Serviciu.....boala grea!!!

[argo]

 

Mickyyy, si eu am trecut printr-o situatie extrem de asemanatoare cu a ta, asemanatoare dpdv a ceea ce se intampla la "suprafata". Iar dezlegarea "misterului" a fost, intr-un final, urmatoarea: DA, dependent de munca. DA, ma insela. DA, cu o colega de serviciu. Ca sa nu mai adaug ca, DA, calculatorist. Si iti spun ca exista situatia in care un om poate fi si dependent de munca, si totodata sa insele. Ba chiar, spun studiile, cele 2 merg "mana in mana". Iarta-ma, nu vreau sa te supar sau sa te ingrijorez degeaba, sa dea Dumnezeu sa nu fie nici una, nici alta, dar merita sa verifici.

Uite, unul dintre articolele pe care le-am descoperit eu, pe vremuri, cand nu stiam ce se intampla si cautam disperata explicatii (scuze pt. caractere, asa s-a copiat). De fapt este doar o parte, mai postez si urmarea, dar aici deja e mult. Sincer, iti doresc sa gasesti cat mai putine asemanari cu sotul tau in articolul asta.

 

DEPENDENTA DE MUNCA 1

Stadiile dependenþei de muncã

Fassel (apud. R.W. Conroy "Addiction to Work Proves Harmful") a identificat trei stadii ale acestei dependenþe: stadiul iniþial, stadiul de mijloc ºi stadiul final.

1. Stadiul iniþial - în acest stadiu , dependentul este ocupat constant, deseori încercând sã munceascã mai mult decât poate. Dependentul se gândeºte la muncã tot timpul, lucreazã peste program în mod regulat ºi refuzã sã-ºi ia zile libere.

2. Stadiul de mijloc - odatã cu progresarea dependenþei de muncã se poate observa totodatã ºi o creºtere în intensitate a altor dependenþe. Dependentul începe sã renunþe la relaþii personale pânã în momentul când viaþa sa socialã este aproape inexistentã. Încercarile sumare de schimbare de obicei eºueazã. Ajuns în acest punct, dependentul de muncã începe sã devinã tot mai epuizat fizic ºi poate avea dificultãþi în a dormi. Semne mai serioase ale dependenþei sunt pierderi scurte ale memoriei ºi perioade de comatozã în care acesta priveºte în gol.

3. Stadiul final - în acest ultim stadiu dependenþa de muncã devine tot mai problematicã. Persoana dependentã poate avea dureri de cap cronice, dureri de spate, creºterea tensiunii, ulcer ºi depresie. Îmbolnãviri serioase cum ar fi accidentele vasculare cerebrale sau infarcturile pot duce la spitalizare, aceasta determinându-l pe dependent sã-ºi schimbe viaþa.

 

Caracteristicile persoanei dependente

Persoana cãreia îi place foarte mult sã lucreze se simte satisfãcutã de rezultate ºi munceºte din greu ºi îndelung spre un þel care nu este în mod necesar o dependenþã. Nu poate fi numitã dependentã o persoanã care lucreazã ocazional peste program. Dependentul de muncã se gândeºte la aceasta tot timpul. Un alt aspect important al dependenþei este inabilitatea de a trãi fãrã plãcerea oferitã de muncã. Când un proiect sau o sarcinã este încheiat sau intervine o îmbolnãvire în familie ce necesitã o absenþã de la serviciu, persoana dependentã se poate simþi depresivã sau poate avea stãri de panicã. Alte semne includ refuzul admiterii oboselii.

Dependentul de muncã încearcã sã execute ºi sã îndeplineascã sarcini cât mai dificile ºi mai multe, datoritã inabilitãþii de a se relaxa ºi a se mulþumi cu ceea ce a obþinut. Tipic pentru el sunt viteza, intensitatea ºi zelul. Aceste comportamente asociate unui program de lucru intens pot fi simptome ale insecuritãþii, evitarea unor probleme din compartimente de viaþã diferite de cel de serviciu, sau un self-esteem scãzut. Gratificarea obþinutã din orele lugi petrecute la lucru ºi plãcerea de a "devora" biroul plin de hârtii poate fi o cale de deturnare a atenþiei de la chestiuni exterioare mai importante. Activitatea continuã ºi concentrarea pe performanþã devine o necesitate internã. Munca nu necesar îl face pe dependent fericit ci mai degrabã foarte obosit, stresat ºi incapabil de relaxare.

Dependentul este deseori incapabil sã refuze acceptarea de noi sarcini ºi se poate simþi vinovat pentru ceea ce nu s-a realizat sau nu s-a realizat la un nivel optim. Pentru el este dificil sã separe munca de timpul liber. Chiar ºi acest timp liber îl planificã în cele mai mici detalii, astfel încât rãmâne puþin timp pentru relaxare ºi recreare.

Dependenþii de muncã de obicei se agaþã de lumea organizatã a muncii cu scopurile ei clare, mai degrabã decât sã se implice în relaþii interumane în care limitele ºi scopurile sunt mai puþin clare. Persoanele dependente de muncã mai degrabã pun accentul pe logicã ºi intelect în defavoarea sentimentelor. Ei se concentreazã pe performanþa în sarcinã chiar ºi în cadrul familiei, fixând standarde înalte ºi netolerând slãbiciunea uºor. În locul colaborãrii, aceste persoane agresive ºi orientate spre acþiune au plãcerea de a lucra singuri. Ei se pot simþi prea epuizaþi fizic ºi emoþional pentru a se aproba de membrii familiei. Aceia care încearcã sã-ºi satisfacã nevoile de afiliere la locul de muncã îºi vor definii colegii drept prieteni ºi pot deveni atraºi sexual de persoane care lucreazã în acelaºi loc. Dependenþilor de muncã le lipseºte entuziasmul adevãrat ei sunt rupþi de contactul cu sentimentele lor. Conduºi de nevoia de a impresiona ei eºueazã în a trãi cu adevãrat.

Este important sã se facã diferenþierea între cineva care manifestã comportamente de tip A ºi este un angajat silitor, ºi altcineva care prezintã caracteristicile dependenþei de muncã. Angajatul de tip A pare a fi un dependent de muncã, deºi întotdeauna demonstreazã abilitatea de a stabilii limite sãnãtoase când este nevoie. În schimb, dependenþii de muncã demonstreazã pierderea controlului ºi o inabilitate de a stabili singuri programul propriu ºi limite sãnãtoase. În ciuda consecinþelor negative aceºti indivizi persistã în tiparele negative afectându-ºi astfel viaþa.

Dupã cum afirmã Dr. Paul Baard una dintre problemele acestor persoane este aceea cã nu s-au definit adecvat depinzând de altcineva care sã le defineascã valoarea. Au fost identificate anumite tipuri de personalitãþi codependente: "supereroul", "mãmici ºi tãtici de birou", "evitatori de conflicte", "consumatori constrânºi".

 

 

Andreea

[ratusca1977]

Mickyyyid="blue"> stiu o situatie asemenatoare, apropo de ce spuneau fetele ca poate are pe cineva de la serviciu.

Fostul meu sef avea o amanta la serviciu, erau impreuna de 9 ani, programul nostru se termina la ora 17 si ei doi ramaneau pana spre ora 21, zi de zi, lucru confirmat de soferul lui, si nu era nici o probkema, amandoi erau la serviciu daca ii cautau sotii, era totul ok.

 

[Mik]

 

Fetelor, nu orice om care sta mai mult la serviciu are amanta !

 

Poate sa fie numai un pasionat de ceea ce face ! multi calculatoristi sunt asa. Idem pentru cei care au responsabilitati.

 

Mik.

[J G]

Nici eu nu cred ca trebuie sa ne grabim sa presupunem ca are o amanta si sa ii crestem stresul lui Miky.

Si asa e, programatorii au probleme cu time management, al meu lucreaza uneori acasa si il uita D-zeu in fata monitorului si ma umple de spume. Si sigur nu are amanta!

 

J

[aramona]

E dreptul nostru sa ne spunem parerea, in parte si eu m-am dus putin cu gandul "alaturi" si am presupus ca alte preocupari pot fi chiar o alta femeie, insa pentru Mickky acum sunt necesare incurajari si sfaturi!

Multe le-au si dat, mi se par corecte...si eu as fi tentata sa-l verific la fatza locului...

Din cate am intzeles intre cei doi nu exista acte...asta n-ar fi o problema majora (am un exemplu similar de cuplu cu doi copii care "functioneaza fara acte" bine merci de peste 8 ani) atat timp cat amandoi sunt responsabili...

Dar ce te faci cand doi copii iti urla acasa, tu esti obosit, femeia de langa tine, este poate nu atat de ingrijita ca altele din jur (nu ca n-ar vrea sau n-ar fi genul, dar copii ii ocupa tot timpul), este stresata, iti acorda atentie dar nu cat ai dori, poate de stres te mai si "repede" si asta iti stirbeste putin orgoliul, etc...si peste toate, pana la urma, nici nu te leaga o chestie formala, oficiala, ci stai de bunavoie cu acea femeie??? Nu toti barbatii sunt pregatiti sa faca fata unei astfel de provocari, instinctele materne nu au nici o treaba cu cele paterne (exista si exceptii de tati exemplari, mai "mame" decat orice mama, insa ele sunt rare!!!)...si sub acoperirea altor "responsabilitati", isi ascund lasitatea (e un termen putin cam dur, nu vreau sa supar pe nimeni), neputinta de a face fata situatiei.

Si asta tine tot de cat de responsabila e persoana respectiva, e mult mai ushor sa-ti pui palma in fund si sa lasi pe altul (alta) greul unei situatii, in loc sa infrunti impreuna cu acea persoana greutatile!

 

Din spusele lui Mickki am intzeles ca este ajutata, atunci cand se intampla sa fie "sotzul" acasa...Dar nu e suficient.

 

Din experienta am intzeles ca o situatie care e naclaita, nu se limpezeste de la sine...din contra, se innamoleste mai rau!!! Na, c-am fost si "plastica"...Si "prapastiile" sufletesti care se creeaza cu greu pot fi umplute!

 

Mickki draga, nu lasa timpul sa treaca, verifica mai atent ce se intampla, nu doar telefoane, poate omul e de buna credinta, verificarea trebuie sa fie discreta, dar eficienta...

Si masuri, solutii, pentru orice exista! Cu conditia sa cunosti cauzele care au dus la "problema" respectiva!!!

 

Iti tinem pumnii, ai o familie superba, ti-am vazut pozele, sa-ti traiasca cucuietele, merita sa "lupti" pentru voi!!!

 

Pupici si te asteptam cu vesti bune!

 

 

Ramona id="red">si [copil]Maysa (1 an si 9 luni)id="orange">

 

Poze cu Maysa-"Duracell"id="size2">

---

[:D] Mama tampitzilor e mereu gravida! [:D]id="limegreen">

[flafi]

Eu sunt de acord cu Rufus la ce s-a insurat mai barbatu asta al tau? ( Aici insurat se citeste locuieste cu o femeie, au doi copii impreuna, au o gospodarie, hartiile stim cu toti ca sunt asa de forma, sa dai bine in ochii societatii)

 

Cand am citit ce ai scris tu eu m-am nervat, nu as suporta ca sotul meu sa fuga de responsabilitati pt ca acasa nu e liniste si armonie, femeia nu il asteapta intr-o lenjerie sexi pe tocuri de 10 cm si ii serveste bautura lui preferata.

 

L-ai lasat singur vreodat cu fetele, o zi intreaga doar el? Fara soacra, fara mama fara nimeni sa aibe grija de copii, sa vada cata energie mananca? Daca nu atunci e momentul, daca da, atunci mai fa-o.

 

Sau suna-l si tu si spunei ca te-au chemat la serviciu urgent si sa vina sa stea cu copii ca altfel e tragedie

 

Sau da un print la ce s-a scris aici si da-i sa citeasca sa vada parerea ta si parerea lumii la ce face el.

 

Cresterea fetelor nu e doar responsabilitatea ta ci si a lui fie ca ii place fie ca nu. Si era o vorba : sa fii parinte e un job de 24 de ore din 24.

 

"So if you tried to understand me

Would you crucify or damn me

Or stand by me

Like smoke around the flame" Vaya con Dios

 

[dpop]

ma mai bag si eu o data la subiect. am tot citit aici, si nu ma pot abtine. da, dom'le! si eu is calculatorista. si imi place calculatorul, si sa stau si sa fac tot felul de chestii pe el. si uneori stau la servici tarziu. mai ales daca am de lucru. dar chiar daca nu e de terminat ceva urgent, mai ma dau pe net si ma relaxez si eu. de ce sa ma grabesc la un munte de vase mizerabile? si chiar imi place sa stau pe calc, ma lafaiesc pe forum la dc . si apoi, un orar "modern" de la 9 la 6, cu pauza de pranz, e infiorator. de multe ori pauza de pranz dureaza mai mult, ca de, azi ai de platit gazu, maine chelnerii is ofticati si nu te servesc la timp, daca mergi acasa la pranz este trafic infiorator... si atunci, trebuie sa stai sa recuperezi, nu? nu ajung mai repde de 7 jumate acasa decat cu rare ocazii.

eu din firea mea nu as sari sa acuz omul de infidelitate... dar nici nu zic ca se exclude, fiindca nu cunosc nici omul, nici situatia. oricum, o relatie "extraconjugala" poate insemna chiar si o discutie pe messenger in fiecare zi de la ora x la y, cu te-miri-cine, de cine-stie-unde. mai nou am observat ca e la moda, sa iti ia id-ul de yahu de pe un forum, sau o pagina unde e publicat, si sa se bage in seama... sa nu mai vorbesc cate apeluri am primit de la necunoscuti pe skype. deci cine vrea cu adevarat poate, dar asemenea acuzatii/banuieli trebuie demonstrate.

si asa, ca fapt divers, ca s-a mai vehiculat ideea, nici eu nu ma intorc voioasa acasa daca stiu ca e dezastru si trebe sa fac aia, si ailanta, si ca de indata ce ajung ma ia cineva la trei-pazeste.

mai era un subiect deschis la femina intim, mai multe spuneau tot asa, ca sotul li se joaca non-stop, diferite jocuri. si aste e o posibilitate, sa stea fiindca se joaca.

eu as face asa:

o saptamana (sau 2, daca ma tine) nu as mai spune nimic pe tema asta, nu as mai da telefoane "de control" la ora 6, sau la orice alta ora, pur si simplu m-as preface ca totul e normal (asta ca sa se simta el bine o saptamana, sa ii dea un sentiment de deschidere afectiva fata de tine, ca esti asa buna la suflet si nu il cicalesti [;)]

la sfarsitul perioadei de gratie, as incepe o discutie cu un bilant: uite, toata saptamana ai facut asa si asa, ai venit tarziu,eu am stat acasa am facut aia si aia, iar tu nimic. fetita a stat sa te astepte pana la ora h, si mai spui ce ai tu pe lista. asta pe un ton calm, fara scandal (adica eu nu insinuez ca ai fi tu scandalagioaica , doar ca discutia trebe sa fie cat mai la rece) daca iti mai scapa o lacrima, cu atat mai bine, e de efect [;)]. fiindca el e mai calm (ca doar i-ai dat o saptamana de huzureala) o sa fie mai deschis sa discute frumusel. si vezi ce explicatii are, si continui de acolo cu gasirea de solutii.

cu putintel noroc, in saptamana (saptamanile) in care nu mai esti interesata de programul lui, o sa isi dea seama singur ca nu e bine, si o sa vina mai repede acasa.

 

eu iti urez multa rabdare si succes in rezolvarea tuturor problemelor

[elianaandy]

Incepe cu comunicarea, ajuta atat de mult. Spune-i ce te framanta ,la ce ai vrea sa te ajute, cum ai vrea sa te ajute.

Daca lucrezi cred ca te ajuta cineva cu copii, asa ca pentru el banui ca e multumit, te ajuta cineva , iar daca iti mai cumpara ce ii ceri la intors de la slujba e ok ptr el:).

-nu te inrobi cu munca , fa-ti timp si pentru tine. Organizeaza-ti cumparaturile, sa ai cam tot ce-ti trebuie. Iar pentru o punga cu laptic sau un pampers mergi un pic la plimbare cu cei mici.

Nu mai sta sa-l astepti cu mancarea, te enervezi doar, iar starea asta o simt si copii si reactioneaza si ei ca atare.

-in nici un caz nu te du la el la slujba neanuntata, nu faci decat rau, atat tie cat si lui, oricum l-ai gasi, muncind sau "distrandu-se".Pana la urma problemele se rezolva acasa, intre voi doi.

-incearca sa te "plangi" subtil la rude si prieteni, cand e si el de fata ca ti-e un pic greu cu doi copii mici , bineinteles fara acuze de genul" el nu ma ajuta cu nimic".

Desigur sfaturile pot fi urmate sau nu, problemele sunt mai adanci sau se rezolva doar "adunandu-va acasa" si discutandu-le linistiti.

 

O mamica cu doi copii mici si un sot calculatorist(cum ii spuneti) care nu stiu daca reuseste tot ce a scris mai sus sau poate...

[monagan]

Cred ca are o munca interesanta si ii place ce face, dar asta nu-l impiedica sa se dea uitat de problemele familiei, asa macar din cand in cand, ca doar voi sinteti familia lui si are niste responsabilitati.

P.S.

Si nu cred ca e vorba de amanta aici.

 

 

MG

[Elise]

ca sa fiu sincera, il inteleg.

Si eu vin acasa la 10, 11, uneori la 2 noaptea.

La noi e mai simplu, pentru ca sintem amindoi la acest regim.... deci ne intelegem unul pe altul.

 

Insa ceeace vreoiam sa iti spun este ca SE POATE, chiar se poate sa nu aiba cum sa plece mai devreme. Eu, de ex., nu am cum. Oricat as vrea. Era noaptea lu' Mosh Nicolae si vroiam sa ajung acasa sa umplu cizmele...si n-am putut!!

 

Nu mi se pare o idee inteligenta sa pui presiune sa vina mai devreme, daca nu ii cunosti constringerile. Si daca nu esti dispusa sa il tii de baby sitter o perioada, pina isi gaseste alt job, de unde f. probabil sa vina tot tarziu.....

 

Poate am o conceptie idealista, dar mie familia nu mi se pare ca scosul la careu in timpul scolii... sa fii prezent si sa fii acolo la ora fixa.... aliniat. Mi se ca acasa este locul unde vii sa fii inteles si iubit, unde te simti bine, unde iti "sa iti lingi ranile" si unde sint toti ai tai. N-o percep ca pe o obligatie. Poate gresesc.

 

Elise