Probleme in familia mea

[Bigica]

De mult ma gandeam sa va povestesc prin ce trec eu. Sunt intr-o stare tare proasta in momentul de fata si poate si asta m-a facut sa ma hotarasc. Am si putin timp totusi la dispozitie, din cauza ca sotul meu, acum la 12 noaptea e plecat la urgenta sa-si pune copci la mana cu care a spart un geam de prin casa. Va dati seama ca nu l-a spart din placere ci pentru ca asa i-a venit lui, si partea proasta e ca nu e prima data cand face lucruri de genu asta numai ca de data asta mi s-a parut ca a sarit calu'. Of, nu asa imi visasem eu viata, si sunt sigur ca nici altcineva dar uite ca ma aflu intr-o situatie grea, urata si nu stiu ce sa fac, mai ales ca nu e vorba numai despre mine, ci si despre cei doi copii atat de nevinovati, copii care nu merita sa vada lucruri de genu asta si sa asiste la certuri nesfarsite. Of, Doamne! Ne-am casatorit reletiv repede dupa ce ne-am cunoscut, cam dupa juma de an, mi-am dat eu seama ca ar avea el niste probleme, dar am crezut ca nu sunt importante si ma simteam o superwoman, in stare sa mut si muntii si am zis: las' ca ma descurc eu, asta-i floare la ureche, iubirea mea, o sa-l faca sa ma tina in puf sa fie un om asa cum am visat, etc. La 10 luni dupa casatorie tineam deja in brate primul nostru copil, atat de reusit atat de tot ce vreti, eu foarte fericita, dar venirea lui pe lume a produs niste schimbari. Ma asteptam cand vin acasa sa gasesc casa in ordine, n-a fost asa, am zis lasa, ma asteptam sa fie mai aproape de mine, caci eram asa de speriata, totul era nou pentru mine, si bineinteles ca vroiam sa fac fata situatiei dar aveam nevoie sa-l simt si pe el aproape, ceea ce nu s-a intamplat. A venit mama sa ma ajute, sa faca mancare si curatenie, ca zicea el ca face dar evident ca nu facea. Asta l-a indepartat si mai tare de mine, pleca des de acasa, statea mult, apoi cand venea se uita le tel... Asta a lasat asa o rana in inima mea atunci si m-a indepartat de el. Dupa trei luni de la nasterea copilului, presiuni asupra mea sa reluam viata sexuala, eu nu aveam nici un chef, dar daca ar fi fost aproape de mine asta n-ar fi fost o problema. Si era asa de impatimit cu chesti asta ca ajunsesem aproape sa fac toate chestiile numai de draguk lui, eu fara sa simt mare lucru. asta m-a indepartat si mai tare de el... S-au mai ameliorat lucrurile un timp pana au facu parintii mei presiuni sa ne mutam de unde statea...asta imi trebuia mi, eu care nici nu ma trezisem bine din vartejul in care intrasem, si cu bebe mic, dar ma rog, am facut-o si pe asta- ne-am mutat. Asta a facut sa creasca si mai mult presiunea pentru ca unde ne mutasem nu era asa bine ca dincolo, culmea culmilor, si am inceput certuri de genu: numai din cauza alor tai, ei ne-au pus, ei au zis ca aici e mai bine, uite ca nu putem sa facem reparatiile necesare, ca nu ne permitem o incalzire cum trebuie, etc. Pana una alta , am ramas insarcinata cu al doilea copil. Cu toate ca stia ca sunt gravida, nu prea ii pasa ca il tin pe celalat in brate sau ca fac atata treaba sau ca tre sa ma mai scoata si pe mine din casa, etc. nu suporta sa las copilu la ai mei, ca ma ajuta el cica si de atata stres si munca am ajuns pan la urma la spital cu iminenta de nastere prematura. Nu stia ce sa faca sa ma scoata de acolo, ca el fara mine nu poa sa stea, ca ma iubeste, etc, la vorbe se pricepe, cu faptele sta rau de tot, ma refer la alea bune... Pan la urma am nascut un copil foarte sanatos peste 4 kilograme, slava Domnului! DAr si de data asta a fost nevoie de ajutorul mamei, ca imi era aproape imposibil sa fac fata situatiei, si de aici au inceput alte probleme si discutii: de ce vorbesti numai cu ea, de ce nu stai si cu mine, de ce nu ma iubesti si pe mine, etc. Eu dupa toate reprosurile astea nu faceam decat ca melcul cand incerci sa-l atingi, si ma raceam si mai rau de el, se crease o distanta considerabilaintre noi, si eu nu mai eram capabila sa discut nimic pe tema asta, ca mi se parea inutil. Am trecut fratilor si peste asta dar numai calcandu-me in picioare, lasand de la mine tot. Daca aude ce scriu aici pun pariu ca spune, cum, tu ai lasat, tu n-ai facut nimic, tie nu ti-a pasat, te-ai purtat ca cu un caine cu mine... acum de asta vara suntem intr-o situatie tare imputita din care vad ca nu e iesire ca se impute din ce in ce mai rau. A ajuns sa ma faca nenorocita, proasta...sa ma brutalizeze, sa nu ma lase sa dorm noaptea, sa rupa fusta de pe mine... Acum dupa ce m-a facut nenorocita nu am mai rezistata, pur si simplu am zis ca-i iau pe astia si ma car, la care el a crezut de cuviinta sa dea cu pumnu intr-un geam, asta nu stiu de ce, de impresie artistica probabil. Eu am luat copiii si m-am carat, dupa care omu meu ma suna sa vin sa-l duc la spita ca s-a taiat rau,ii spun ca nu pot ca-s departe, la care el imi repeta sa vin si-mi inchide. Il sun din nou, il sfatuiesc sa ia taxiu ca nu vin, si se apuca sa-si ceara iertare, sa promita ca nu mai face, dar sa-l inteleg si eu pe el, de parca pana acum ce facusem. evident, mi se face mila si vin. nici nu se imbracase de plecare, se uita la tel cu mana infasurata in prosop. Culc copiii incepe alt show, care e cel mai tare, el evident. Am ajuns intr-o situatie de asa natura ca nu mai realizez daca e bine ce fac, ce tre sa fac, ma gandesc ca poate eu gresesc, dar totusi chiar daca as fi eu 100la 100 de vina, gesturile lui nu ar fi justificate. Ar fi zis, mai bine, bai nenica nu vezi ca nu ne intelegem, hai sa o lasam balta, sau hai du-te la maica-ta o luna un an sau plec eu sau orice altceva dar nu asa. Poate cineva din afara vede mai bine, poate a trecut cineva prin ceva asemanator. Eu deja am impresia ca el are o boala la cap dar nefiind specialista nu stiu care. in mare cred ca el ar vrea sa-i las balta pe parintiimei, poate din cauza ca crede ca sunt singurii in masura sa-mi deschida ochii, sau pentru ca pur si simplu nu-i sufera, nu zic ca ai mei sunt niste meseriasi dar totusi ne ajuta mereu cu partea materiala si stiu sigur ca nu sunt rau intentionati...

[cherry22]

Eu, una, nu inteleg de ce o femeie trebuie sa suporte asa multe de la barbatul ei? Pentru ce, pentru copii, pentru a avea izmene de barbat pe sarma(cum spunea o vecina) , pentru ce?????

Mai, fetelor, treziti-va la viata! Se poate trai fara barbat, cu copii, nu trebuie sa suportati in fiecare zi jigniri, batai, cuvinte urate, doar pentru ca v-atoi casatorit si ati facut copii.

Bagica,eu nu vad in cazul tau decat o singura solutie-divortul. Nu cred ca acest om se va schimba vreodata. Asa este el si nici macar cei doi copii ai vostri nu-l vor aduce pe calea cea buna. Poate ca sunt prea radicala, dar asa vad eu lucrurile.

Parerea mea si atat.

 

te pup

 

cherry

[Adrianai]

Sunt de acord cu Cherry! Nu te mai lasa induplecata de un barbat care abuzeaza de tine. Apeleaza la parintii tai si pleaca cat mai ai timp.

 

[lorelei_19]

Asta nu-i viata, Bigica. Tot mesajul tau e presarat de expresia "Am trecut si peste asta". Mie nu mi se pare normal ca doar tu sa fii cea care mereu lasa de la ea, pur si simplu nu se poate. Si vad ca sotzul tau devine incetul cu incetul si violent, faza cu geamul poate fi doar inceputul. Eu in locul tau macar pentru o perioada ash pleca de la el ca sa vada ce pierde. Ai grija de tine, de voi si Dumnezeu sa va lumineze.

 

"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi

[Rufus]

Eu nu cred ca sotul tau are ceva la cap. Are un comportament deviat de multiplele concesii pe care le-ai facut in favoarea lui. Am mai spus-o, tendinta de a-ti calari partenerul este una omeneasca.

Din pacate, educatia pe care o poseda il face sa sara peste o bariera pe care civilizatia o impune. Sare si peste propriul interes, caci faptul ca practic te goneste cu copii cu tot, este impotriva firii; omul nu face copii ca sa-i alunge. In fine...

Daca ar fi sa ma pun in locul tau (ceea ce este oricum dificil), l-as lasa. Pana nu-mi sparge si mie felinarele.

 

http://community.webshots.com/user/tora97

 

"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[alma]

Imi permit sa-ti spun ca ai si tu partea ta de vina, asta prin prisma experientei pe care am trait-o.

Hai sa ne uitam un pic la ce-ai scris aici:

 

quote:Ma asteptam cand vin acasa sa gasesc casa in ordine, n-a fost asa, am zis lasa, ma asteptam sa fie mai aproape de mine, caci eram asa de speriata, totul era nou pentru mine, si bineinteles ca vroiam sa fac fata situatiei dar aveam nevoie sa-l simt si pe el aproape, ceea ce nu s-a intamplat. A venit mama sa ma ajute, sa faca mancare si curatenie, ca zicea el ca face dar evident ca nu facea. Asta l-a indepartat si mai tare de mine, pleca des de acasa, statea mult, apoi cand venea se uita le tel... Asta a lasat asa o rana in inima mea atunci si m-a indepartat de el.

---

id="quote">id="quote">

 

Te asteptai sa gasesti ordine in casa, dar n-ai gasit. Asta nu e motiv pentru a te indeprta de sotul tau. Asa cum tu voiai sa fie aproape de tine si pentru el era o noutate aparitia unui copil si n-a stiut sa gestioneze cum trebuie situatia. Din cate imi dau seama, mama ta e o persoana autoritara si probabil si-a exercitat autoritatea si asupra lui, ceea ce explica plecarile de acasa si lipsa oricarui interes.

Crede-ma ca nu-i iau apararea sotului tau, eu am divortat de-al meu, dar tot din cauza prapastiei care se crease intre noi datorita lipsei de comunicare. Voiam si eu atentie, ajutor, insa n-am realizat ca devenisem exclusiv mama si uitasem sa fiu femeie, sa-i spun o vorba buna si sa-l privesc cu caldura, chiar in lipsa activitatii sexuale din acea perioada. La fel si mama mea, atunci cand ma ajuta, voia sa controleze totul.

 

quote:Dupa trei luni de la nasterea copilului, presiuni asupra mea sa reluam viata sexuala, eu nu aveam nici un chef, dar daca ar fi fost aproape de mine asta n-ar fi fost o problema. Si era asa de impatimit cu chesti asta ca ajunsesem aproape sa fac toate chestiile numai de draguk lui, eu fara sa simt mare lucru. asta m-a indepartat si mai tare de el...

id="quote">id="quote">

 

Noi ne-am reluat viata sexuala dupa 4 luni de la nastere... si eu fara chef, mereu obosita si in plus cu mari dureri pricinuite de nasterea grea.

Tu spui ca insista cu "chestia asta". Asta dovedeste ca te dorea, ca nu voia sa caute in alta parte ce avea deja acasa. Poate a fost stangaci sau mai brutal in modul in care o cerea, dar isi dorea apropierea. Iar daca ai facut-o de dragul lui si nu simteai mare lucru e poate din cauza ca il vedeai deja ca pe un dusman si nu ca pe omul pe care il iubeai si pe care l-ai ales sa-ti stea alaturi.

 

 

quote:S-au mai ameliorat lucrurile un timp pana au facu parintii mei presiuni sa ne mutam de unde statea...asta imi trebuia mi, eu care nici nu ma trezisem bine din vartejul in care intrasem, si cu bebe mic, dar ma rog, am facut-o si pe asta- ne-am mutat. Asta a facut sa creasca si mai mult presiunea pentru ca unde ne mutasem nu era asa bine ca dincolo, culmea culmilor, si am inceput certuri de genu: numai din cauza alor tai, ei ne-au pus, ei au zis ca aici e mai bine, uite ca nu putem sa facem reparatiile necesare, ca nu ne permitem o incalzire cum trebuie, etc.

id="quote">id="quote">

 

Aici chiar nu inteleg. Cum adica ai tai au facut presiuni sa va mutati? Stateati cu ei si v-au dat afara? Pentru ca daca nu stateati cu ei, nu vad ce drept aveau sa va dicteze ce si cum sa faceti. Sotul tau a acceptat, tot din iubire poate, dar e evident ca daca dincolo nu aveati conditii si nici posibilitati materiale sa le faceti, s-au adunat o seama de nemultumiri.

 

quote:DAr si de data asta a fost nevoie de ajutorul mamei, ca imi era aproape imposibil sa fac fata situatiei, si de aici au inceput alte probleme si discutii: de ce vorbesti numai cu ea, de ce nu stai si cu mine, de ce nu ma iubesti si pe mine, etc. Eu dupa toate reprosurile astea nu faceam decat ca melcul cand incerci sa-l atingi, si ma raceam si mai rau de el, se crease o distanta considerabilaintre noi, si eu nu mai eram capabila sa discut nimic pe tema asta, ca mi se parea inutil.

id="quote">id="quote">

 

La al doilea copil ai avut din nou nevoie de ajutorul mamei, poate la fel de autoritara, iar pentru el era deja prea mult.

Uita-te un pic la cuvintele pe care le-am subliniat si poate o sa intelegi mai multe, privind in urma.

 

Acum, ca o concluzie, eu cred ca amandoi ati asteptat ca celalalt sa faca primul pas pentru o relatie armonioasa, nici unul dintre voi n-a stiut cum s-o spuna sau ce sa spuna, tu l-ai respins mai mereu (eu asta am vazut din ce-am citit) si ati ajuns unde ati ajuns.

 

Manifestarile de violenta sunt doar urmarea unei tensiuni acumulate in timp. Nu ai spus daca te-a lovit sau nu vreodata, insa eu inclin sa cred ca nu.

 

Crede-ma ca n-o spun cu rautate, insa incearca sa fii mai deschisa cu sotul tau, mai blanda, mai intelegatoare. Eu n-am stiut s-o fac. Aveam doar o tona de reprosuri pentru ce nu facea el, dar nu vedeam unde gresesc eu. Am realizat abia dupa divort cat de mult am gresit, dar raul fusese deja facut.

Multa intelepciune iti doresc!

 

http://community.webshots.com/user/freediaro

 

[Bigica]

Va multumesc pentru sfaturi.

 

Alma, mi-a fost de folos mesajul tau. Cred ca ai inteles mai bine situatia pentru ca tu ai trecut prin ceva similar.

 

M-am lasat cu totul coplesita cresterea copiilor, mi-am folosit toata energia pentru asta si pe el l-am neglijat. Totusi eu ma asteptam sa aiba mai multa rabdare cu mine,cu toate ca am intrat in vartejul asta, sa aiba grija de mine, sa-si petreaca mai mult timp alaturi de copii.POate ca noi nici n-am avut timp sa stam mai mult doar amandoi, sa avem mai multe amintiri care sa ne lege, sa ne tina asa.

 

Da, a ajuns asa din cauza tensiunii acumulate, ca nu era deloc asa, dar totusi nu mi se pare normal sa stai mereu bosumflat, sa zaci in pat pana pa 11 ziua, sa umblii aiurea pe strazi ca nu te iubeste nevasta, si asta timp de cateva luni, sa nu poti sa faci nimic, macar sa te joci cu copiii ca ei n-au nici o vina, pentru asta nu pot sa-i gasesc scuze. Si tensiunea asta a lui e si pe mine si simt cum imbatranesc. Am zis ca asta e ultima sansa, am sa dau tot ce pot de la mine, dar dupa cate s-au intamplat imi e foarte greu sa ma apropii de el, cateodata chiar am impresia ca se preface, dar nu stiu sigur...si asta nu e un semn bun.

 

Ai dreptate, nu m-a lovit pana acum dar a fos agresiv.

 

of, of ce bine ar fi daca as scoate-o la capat odata!

 

Din curiozitate te intreb: cand ti-ai dat tu seama cum sateau lucrurile de fapt, in cazul vostru?

 

va pup!

[alma]

Te inteleg... si eu voiam sa fiu ajutata, dar nu i-o ceream, asteptam sa faca din proprie initiativa, insa el era destul de comod, dar stiu acum ca daca as fi stiut cum sa i-o cer, ar fi facut de drag.

In ceea ce priveste intimitatea, a avut de atatea ori intiativa incat s-a plictisit sa se tot roage de mine si sa simta ca o fac doar din obligatie.

Poate ca daca el ar fi fost mai deschis sau macar sa-mi reproseze, asa cum o face sotul tau, as fi realizat la timp ca ceva nu e in regula cu mine. M-am axat doar pe cresterea copilului, pe serviciu si pe gospodarie, iar pe el l-am neglijat, imbufnata fiind mai tot timpul ca nu ma ajuta si sta tot timpul la TV.

M-am racit, el la fel, iar pana la ruptura n-a mai fost decat un pas. Bine, nu e asta totul, am avut si concursul soacrei mele, gelozia lui, autoritatea parintilor mei... Insa daca noi stiam sa vorbim unul cu altul si in acelasi timp sa ne ascultam, am fi depasit problemele.

Ma intrebai cand am realizat asta. Mult prea tarziu, eram deja divortati iar el o luase pe alt drum.

 

Daca il mai iubesti, incearca sa-l asculti si pe el. Lasa un pic alte probleme deoparte, du copiii la parintii tai pentru o zi-doua si incercati sa va aduceti casnicia pe fagasul cel bun, acum, cand inca se mai poate.

 

http://community.webshots.com/user/freediaro

 

[mariamunteanu]

Bigicaid="blue">, sotul tau are atitudine de om neserios. Stiu din experienta ce greu e sa ai 2 copii mici si, cu tot ajutorul sotului meu, tot ma simt coplesita si nu ma mai recunosc uneori, nici nu vreau sa-mi inchipui cum ar fi sa se poarte ca al tau - Doamne fereste !

Cand m-a adus cu copiii din maternitate, sotul meu facuse mutari in casa. montase patuturile, masa de infasat, pusese saltele, lenjeria de pat, ursuleti si mutzunache peste tot - toate aste a singur noptile dupa ce ne vizita la maternitate - il apuca si miezul noptii mesterind. La sfarsitul sarcinii cand nu mai puteam deloc sa merg, s-a dus sa cumpere ce mai ramasese de cumparat, inclusiv hainute, cu lista facuta de mine si era asa de emotionat ! Cand mancau din 3 in 3 ore zi si noapte le dadea si el biberon, ii schimba, apoi pleca la serviciu sculat de la 4 dimineata. Asa se comporta un sot si un tata iubitor si devotat.

S-a oferit in repetate randuri sa stea cu bebeii cat am fost plecata in oras cateva ore ca sa mai ies din casa. Am multe de povestit, dar nu vreau sa ma intind. Sotul tau te chinuie si e foarte nedrept.

E adevarat ca noi femeile, trebuie sa avem grija sa nu-i neglijam si sa nu-i indepartam pe sotii nostri, dar si ei trebuie sa ne ajute.

Si eu sunt de multe ori lipsita de chef pe cand el e oricand pregatit [;)], dar las de la mine pt. ca merita si mi-e drag cand vad cat de frumos se poarta.

Nu-ti dau sfaturi sa divortezi, doar sa fii constienta ca nu-i corect ce face si nu-i normal sa suferi din cauza lui.

 

Maria

[CristinaT]

sunt de acord cu ce a scris Alma... pe sotul meu nici daca reusesc sa-l scot din sarite nu reusesc sa aflu ce si-ar dori de la mine, sau unde gresesc.

 

Din tot ce am citit parerea mea e ca esti inca sub influenta parintilor tai. Pe mine nu ma convinge nimeni sa ma mut unde nu vreau sau cand nu vreau. Apoi eu nu sunt de acord cu divortul decat cand am incercat tot si nu as mai avea ce incerca. Asta doar daca il mai iubesti.

 

6 ani -14 februarie 2006