Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

Primele file din "Poveste pentru Ilinca"


Recommended Posts

Episodul 1 - Povestea nasterii Oficial, povestea pentru Ilinca (Maria Ilinca pe numele de botez) incepe pe 10 septembrie 2005 la orele 13,18. Neoficial, ea a inceput mai inainte, mult mai inainte de cele noua luni premergatoare nasterii. Cam de pe cand Mami (caci de acum asa se va numi cea care va asterne rand dupa rand aceasta poveste) visa la o mica minune, cu ochii pierduti fie spre cerul instelat stand pe nisipul plajei, fie spre crestele muntilor atat de indragiti de Tati (coautorul acestei Povesti). Minune, caci doctorii nu prea i-au dat lui Mami sperante ca, intr-o zi, numele din acte va pali si va deveni o simpla amintire la umbra celui de „Mami”. Dar Cineva, undeva, miscat de prea multa dragoste care astepta sa fie daruita, a vrut ca visele sa nu ramana doar vise si a infaptuit o minune cand ne asteptam mai putin. Minune pe care timp de noua luni (exact si foarte precis patruzeci de saptamani) am trait-o cu speranta si bucurie. Nu ne-am indoit nici o clipa ca va fi bine si de altfel a si fost o perioada frumoasa si usoara. De aceea nici nu pot sa o numesc sarcina, ci asteptarea momentului primei intalniri cu minunea noastra. Care, ca o Fecioara sub zodia careia s-a nascut, a fost foarte punctuala. Vinerea in care s-au implinit cele patruzeci de saptamani de asteptare, o Mami nerabdatoare deja a participat la sedinta departamentului la serviciu desi era deja in concediu de maternitate. N-a indraznit s-o impiedice nimeni sa plece de acasa, fiind ea cam zmeoaica de felul ei, Mami #61514; Dupa sedinta, a facut mici cumparaturi si ajunsa acasa s-a gandit sa gateasca cate ceva pentru week-end, in asteptarea lui Tati. Care Tati n-a intarziat dar nici Mami n-a mai reusit sa termine decat ciorba si o tarta, in care de altfel a si uitat sa puna toate ingredientele necesare, pentru ca in drumurile scurte intre frigider si aragaz, Mami a inceput sa piarda apa. Emotionati, am luat drumul maternitatii in masina in portbagajul careia astepta de altfel de vreo luna valiza gata pregatita. Inutil aici sa va repet si eu cat de prost pot sa conduca barbatii pe drumul spre maternitate cand stiu ca urmeaza sa asiste la o nastere. Ajunsi la maternitate bantuim coridoarele in vederea internarii. Ocazie cu care s-a dovedit o data in plus ca una ti se spune la prezentare (lunga de vreo trei ore si la care asistasem cu vreo luna inainte) si alta se intampla in realitate. Pe scurt, dupa ce asistenta a verificat ca intr-adevar s-a rupt apa si a vorbit cu doctorul meu, m-a instalat in sala individuala de travaliu sub monitorizare si alaturi de un viitor tatic palid si emotionat. Contractii aveam dar nedureroase si se pare neproductive fiindca dilatatie se oprise la 3 undeva. Asa ca dupa o dupa amiaza de mancat bomboane „Haribo” , am avut o noapte linistita intr-un pat cam incomod de spital. Sambata dimineata la 8 s-au schimbat asistentele si nou-venita foarte tanara, amabila si eficienta m-a lasat jumatate de ora la monitorizare (aceleasi pseudocontractii, bebelina ok) dupa care mi-a spus ca ea iese din schimb la 13,30 si pana atunci trebuie sa „terminam”. Asa ca mi-a instalat la 8,30 perfuzia cu glucoza si un strop de occitocina, la 9 l-a sunat pe doctor si l-a anuntat ca dilatatia e 5, la 10 ceream peridurala, la 10,30 cand deja in sala de nastere muscam din suportul de perfuzii sub privirile albe ale sotului anestezista imi punea peridurala, venita ca o binecuvantare, dupa care eram iar apta de glume. La 13 a sosit doctorul care a apucat sa-si puna halatul si sa se spele pe maini ca sa o prinda pe Ilinca la 13,18 care a tasnit decisa sa vada cu ochii ei lumea aceasta, fara mare ajutor de impins din partea lui Mami care obosise. Cu riscul de a repeta o poveste spusa de mii de ori inainte, recunosc aici cu mana pe inima ca nimic in toata viata mea de pana la 35 de ani nu m-a pregatit pentru aceasta experienta si ca din momentul in care doctorul mi-a pus-o pe Ilinca la piept, pentru mine, lumea aceasta s-a schimbat total. Ilinca a iesit racnind. Un racnet care intre timp a facut-o celebra si cu care inca reuseste sa ne mobilizeze pe toti ai casei instantaneu. Racnetul s-a potolit insa ca prin farmec in clipa urmatoare celei in care a ajuns pe pieptul meu. Din clipa aceea si pana acum nimic nu ne-a mai despartit una de cealalta. (va urma) Ina [url="http://photos.yahoo.com/doina_ditu"]poze[/url] cu "Zmeoaica"
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 10
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Probabil ca vor mai fi urmari... ce sa zic, eu sint emotionata toata si nu imi sta in fire insa povestea e spusa in asa fel incit m-a sensibilizat! Sa va traiasca fata si mama sa fie la fel de narativa ca pina acum... eu daca ma apuc sa scriu povestea nasterii sigur imi iese vreo comedie ceva!

 

 

Jadi & bb Vlad 28 sept 2005id="size1">

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Ina, felicitari si pt zmeoaica si pt poveste!

[pup] in special de la Simon [;)]

 

[8**] Marianaid="size2">, [hot] Stefanid="size2"> (20.04.2004) si [bb] Simonid="size2"> (30.08.2005)

 

Pozicile noastre: album 1id="size2">id="blue"> si album 2id="blue">

Nasterea lui Stefanid="size2">id="purple">

Nasterea lui Simonid="size2">id="purple">

 

Sanatate Maxima!!!

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...