Cat tine speranta?

[silvia29]

Am intrat pe forumul asta intamplator si articolele voastre mi-au tinut de urat si mi-au alinat intr-un fel nesiguranta de viitor. Probabil ca povestea mea este una dintre cele care din pacate se repeta la nesfarsit si suna foarte familiar multora dintre voi. Insa as vrea sa va o impartasesc cu riscul de a suna plictisitoare. Nu caut neaparat un raspuns ci doar posibilitatea de a imi descarca sufletul. Am fost implicata intr-o relatie de 3 ani care s-a terminat acum 5 luni si care inca ma mai chinuie. Am tinut enorm de mult unul la altul si la un moment dat nici nu am stiut ca poate exista cineva care sa tina la mine asa de mult. Insa, nici acum nu am obtinut o explicatie care sa aiba sens pentru mine, in ceea ce priveste adevarata finalitate a ei. Mi s-a spus ca pur si simplu relatia nu mai merge si ca el a incercat din rasputeri sa o faca sa mearga.A invocat tot felul de scuze, cum ca nu ne potrivim, ca nu mai simte pentru mine ceea ce simtea la inceput, etc. Insa stau si ma intreb, oare toti ar trebui sa fugim pentru ca nu mai simtim ceea ce simteam la inceput? Am incercat sa ii gasesc scuza ca este prima lui relatie de lunga durata si s-a speriat in momentul cand relatia noastra a intrat intr-o alta faza, normala si inevitabila, zic eu. Care relatie nu ajunge in faza respectiva? Si daca apare ceva nou, este greu sa nu fi tentat. Nu stiu cat de mult a incercat din moment ce era o a treia persoana implicata, cu care se vedea in timp ce mie imi spunea ca el incearca din rasputeri sa amelioreze ceea ce el considera ca nu mai merge. Am identificat toate semnele infidelitatii insa sunt o persoana rationala si am considerat ca nu are rost sa il bat la cap sau sa ii reprosez ceva. Dimpotriva, am incercat sa il incurajez sa imi spuna ce se intampla si sa discutam depre ceea ce simte si ce vrea sa faca. Eram dispusa sa ii dau pauza necesara din relatie sa vada de ce parte trage mai mult. Mai ales ca am fost prima lui relatie de lunga durata. M-am gandit ca se instalase monotonia si rutina si ca este normal ca ceva nou sa ii atraga atentia. Insa de fiecare data mi-a zis ca nu este nicidecum vorba despre altcineva si ca nici prin gand sa nu imi treaca asa ceva. Este ciudat cum vrei sa crezi ca ceea ce iti zice este adevarat insa in adancul sufletului stii ca te minte in fata. Poate asta doare cel mai mult, cineva care iti vorbeste de cat de importanta este sinceritatea intr-o relatie, sa te minta si sa nu recunoasca ceva nici atunci cand este prins asupra faptului. Ultimele 2 luni din relatia au fost o constanta lupta pentru mine sa incerc sa fiu intelegatoare. Stiam ca se vede cu cineva insa nu stiam exact cu cine. Am ajuns sa aflu in final ca era vorba despre o persoana care face parte din grupul nostru comun de prieteni. Nu m-as fi gandit niciodata la ea pentru ca este foarte tanara, nu are inca 20 de ani, ar noi suntem amandoi foarte aproape de 30. Nu stiu ce este mai rau. Sa stai sa te gandesti ca o relatia pe care eu o credeam serioasa sa fie "uitata" pentru cineva asa de tanar sau sa te gandesti ca relatia respectiva s-ar putea sa nu aiba nici o sansa si sa continui sa traiesc cu speranta ca poate intr-o zi se va intoarce la mine. Initial am crezut ca poate este doar ceva trecator, pentru ca continua sa ma caute si ma bucuram de fiecare data cand o facea, insa am realizat ca poate o face numai din vinovatie. Am incercat sa nu ma supar si sa fiu cat se poate de intelegatoare, insa suferinta era prea mare, iar el continua sa zica ca vrea sa incerce o relatie cu ea si ca relatia noastra nu mai are nici o sansa de viitor. Asa ca am hotarat sa ma indepartez si sa imi vad de viata mea. Am incercat sa imi imprim cuvintele lui in minte foarte bine sa mi le pot repeta de fiecare data cand ma gandesc la el. Continui sa imi zic ca nu ma mai iubeste, sa ma linistesc. Nu este un baiat rau si nu cred ca a vrut sa ma raneasca intentionat. Ma gandesc ca atractia a fost asa de mare si atat de puternica incat efectiv nu i-a putut rezista si mi-a ascuns relatia lor pentru ca si el era nesigur pe sentimentele lui. As fi preferat sa nu ma minta si poate asta doare cel mai tare. Ma invinovatesc pe mine spunandu-mi ca este vina mea si ca l-am facut atat de nefericit incat si-a cautat fericirea altundeva. Si ma linistesc gandindu-ma ca poate daca eu nu l-am putut face fericit, ea are capacitatea asta, din moment ce a ales-o pe ea. Cunosc remediile necesare situatiilor similare. Ies cu prietenii cat de mult pot, calatoresc foarte mult sa imi umplu timpul, insa nu ma pot descotorosi nici cum de speranta ca totusi va ajunge la realizarea ca ar vrea sa fie cu mine si ca ea e prea tanara pentru a iesi ceva serios de acolo. Poate sunt eu prea naiva si ma insel amarnic. Ii mai vad ocazional din cauza prietenilor comuni, insa incerc sa il evit cat de mult pot, pentru binele meu. Iar cand le sunt prin preajma incerc sa fiu cat de vesela si indiferenta posibil. Evit discutiile cu el, iar cu ea mai schimb doua trei vorbe cand e necesar. Ma port ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. E un efort extraordinar si inlauntrul meu sufar cumplit, insa nu vreau sa dau nimanui statisfactia ca inca mai sufar. Si stiu ca nici lui nu ii este usor pentru ca stiu ca tine la mine. Ii mai prind cu coada ochiului privirea lui, cand se uita la mine si stiu ca nu ii este tot una ca il ignor. Si revin atunci la intrebarea mea. Cat mai pot sa sper? Sau merita sa mai sper?

[Amaya]

Silvia, doar pot sa-mi imaginez ce suferinta si ce lupta este in sufletul tau si imi pare rau.

Acum, intrebarea mea este: la ce speri tu? Crezi ca aceasta experienta il va face sa realizeze ce frumoasa era de fapt relatia voastra? Eu cred ca atunci cand un om iubeste cu adevarat nu exista tentatie care sa il poata atrage, fiindca nu isi doreste asta si este mai mult decat fericit cu persoana pe care o iubeste.

Speranta ramane vie atata timp cat o mentii tu vie. Cu toate ca mie mi se pare gresit spus speranta. Speranta este un lucru care iti face viata mai frumoasa si iti da un scop pozitiv, pe cand ceea ce traiesti tu este un cosmar. Doar tu poti sa omori aceasta "speranta" si sa mergi mai departe, fiindca, in opinia mea, nu ai la ce sa mai speri si nici nu cred ca merita.

Da-ti o sansa. E obligatia ta sa faci totul ca sa fii fericita, iar aceasta asteptare te omoara putin cate putin. Taie raul din radacina si cauta-ti fericirea si jumatatea care sa te merite, sa te iubeasca si sa te aprecieze.

 

 

Oana si bebe Andrei (18.02.2005)

Poze cu minunea mica, Andrei

Cu ce se ocupa sotul meu!

[paraluta]

Sfat obiectiv :Plange mult si uita-l. Vei gasi pe altul mai bun. Lasa-l in pace si nu-l mai primi inapoi daca se trezeste candva ca vrea iar la tine!

[adrienne12]

Colega mea de banca din liceu s-a imprietenit cu un coleg de clasa in clasa a 9a. Toate bune si frumoase, au fost prieteni pina in anul 3 de facultate cind el a parasit-o pt. alta. Acum e normal pt. ca prietena mea a fost prima lui relatie si i s-a parut ca e iarba mai verde in alta parte. E normal sa se intimple asa, oricit de mult te-ar durea; daca barbatii nu trec prin mai multe relatii si se casatoresc cu prima lor iubire o iau razna urit pe la 40-50 ani ... e mai bine sa aiba multe prietene inainte de casatorie!

 

E posibil sa se intoarca la tine, cum s-a intimplat in cazul prietenei mele din liceu... sau te poate uita cu desavirsire, cum e cazul unui alt prieten care a divortat de nevasta-sa cind el avea 35 ani si a intilnit o pustiaoica de 20 ani. Linge-ti ranile si move on.

 

 

 

[olim]

Nu merita sa te gandesti la acel barbat, deoarece in primul rand te-a mintit si a jucat pe doua fronturi, iar daca ii dai cea mai mica sansa cand relatia voastra va trece print-o problema, nu va ezita sa faca acelasi lucru din nou.

Uita-l ca e plina lumea de barbati buni, si tu meriti ceva mai bun decat el.

E greu dar mai bine sa plang 1 an decat sa superi o viata intreaga.

[Jocelyn]

Parerea mea este ca nu merita sa mai speri. Poti sa speri ca se va intoarce la tine si poti sa speri ca vei putea trece peste gandurile negre care iti vor veni in urma acceptarii de a continua relatia- in caz ca el se intoarce dar gandeste-te cat de realist poti daca ai face fata, daca ai putea trece peste resentimente.

 

Este posibil ca el sa se intoarca dar la fel de posibil este ca, daca se intoarce, peste catva timp sa faca acelasi lucru. Nu ai nici o garantie. Nu cred ca merita sa mai astepti un barbat care te-a inselat, chiar daca sunteti amandoi vinovati pentru mersul relatiei. Ca sa nu mai zic ca poti astepta in zadar si cred ca te-ai consuma mult mai mult decat incercand sa treci peste aceasta dezamagire si sa iti continui viata fara el.

 

Deci as zice: inainte cu toata inima. Chiar presupunand ca el s-ar intoarce si tu l-ai primi e putin probabil ca lucrurile sa fie la fel sau mai bune decat inainte. Si atunci... pentru ce?

 

If there were in the world today any large number of people who desired their own happiness more than they desired the unhappiness of others, we could have paradise in a few years.id="navy">[flo]

[cristiama]

Buna Silvia,

 

Eu din pacate stiu cat de tare doare.

Nu stiu cum e la tine, dar EU mie imi reprosam: ca nu m-am purtat destul de bine, ca nu-s destul de slaba-desteapta, etc.

Si noi am fost 6 ani impreuna.

S-a rupt cerul si a cazut pe mine, am avut zile in care mi se parea ca nu pot sa respir si seara adormeam plangand.

 

Si da, m-as fi intors ORICAND inapoi. Noroc ca el s-a insurat.

 

si dupa 2 ani, asa mult n-am lasat pe nimeni sa se apropie de mine, l-am cunoscut pe sotul meu.

Si acum ma simt frumoasa in relatia noastra si desteapta. Am incredere sa fac lucruri noi, si ce cred ca e mai important, in fiecare zi SUNT FERICITA!

 

Silvia, fericirea exista pt fiecare din noi, important e sa o gasesti!

 

cristiama

[Himmelsduft]

Suferinta moare ultima, dar aici am invatat o vorba: Si alte mame au baieti frumosi!

 

Himmelsduftid="navy">[biz]

 

 

[Himmelsduft]

Scuze ca am gresit fraza, am vrut sa scriu ca speranta moare ultima, dar am gresit gandinduma la suferinta prin care treci, si din care iti doresc sa iesi. Ptr viitor toate cele bune,

 

Himmelsduftid="navy">[biz]

 

 

[Rufus]

S-ar putea sa se intoarca la tine. Considera ca esti fata buna si tine la tine. Si, dupa un timp, sa plece iar, cu speranta (ca despre speranta vorbim, nu?) ca-l vei primi iar. Si iar si iar.

Asta-i tot ce-ti doresti la 30 de ani?

 

http://community.webshots.com/user/tora97

 

"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde