp inainte Nu pot sa vorbesc cu el am impresia ca nu ma intelege nu am nici cui sa povestesc, totul pare ok intre noi si ma gandesc ca daca spun cuiva ceea ce simt o sa zica ca eu sunt nebuna VREAU DOAR SA MA DESCARC SI SA PRIMESC UN SFAT

[olim]

Bine ai venit la[dc].

Eu cred ca prin ce treci tu, am trecut multe dintre noi.

Eu cred ca in orice relatie apare un moment cand totul devine normal, o monotonie, o rutina,totul se intampla deoarece asa trebuie sa se intample.

Eu cred ca daca sentimentele voastre sunt de dragoste unul fata de celalaltv, nu este nici un pericol.

Cred insa ca cel mai bine ar fii sa vorbesti cu partenerul tau, sa ii explici si lui situatia, si de ce nu poate ar fii bine sa faceti o mica pauza, ca sa iti dai seama de sentimentele voastre.Dar zic totusi sa nu te grabesti sa iei o decizie de care poate o sa iti para rau toata viata.

 

[ioannna]

incerc si eu sa n ma grabesc la o decizie. in general sunt o persoana nehotarata si stresata pana ma decid ls ceva. asa ca incerc sa ma abtin

Ma gandesc ca am doar 24 de ani si ca ar trebui sa fiu fericita si implinita, ca inca nu au intervenit problemele unei casnicii(nici macar nu stam impreuna) si ma intreb ce va fi atunci.

ceva adanc in inima esta aiurea dar nu pot sa-mi dau seama ce. Si stiu ca intr-un fel starea asta ma departeaza si mai mult de el. Din ce i ce mai mult ma deranjeaza lucruri minore care realizez ca sunt prostii. e ca si cum as cauta motiv de suparare

Din punctul meu de vedere nu comunicam deloc(pt el comunicare inseamna ce am mai facuteu azi, ce a facut el, ce mai fac ai mei-pt mine inseamna altceva sa poti spune orice prostie care-ti trece prin minte celui de langa tine, sa vb orice de la bucatarie la politica sau mai stiu eu ce)

Nu stiu daca e doar starea mea actuala care ma face sa-l privesc asa dar simt ca nu e ceea ce vreau eu

Sa ma explic: e un tip super, familist, tandru, fidel nu as avea nimik de reprosat(genul de sot ideal). dar in acelasi timp e genul de copil care vrea alintat si tot timpul impins de la spate sa faca ceva. asta si acasa si in privinta carierei. iar mie mi-ar place un tip de la care sa am ceva de invatat, care sa ma stimuleze pe mine, care sa faca multe din proprie initiativa, care sa se descurce mai bine, care sa mai citeasca o carte dn cand in cand, sa fie o idee mai ferm

nu ma intelegeti gresit nici eu nu sunt perfecta dar am ajuns la concluzia ca e un baietel inca si ca eu as vrea un barbat, un om pe care sa-l admir

eu nu am fost niciodata genul de femeie-mama dar cred ca asta are el nevoie. zilele trecute am stat putin de vorba cu seful luisi mi-a spus ca nu-i prea multumit de el(si altele) si m-am simtit ca la o sedinta cu parintii cand invatatoarea il critica pe ala micu

Si totusi oare nu l-am vazut de la inceput?? nu il cunosc de atata timp? nu stiam cm e?

si totusi nu l-am iubit?

sau oare nu-l mai iubesc?

e ceva ciudat. e posibil sa iubesti pe cineva dar sa nu-ti placa de el?? e ca atunci cand ai un copil(nu am inca dar cred ca asa e) il iubesti dar nu iti place felul in care se comporta si ai vrea sa fie altfel

 

 

[J G]

Da, e posibil sa iubesti pe cineva fara sa-ti placa de acea persoana. Eu sunt in acest fel de relatii cu toate persoanele pe care le iubesc cu adevarat (mama, frate, sot) si e greu dar... ce naiba sa mai fac acuma? Ca nu pot sa traiesc fara ei.

Trebuie sa te concentrezi pe lucrurile bune din relatie si sa ignori pe cele care te deranjeaza (mai ales ca sunt minore, nu inselat, furat, baut, batut).

Pe de alta parte poate te-ai plictisit de relatia asta. Se mai intampla. Olim zice bine - unori o pauza e foarte buna, mai ales ca nu stati impreuna, deci nu e complicat.

 

J

[Rufus]

[:)]Cred ca nu ti-a venit inca timpul de maritis, asa ca scutura-te putin si treci mai departe, pana vei gasi barbatul fara de care viata ta nu mai poate continua. Este evident ca, cel putin acum, prietenul tau nu este acela.

 

 

http://community.webshots.com/user/tora97

 

"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[Bee]

Subscriu la ce-a spus Rufus. Cand vei gasi omul cu care sa te maritzi, nu vei mai avea indoieli! Si o spun in cunostinta de cauza! De doua ori am renuntat la casatorie, cu o luna inainte de "eveniment"! Nu puteam sa risc sa-mi petrec viatza cu niste oameni care nu erau "pentru mine", desi ambele au fost relatii pline de "sentiment" si de foarte lunga durata. A treia incercare a fost cu noroc, dar si sotzul meu e pe masura! M-a luat de la ecografia morfologica de 20 de saptamani direct la starea civila sa depunem dosarul.

Comunicarea e tare importanta. Daca tu ai senzatia ca esti neinteleasa, ceva nu e in regula. Bafta multa. La 24 de ani ai o viata inainte. Nu te crampona de ceva care nu merge. Inima ta cred ca e pana la urma cel mai bun sfatuitor, insa principalul lucru la care ar trebui sa-ti raspunzi e daca il iubesti cu adevarat sau "ar trebui sa-l iubesti, ca doar e tandru, fidel...etc".

 

 

Bee

si Fetitza

[ioannna]

aveti dreptate! m-am gandit si eu uneori la asta oare il iubesc pe el omul din el sau doar ideea ca e "baiat bun" ca suntem un cuplu dragut, ca ne intelegem bine cu ambele perechi da parinti si ca avem un cerc de prieteni foarte bine inchegat si mai ales ca daca as renunta la el as renunta la toate astea

ma gandesc desigur si ca poate nu o sa mai gasesc pe nimeni dupa el si o sa regret decizia luata

si de asemenea ma mai gandesc ca poate sunt eu inca o visatoare si cer prea mult de la viata poate nu exista povesti ca in filme sau poate din momentul in care sunt impreuna incepe sa se schimbe si relatia dintre cei doi din film

poate ca daca as vrea doar sa fac o casnicie sa am un tata super pentru copii mei si un sot care sa-mi faca de cele mai multe ori pe plac el ar fi barbatul ideal

dar oare e drept sa ma multumesc numai cu atat?

[ioannna]

poate doar mi-e frica de necunoscut, de necunoscutul care urmeaza in cazul in care pun capat relatiei

poate e doar lipsa garantiei ca-mi va fi mai bine, ca odata si odata o sa fie mai bine, o sa fie asa cum vreau eu

Poate mi-e frica sa dau cioara din mana pa vrabia de pe gard(vrabie pe care momentan nu o intrevad)

poate ca stau dintr-un fel de comoditate el e ok, nu ma cert cu el(doar sufletul meu nu e multumit), ar fi un sot excelent, familia lui ma iubeste, familia mea il iubeste, prietenii sunt la comun nu tre sa construiesc alte relatii...

si daca o sa ma trezesc ca de fapt el a fost the one si dintr-o prostie am dat cu piciorul fericirii mele?

[ioannna]

inca ceva. bee esti extrem de curajoasa[flo][flo]

poate ca sunt lasa eu si nu pot lua decizia care trebuie

[creatza]

Ioana, parca vorbesti despre mine... in trecut. Stii ce am facut eu? Am hotarat sa renunt la relatie, sa caut mai departe, sa-l gasesc pe cel care imi e cu adevarat jumatate. A fost decizie tare greu de luat si m-am framantat mult timp... Urmatorul rationament m-a ajutat sa iau decizia: Sunt eu fericita acum? NU. Exista sanse ca lucrurile sa se schimbe astfel incat sa fiu fericita? NU. Il pot face pe el fericit atata timp cat eu nu sunt fericita? NU.

A durut tare mult despartirea si de multe ori am fost tentata sa ma intorc inapoi. Dar bine am facut ca nu m-am intors, l-am intalnit cateva luni mai tarziu pe cel care este acum sotul meu, pe care il iubesc din tot sufletul, pe care il admir si il respect pt ca il simt barbat cu adevarat.

Stiu ce e in sufletul tau acum si sper sa gasesti raspunsurile pe care le cauti.

[flo]