Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

Probleme in familia mea


Recommended Posts

Si eu sunt deacord cu alma.Mie in toata situatia asta ,el mi se pare mai victima decat tine.Tu te-ai orientat spre copii...dar el este total dezorientat.Sunt sigura ca te vrea si ca este nervoos constientizand ca niciodata nu veti mai avea ocazia sa apartineti doar unul altuia,mereu este cineva intre voi,ba parintii ,ba copii.Mai bine ai duce pt o perioada copii la mama ta (daca intradevar vrea sa te ajute) si oferitiva voua mai mult timp.Incearca sa pari mai iubitoare,mai fericita,sa vezi si de el ,nu numai de copii...sunt sigur ca asta are sa il determine in final sa te ajute cu mult drag.Nu te mai lua dupa cei care zic ca e datoria lui sa te ajute ,ca tee' sa simta de la sinte,ca bla bla....si tu ai multe indatoriri pe care le-ai uitat din cauza stresului.Zic ca e pacat sa va despartiti....el te iubeste cu siguranta,sa nu crezi ca singuratatea este atat de buna.

Inainte sa nasc,sotul meu pleca saptamanal in curse ,4 zile plecat,3 acasa...simteam ca ma topesc de dorului.Dupa ce am nascut,a decis sa nu mai plece.nu este genul de barbat foarte harnic ,face cate ceva in caza decat dupa lungi insistente iar daca face,face in felul lui si eu am alt stil ...mi se pare ca el face totul deandoaselea.deci nu am mai deloc ajutor din partea lui ...dar nu asta ma nemultumeste...ci ca si tine faptul ca nu intelege ca imi este greu sa am grija de copil si de a le casei si sa mai fiu si dragastoasa ca inainte.Saptamana asta a trebuit sa plece iar in cursa (doar acum),nu l-am vazut de doua zile...as da orice sa il pot atinge acum si am avut timp sa reflectez asupra relatiei noastre,imi dau seama ca gresesc foarte mult.De foarte multe ori ma incrunt si ma fac ca am treaba ,doar pt ca stiu ca vrea sa vina la mine sa ma sarute...si uite asa saruturile au devenit rare.Sunt decisa ca atunci cand se va intoarce,sa ii acord mai mult timp.peste cativa ani ,copilul nu are sa mai aiba nevoie de mine ....si eu am sa raman a nimanui daca nu stiu sa imi pretuiesc relatia.

Bafta si multa intelegere.

 

http://pg.photos.yahoo.com/ph/erin_rux/album?.dir=/37ca

 

gogomarla

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 19
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Maria, copiii mei au 2 si 4 ani.

 

Mi-am dat si eu acum seama dupa ce am vazut ce mai spuneti voi, ca el ar fi de treaba daca as stii cum sa ma port si sa vb cu el, si intr-adevar ar trebui s-o las mai moale cu treburile casnice si cu copiii ca prea am intrat in priza, sa nu ma mai enervez pe el ca nu se implica, sa fiu mai relaxata si mai iubitoare. Pentru asta am sa duc copiii vreo 2 sapt la ai mei si noi poate om reusi sa plecam e undeva sa mai iesim din clinciul asta. Ar fi bine sa mearga, si eu am asa senzatia ca o sa fie bine.

 

sunt oameni si oameni!

 

va pup!

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Bigicaid="blue">, sa-ti traiasca copilasii, sa fie sanatosi si sa-ti aduca multe bucurii ! Nu sunt de acord ca sotul tau e victima, de fapt nici unul dintre voi nu e victima ... deocamdata. Mitul sotiei si mamei perfecte care face toate treburile casnice si de serviciu si isi asteapta sotul acasa cu mancarea aburinda si cu zambetul pe buze, ba mai e si dispusa de jocuri erotice dupa ce a facut baie copiilor, i-a hranit etc, exista doar in filme si poate nici acolo.

Ba eu cred ca ai fi mai relaxata si mai iubitoare daca el s-ar implica mai mult. Incearca sa-l cooptezi cu tact la treburile legate de casa si copii si atunci vei fi mai multumita. Nu te acuza singura mai mult decat e cazul, fii constienta de greselile tale dar si de ale lui. In orice caz, faza cu pumnul in geam e de-a dreptul exagerata si cred ca a mai facut si alte boacane tot asa.

 

Succes !

Maria

 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Eu cred ca pentru amandoi au fost prea multe schmibari intr-un interval prea mic de timp insa asta nu justifica nici pe departe comportamentul lui. Mai citeste o data ce ai scris in primul mesaj si nu te mai gandi ca tot tu trebuie sa fii cea care trebuie sa stie cum "sa se poarte si sa vorbeasca cu el". Eu cred ca el e cel care trebuie sa se schimbe cel mai mult, nu tu. Sunt de acord ca trebuie sa-i acorzi si lui mai multa atentie dar asta doar in cazul in care se implica in toate treburile casnice si in cresterea copiilor pentru ca daca tu continui sa le faci pe toate singura nu vad de ce ai mai sta langa un om care la 5 ani de la casatorie te face proasta, nenoricita sau rupe fusta de pe tine.

 

Never knew before what eternity was made for. It is to give some of us a chance to learn German.

(Mark Twain)

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Nici eu nu cred ca sotul tau este victima! Victima esti TU! Eu pur si simplu nu inteleg, de cand trebuie doar sotia sa fie intelegatoare??? Dar el ce are???? El poate sa faca ce vrea si cand vrea, iar mama trebuie sa vada de copii, de casa si sa-si mai si satisfaca sotul! Dar el ce face in timpul acesta? El este un santajist si atat! Ieri a spart un geam, maine s-ar putea sa-ti sparga tie maxilarul! Tot la nervi, ca deh, nu-l intelege nimeni! Si copiii ce vina au? De ei de ce nu se intereseaza? Ca nu-l inteleg pe el, probabil!!! O curiozitate: de cate ori i-a scos la plimbare, i-a spalat, i-a schimbat, s-a jucat cu ei? Sau e prea obosit pentru aceste "nimicuri"?

Bigica, nu te supara ca-ti spun direct: ia-ti copiii de acolo si lasa-l sa-si planga singur de mila, daca atata poate! Da-i un time-out! Si vezi in perioada aceea daca se intereaza de tine si de copii, nu doar de el. Daca da, mai aveti o sansa, daca nu...nu-ti mai irosi viata langa el. Si inca ceva: nu mai fugi la el, imediat ce te suna si plange dupa ajutor!

 

Claudia

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

eu ma gandesc ca pt voi au fost prea multe responsabilitati una dupa alta, de nu mai apucati sa respirati, dar-mite sa va traiti viata in liniste!

 

sa fac un rezumat... casatoriti dupa 6 luni de iubire mare. aparut imediat copilul nr 1 [biz] (adica stai sa vezi, voi nici n-ati venit bine din luna de miere ca gata cu greturile! [alcool])

acuma eu zic ca asa cum tu te-ai simtit pierduta - "eram asa de speriata, totul era nou pentru mine" id="blue">- s-a simtit si el! sa fim seriosi, s-a indragostit si el, si peste noapte se trezeste familist si tatic! citisem undeva ca pt mame e un avantaj, ele in cele 9 luni simt inauntrul lor bebele care creste/ misca si invata sa fie mame! da taticii?!

 

eu nu ii iau apararea, sigur ca e un tip violent si care pare pe undeva ca nu-si poate gasi echilibrul in viata!

cred totusi ca cel mai important este sa incerci sa-ti dai seama ce anume vrei TU- il iubesti foarte mult si crezi ca merita sa lupti sa il schimbi (aici fiind necesar sa te schimbi si tu...) si sa aveti in continuare familia si viata pe care o meriti.

 

sau daca crezi ca ai epuizat toate metodele, ideile, energia, renunti la el si iti croiesti alt drum in viata, paralel!

 

mie mi se pare ca si noi, femeile, pozam uneori in victime! nu ca ar fi ei ingeri, NUUUU! da sa fim serioase, noi nu avem defectele noastre? nu tipam la ei, nu facem ca trenu?! fiecare cu modul ei de exprimare, desigur... si atunci de ce sarim pe bietu om ca si-a taiat mana intr-un geam, la nervi???

 

desigur, in momentul cand parteneii de viata se lovesc unul pe altul e alta tarasenie, da aici nu e cazul...

 

te-a jignit, spui, dar tu nu l-ai jignit niciodata? cum suna reprosurile pe care i le faci ca nu te ajuta prin casa, cu copiii, ca sta in pat pana la 11?

 

daca tu intr-adevar te-ai purtat corect si civilizat cu el, si el are acest comportament, atunci nu-mi ramane decat sa-ti zic: FUGI CAT VEZI CU OKII! dar daca pe undeva te simti si tu cu vreo insecta pe caciula (si mie asa mi se pare din cum scrii) atunci cred ca ar trebui sa alegi varianta de a va mai acorda o sansa.

 

lasa copiii la ai tai, si ocupa-te doar de el, uita de toate grijile si reprosurile. si ar fi bine sa reusiti sa plecati departe de toate, de casa, de parinti cicalitori...

 

PS si daca problema este casa asta noua, mutati-va!

 

_________________________________

[pup] ANAMARIA, mama soldatzeilor de plumb

[hagi]Bogdan - 04.07.2000 si [copil]Tudor - 13.06.2003

 

poze cu frumosii mei (si nu numai [;)] )

 

[pegeam]CRACIUN FERICIT!

si un AN NOU MINUNAT!id="red">

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Nu o sa iti spun sa-l lasi.

Probabil, nici eu n-as face-o....

 

Sinteti amindoi super obositi, stressati si responsabilitatile va depasesc. Daca il iubesti sit e iubeste, incercati sa va apropiati din nou unul de altul, fara sa contabilizati a cui a vina: la urma urmei, ce conteaza de ce ati ajuns la scandalul asta?

Conteaza sa il rezolvati impreuna...

 

 

 

Elise

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Raspunsurile voastre ma ajuta mai mult decat ma asteptam.

 

SA va spun ce am mai facut: am incercat sa fiu cat pot eu de apropiata de el, dupa ce s-au intamplat toate porcariile astea, intr-un fel chiar simt ca trag putin de el, din cauza ca pare lipsit de chef, nu-i trece cu una cu doua, adica sta cu mine, e mai bland dar tot timpul trist si mohorat si daca-i zic hai lasa-le odata si revino-ti zambeste putin atunci...

ba chiar intr-o seara, nu mai stiu de ce s-a suparat mi-a spus ca el nu mai vede nici o iesire, nu is vede viitorul alturi de o femeie care-l iubeste ci isi vede viitorul stand alaturi de o femeie cu care nu are nici o treaba, numai de dragul copiiilor pe care-i iubeste atat de mult si care nu merita sa creasca fara tata cum a crescut el dupa ce s-au despartit parintii lui. Cand mi-a spus toate astea am tacut pur si simplu, am simtit ca mi-a taiat elanul, ca am pierdut toata energia pe care cu greu o mai adunasem in speranta ca o sa repar lucrurile. Deja nu-mi mai simteam pamantul sub picioare, am zis cum o vrea Dumnezeu ca eu nu mai pot.

Pe urma ma intreaba da de ce esti suparata. Mi se parea asa o intrebare idioata la care nu-mi venea sa-i raspund dar totusi i-am zis ca mi-a taiat tot elenul, ca uite ce speram eu, ca ma gandeam ca poate daca am pleca pe undeva fara copii mai scapam si noi, etc. Atunci si-a cerut scuze a zis ca-i pare rau ca a zis ce-a zis si eu iar am mai adunat un pic de energie.

 

Acum iar e suparat, i se pare ca le iau mereu apararea alor mei si pe el il victimizez, dar nu-i de loc asa, a ramas el cu o pata pe creier, indiferent ce as spune el asta intelege. de exemplu aseara s-a infuriat ca a vazut ca taica-miu a venit din delegatie prin bucuresti si nici macar n-a dat un semn de viata, nici macar n-a trecut s-o vada pe fii-sa daca nu si pe copii. Taica-miu stie o multime din mizeriile prin care am trcut pentru ca trebuia si eu sa vb cu cineva si evident am vorbit cu maica-mea despre toate prin care am trecut si ea evident i-a povestit si lui.

taica-miu de cand il stiu nu i-a spus o vorba urata maica-mii , nu a facut-o in vre-un fel, se mai ciondaneau ei dar le trecea repede, si de-asta cand a auzit numai cum m-a facut pe mine, si ce iesiri a avut, mi-a zis ca-i pare rau dar o perioada prefera sa nu dea ochii cu el ca sa nu se lege de el. Eu il inteleg. Dar sotul meu nu stie toate astea, nu stie ca ai mei stiu toate lucrurile pe care mi le-a zis si facut. si nici eu nu puteam sa nu povestesc nimanui ca innebuneam, si n-am nici o prietena care sa inteleaga intr-adevar prin ce trec.

 

mi se pare ca exagereaza ca-si face probleme mari din lucruri marunte, in loc sa le dea in ma-sa si sa stea alturi de mine si de copii. si le mareste intr-atat inat nu mai poate dormi noapte, nu ma lasa nici pe mine sa dorm si trage de mine, si ma intraba ce am de zis , ce parere am, si daca il iau in brate si il mangai imi scoate ochii ca de ce vin numai acum, ca el de 3 ore se perpeleste, ca de ce nu-mi cre iertare si alte baliverne care ma lasa fara raspuns si fara dorinta de a mai face cea mai mica miscare spre el, ba dimpotriva.

 

nu stiu cat de elocventa am fost. oricum va multumesc mult pentru vorbele voastre, si astept sa vad ce ziceti in continuare. Va pup!

 

Un an nou , mai bun cu multe impliniri! LA MULTI ANI!

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Am citit in mare ce ai scris si imi pare rau pentru ce ti se intampla.Nu iti spun sa divortezi pentru ca este foarte greu cu 2 copii asa de mici sa ramai si singura.

In primul rand nu lua acum o decizie;inca esti sub influenta a ceea ce vi s-a intamplat.

In al doilea rand ia-ti o bona sau o femeie care sa te ajute si cu copii si cu treburile casnice.Iti spun din experienta mea ca face minuni;o sa fii mai relaxata,mai odihnita si lucrul asta o sa se vada si in comportamentul fata de sotul tau.Daca nu ai bani cheam-o macar 1-2 zile pe saptamana.

 

In orice caz lucrurile trebuie sa le clarifici intr-un fel sau altul;sub nici o forma nu trebuie sa-i mai permiti sa te injoseasca sau sa-ti adreseze cuvinte urate.

 

Apropo,daca ai divorta ti-ai permite financiar sa intretii 2 copii?

 

sa ne tii la curent cu ce s-a mai intamplat.

 

Iti doresc sa ai un an linistit si sa iei decizia cea mai buna pentru familia ta!!

 

Lana

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...