Despre cuplul meu

[Rufus]

quote:Originally posted by laura - andreea

Nici nu stiu cum sa incep acest mesaj...Ma mira foarte tare cum unii oameni pot judeca cu atata usurinta viata unor persoane care au curajul sa spuna ca au o problema in casnicie!Aceasta persoana chiar are o problema, i-a raspuns cineva concret? Ma enerveaza foarte tare oamenii care-si folosesc exemplul personal sau experientele ca sa emita o parere. Nici o casnicie nu este identica. Oamenii sunt diferiti, problemele sunt diferite......Da, are o casnicie, are si un copil insa este nevoie si de ceva fericire si multumire sufleteasca, fiecare avem dreptul la ea! A comentat cineva comportamentul sotului? De ce se poarta asa? Sau se considera ca este normal? Eu consider ca nu este normal, indiferent de problemele pe care le intampinam in viata, nimic nu scuza indiferenta fata de omul de langa noi. Eu am pierdut intr-o zi doua persoane importante din viata mea si nu am ales sa-mi ignor sotul si restul familiei din cauza asta. Nu mai aruncati cu pietre in oameni care vor sa se simta iubiti si care gasesc alinari "virtuale", asta este ca un strigat de singuratate!Eu sunt o sotie fericita si care lupta in fiecare zi pentru acesta fericire! Pana sa ajung la acest statut(daca l-as putea numi asa) am luptat foarte mult si am reusit!Nu toata lumea primeste din prima aceasi lingurita de argint!Daca stiti sa-i dati un sfat care ar putea sa o ajute, nu ezitati! Daca nu, vedeti-va de casniciile voastre si nu descurajati oamenii care isi cauta un strop de fericire(sunt mai multi decat va imaginati)!Va doresc fericire maxima si compasiune pentru cei care o cer!

---

id="quote">id="quote">Nu exista o facultate (sau macar o scoala profesionala) care sa te invete cum sa te porti intr-o casnicie. De aceea, unii dintre noi isi spun parerea la un subiect de acest fel bazandu-se pe experiente mai ales traite, dar si pe informatii exterioare.Imi pare rau ca te enerveaza unele raspunsuri. Poate si al tau enerveaza pe altii. Cred insa ca poti incerca sa ignori ceea ce nu-ti place si sa te rezumi la o parere proprie.Atunci cand cineva cere un sfat, trebuie sa fie pregatit de orice raspuns. Sau sa ceara, in formulare, sa raspunda numai cei care ii dau dreptate. Cei care nu sunt de acord (adica cei care, dupa tine, arunca cu pietre), sa se abtina.Bineinteles ca ne vedem de casniciile noastre. Si putem, intre timp, sa ne dam cu parerea pe acest forum, fie ca-ti place, fie ca nu.http://community.webshots.com/user/tora97"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[fatima]

fiecare individ e diferit..fiecare incearca sa-si rezolve problemele, sa-si satisfaca necesitatile, afective sau de orice natura, cu resursele si abilitatile pe care le are cel mai la indemana,iar acestea difera la fiecare dintre noi..pentru unii, e mai usor sa abandoneze fara lupta, altii lupta pana la moarte, altii cauta alte campuri de batalie..nici unul nu e de condamnat pentru ca inca nu exista definitii general valabile ale curajului sau lasitatii..ele au doar semnificatia pe care noi le-o dam..toti suntem eroi in felul nostru..pentru ca toti suntem in cautarea fericirii.. gresim, invatam, ne impiedicam, ne ridicam...eu aleg sa lupt, dar doar pentru ca mie asta mi se pare mai usor..

[andora]

Draga mea, indraznesc sa-mi spun parerea incercand sa fiu cat mai la obiect.

Eu cred ca ai vrut sa discuti despre aceasta situatie tocmai fiindca nu este foarte clar in mintea ta ce se petrece si ce ar trebui sa faci. Este foarte bine insa ca iti dai seama de "alunecarea" spre "celalalt", si sper ca ai de ce te agata ca sa te opresti. Este extrem de greu sa te impotrivesti lui, celuilalt, iar trecerea de pragul virtual (daca asa este) se poate face foarte simplu.

Mai stiu insa ca - pe cat e de usor sa treci acest prag - pe atat de mult vei regreta. S-ar stirbi ceva pentru totdeauna, chiar daca pe moment ai avea un castig prin imbunatatirea imaginii fata de propria-ti persoana (de care cred ca ai de asemenea nevoie acum). Nu merita sa dai curs acestei "furii" gen "de ce sa nu am mai mult, cand uite ce bine poate fi". Iar acum ar trebui sa dau si sfaturi... insa cunoscand prea putine despre barbatul tau, pot spune doar ca fetele care au caracterizat barbatul drept "masinarie careia trebuie sa-i spui explicit ce vrei" au mare dreptate. Exista o perioada cand descoperi ca desi ai dori ceva, el nu vede, nu se gandeste, incepi sa crezi ca nu vrea. Insa pur si simplu nu-i trece prin cap. Atunci trebuie sa-i spui, sa-i arati, sa ai rabdare. Nu vreau sa-l critic pe el desi ar merita.

Ca sa n-o mai lungesc, incearca totusi sa-l arati un film, sa-l faci nitel gelos, sa va programati iesiri singuri... Iar cu celalalt poti vorbi, insa nu cadea in plasa comparatiilor. Nu poti compara cai cu vaci, iar de "cai cu cai" nu poate fi vorba fiindca niciodata ei doi nu vor fi pusi in aceleasi situatii ca sa vezi cum reactioneaza. Nu fa greseala sa depasesti planul virtual, fiindca va fi extrem de greu sa rezisti.

Cu mii de scuze daca nu m-am facut inteleasa si daca am aberat prea mult, iti doresc multa intelepciune si multa iubire exteriorizata... de la sotul tau [pup]

 

 

Andreea & Gogo[majoreta]maimutica [aerob] id="red">id="Comic Sans MS"> (DN 10.10.2004)

[foto]

[*][*]SARBATORI[*]FERICITEid="size4">id="Comic Sans MS">[*][*]id="red">

Povestea Gogosicii

 

 

[catty]

Draga mea, desi nu am copil acasa, sunt casatorita de mai bine de 3 ani. Am trecut si eu prin ce spui tu, lipsa de afectiune, indiferenta, oboseala, etc.

Ajunsese sa nu ma atinga cu saptamanile, intelegi la ce ma refer, si la un moment dat am pus piciorul in prag, i-am spus ce ma doare, si i-am explicat ca daca nu ma mai iubeste putem divorta si sa ne vedem fiecare de viata lui. O perioada s-a desteptat, a devenit asa cum mi-am dorit. A aparut apoi problema copilului, eu avand probleme de sanatate acum 2 ani jumatate, operatii, etc, si imi raspundea mereu "cand vrei tu, cum vrei tu". Nu am intrerupt anticonceptionalele decat in momentul in care mi-a spus clar ca vrea bebe. Apoi a inceput alt chin. Desi ma chinuiam sa ii explic cum ca in anumite perioade ale lunii trebuie sa fie mai activ, a devenit la fel de rece ca la inceput, si venea cu pretexte de genul: sunt obosit, nu am chef, mai incolo, dupa ce vedem filmul asta, etc. Nu mai stiam ce sa fac, pana intr-o zi cand m-a intrebat de ce nu raman insarcinata si i-am explicat clar ca am nevoie de ajutor. Acum suntem "la program" cum ii place lui sa spuna in gluma.

Stiu ca am deviat de la subiect, dar ideea este ca trebuie sa vorbesti deschis cu el. Ce daca lucreaza mult pt familie, isi poate face timp si pt tine. Pune la cale o excapada romantica doar voi doi, incercati sa stati cat mai mult timp singuri si sa reaprindeti flacara de la inceput.

In nici o casnicie flacara iubirii nu ramane aprinsa pana la sfarsit, dar in locul ei apare o intelegere mai buna, respect, afectiune, si in primul rand dorinta de a ramane alaturi de celalalt oricare ar fi problemele pe care trebuie sa le rezolvati.

Eu iti doresc sa gasesti in tine forta de a vrea sa faci sa iti mearga bine casnicia, si sa nu mai cauti in afara ceea ce ai in casa, chiar daca ceea ce ai in casa este un pic mai prafuit. Trebuie doar lustruit un pic si facut sa arate ca nou.

 

 

catalina

[Leta]

Chirsta, nu iti lasa familia pentru acest foc de paie! Daca tu ai fi in stare chiar sa divortezi pentru a fi cu acest barbat, el n-o va face. Barbatii isi inseala nevestele fizic si atit - le trece usor si se intorc la familie (de multe ori nevasta nici nu stie ca a fost inselata). O femeie insa chiar se implica in relatiile extra-conjugale si risca sa se arda rau atunci cind amantul ii spune ceva de genul: "esti nebuna? doar nu te gindeai ca o sa divortez pentru tine? daca tu ti-ai lasat familia pentru mine e treaba ta, eu n-am s-o fac".

Cunosc citeva fete care s-au aventurat in relatii cu barbati despre care stiau ca sint insurati si au ramas cu buza umflata...Iar ca o paranteza, ... as putea zice ca aceste fete imi sint prietene, dar ideea ca au incercat sa sparga casnicii imi repugna - si mi le-am cam scos de la suflet!

 

Leta si un bebe

2005 - primul an de viata

bebe in 2006

want my life back

[miag]

hENY, BRAVO PENTRU RASPUNS.

 

Mia, mami de [copil]ROLAND (18 noiembrie 2004)id="purple">id="size2">

[Leta]

quote:Originally posted by laura - andreea

Eu sunt o sotie fericita si care lupta in fiecare zi pentru acesta fericire! Pana sa ajung la acest statut(daca l-as putea numi asa) am luptat foarte mult si am reusit!

---

id="quote">id="quote">Hey, tu, sotie fericita...Cum ti-ar fi daca intr-o zi o femeie nefericita ar atenta la "izvorul de fericire" care este sotul tau? N-ai vazut ca si barbatul despre care vorbeste Chirsta are o familie, o sotie care poate este fericita cu el?Chirsta nu este o femeie singura, are si ea o familie si mai bine incearca sa dreaga ce nu merge acolo, in casnicia ei.Spui ca ai luptat mult pina sa ajungi la statul de femeie fericita... In ce a constat lupta ta? Leta si un bebe 2005 - primul an de viata bebe in 2006want my life back

[laura - andreea]

quote:Originally posted by Leta

quote:Originally posted by laura - andreea

Eu sunt o sotie fericita si care lupta in fiecare zi pentru acesta fericire! Pana sa ajung la acest statut(daca l-as putea numi asa) am luptat foarte mult si am reusit!

---

id="quote">id="quote">Hey, tu, sotie fericita...Cum ti-ar fi daca intr-o zi o femeie nefericita ar atenta la "izvorul de fericire" care este sotul tau? N-ai vazut ca si barbatul despre care vorbeste Chirsta are o familie, o sotie care poate este fericita cu el?Chirsta nu este o femeie singura, are si ea o familie si mai bine incearca sa dreaga ce nu merge acolo, in casnicia ei.Spui ca ai luptat mult pina sa ajungi la statul de femeie fericita... In ce a constat lupta ta? Leta si un bebe 2005 - primul an de viata bebe in 2006want my life back

---

id="quote">id="quote">Am simtit o oarece ironie in apelativul de "femeie fericita" sau tu chiar nu crezi ca exista si oameni fericiti? In primul rand vreau sa-mi cer scuze fata de Chirsta pentru acest raspuns care nu are absolut nici o legatura cu intrebarea ei! In al doilea rand vreau sa-ti raspund tie Chirsta si sa-ti spun parerea mea despre problema la care tu ai cerut un sfat. Nu as vrea sa emit pareri avizate in ceea ce priveste relatia ta sau mai bine zis casnicia ta. Din punctul meu de vedere exista o problema de comunicare intre voi, iar comportamentul sotului tau este de neinteles. Daca tu iti iubesti sotul cu adevarat si iti doresti ca aceasta casnicie si familie sa mearga mai departe trebuie sa iei initiativa, lasand la o parte orice influenta exterioara. Nu incerca niciodata sa compari doua persoane, indiferent de sexul lor, mai ales doi barbati. Incearca sa-ti amintesti motivele care te-au impins sa-ti intemeiezi o familie cu sotul tau, sunt sigura ca au fost multe si au avut multa insemnatate pentru tine. Incearca sa-i spui ce simti tu si ce te nemultumeste. De-abia dupa ce epuizezi toate caile de comunicare cu el(caci astea sunt de fapt) trage o concluzie cat mai obiectiva posibil. Ca sa te lamuresc cu privire la raspunsul meu oarecum agresiv, iti pot spune ca m-a deranjat foarte tare unele postari care te acuzau de adulter. Se vehiculau expresii de genul "amantul tau " etc. Oare este cineva indreptatit sa judece alta persoana fara sa o cunoasca, fara sa stie nimic despre zbuciumul sufletesc al respectivei persoane?Daca mai vrei sa vorbim, lasa-mi mesaj pe PM si bucuroasa iti voi raspunde.iti doresc multa putere sufleteasca si credinta. Vei vedea ca Dumnezeu te va indruma pe calea cea buna! Mai sunt datoare cu un raspuns. Draga Leta, sunt foarte contrariata de faptul ca tu te gandesti la sotia acelui barbat pe care Chirsta l-a vazut ca un eventual "colac de salvare". Mi se pare mie sau ai gresit postarea? Daca sotul meu ar fi "asaltat" de o femeie nefericita probabil ca va decide singur cum sa reactioneze. Eu intre timp ma preocup de fericirea mea si de cum as putea eu face fericita acea persoana care a ales sa fie alaturi de mine. Cred in acelasi timp ca folosesti cuvinte sau expresii prea "mari" pentru intelegerea ta. "Izvorul fericirii mele" nu se rezuma la sotul meu...face parte din el!Eu am postat la acest subiect din pura intelegere pentru o femeie care traieste o perioada foarte grea si-si doreste un strop de fericire. "Enervarea" mea a reiesit din unele postari total deplasate care nu faceau decat sa o acuze pe Chirsta fara nici o intemeiere. Ea are nevoie de sfaturi si nu de acuze. Lupta pentru fericire...????? Iti pot spune parerea mea : are loc in fiecare zi, tocmai de aici vin si momentele frumoase, dupa fiecare lupta castigata cu iubirea si implicit cu viata!!!!!

[Leta]

 

quote:Originally posted by laura - andreeaCred in acelasi timp ca folosesti cuvinte sau expresii prea "mari" pentru intelegerea ta.

id="quote">id="quote">Pisoi, sint blonda, da' nu de la natura. Asa ca mai usor cu jignirile...In primul rind nu e frumos si in al doilea rind sint interzise pe forum.Ceea ce vreau eu sa subliniez este ca nu trebuie sa incurajam rupturile in cupluri si atita vreme cit mai exista o urma dragoste trebuie muncit pentru "ajustarea" realtiei. Daca se punea problema violentei in familie sau a unor lucruri similare ar fi fost altceva. Am adus-o in discutie si pe sotia "celuilalt" intrucit e vorba de doua familii. Ea ar fi o victima colaterala, asa cum ar fi si sotul Chirstei. Si, by the way, si eu sint o sotie fericita. [;)]Leta si un bebe 2005 - primul an de viata bebe in 2006want my life back

[Chirsta]

Multumesc pentru mesaje, intr-adevar trebuie sa discut din nou aceste lucruri cu sotul, cu toate ca i le-am spus clar deja. Problema se pune ca nu exista nici-un semn de afectiune din partea sa (fizic vorbind), nici-un pupic, nimic care ar putea sa semene cu ceva de acest gen inafara contextului sexual. Iar daca eu iau initiativa, e clar ca vreau relatii, ceea ce nu e intocmai astfel. Pot deasemenea spune ca evit sa-l mingii deoarece fiind o persoana mai fizica, dau deseori indicii gresite referitoare la ceea ce as dori. Sufar mult de incapacitatea noastra de a sta lipiti unul de celalalt fara a fi nevoiti sa facem sex. Iar cind nu mai pot si ma apropii de el, fara a face aluzii sexuale, el se excita foarte repede si eu devin stresata pe de o parte stiind ca in 5 minute totul se va termina si pe de alta parte ca al meu copil nu doarme la comanda ;)...

Eu ceea ce doresc este ca aceste mici atingeri care fac parte dintr-o viata de cuplu normala sa fie spontane, sa fie ceva care nu neaparat anunta relatii sexuale imediate. Uneori ne culcam si ma lipesc de el pina ce adorm. Apoi schimb pozitia ca sa-l las si pe el sa se miste. Apoi se lipeste de mine el si-mi dau seama ca spre deosebire de mine care practic am adormit, el e pregatit de sex. Si va rog sa ma credeti, e operatie chirurgicala sexul pentru mine. Daca nu sint lubrificata (si deseori nu sint, nici n-am crezut ca pot fi), chiar daca pun lubrifiant, tot ma doare si ma ustura. Atunci la ce bun ? Normal ca am vorbit de astea, insa el prefera sa nu mai facem sex decit sa-mi arate afectiunea care poate m-ar incita mai mult.

Despre celalalt barbat nu vreau sa mai vorbesc, nici nu se pune problema ca eu imi las familia si el mirat imi spune ''ah dar stai ca eu nu o las pe a mea''. Nu avem acest tip de relatie si ne spunem absolut tot, comunicam extraordinar de bine. Este o mare dragoste intre noi, nu axata pe sex sau pe un foc de paie. Insa asta mai putin conteaza, deoarece am familia mea si cu toate ca ma plictisesc mult acasa, asta este momentan.

Merci tuturor care si-au dat osteneala pentru a comenta acest caz.