Un suflet trist si singur

[andas_7]

La multi ani! Un An Nou plin de sperante, bucurii, sanatate, intelegere, pace sufleteasca, iubire!

 

Sa va spun ce s-a mai intimplat. Am petrecut trecerea in noul an cu EL si cu copiii. A fost practic prima mea intilnire cu ei. M-au intimpinat cu "La multi ani" in Romaneste si cu "Buna, ce faci?. Am ramas socata, pt. ca EL stie doar 3-4 fraze in Romaneste si i-a invatat si pe copii sa-mi faca mie o surpriza. Apoi copiii mi-au spus fiecare un cintecel sau o poezie si mi-au desenat carduri cu multumesc si inimioare (asta pt ce le trimisesem eu de Craciun prin el), eu lasind la latitudinea lui daca sa le spuna ca sunt de la mine or nu. Copii mi-au spus ca "daddy" are crush pe mine si ca, citez, "he likes, likes you very much". Copiii au stat tot timpul cu mine, au venit in bratele mele, mi-au cerut sa le citesc povesti, au vrut sa se joace cu mine, am fost la sanius impreuna. A fost frumos. Nu m-am simtit eu foarte comfortabil, dar nici nu m-am simtit ca a 5-a roata la caruta. EL s-a manifestat foarte deschis si frumos, si nu si-a ascuns gesturile de tandrete (bineinteles in limita unui comportament de care trebuie sa dai dovada in fata unor copii). Am ramas surprinsa cind mama copiilor nu a sunat nici pe 1 Ianuarie sa vorbeasca cu copii (nu sunase toata saptamina), iar cind el a sunat seara sa stabileasca cind poate ea lua fetele, nici copiii nu au vrut sa vorbeasca cu ea, nici ea nu a intrebat macar ce fac copii si nici nu a cerut sa-i auda. Am trait foarte intens si impresiile cred ca au nevoie de timp sa se sedimenteze si de o parte si de alta, dar atunci cind am ajuns acasa la mine, stiu ca m-a izbit crunt linistea, si "tacerea" a 4 pereti.

 

 

[viorela hoff]

La multi ani draga Anda,

ma bucur pt. tine a ai avut sarbatori asa de frumoase.

eu cred ca ar fi bine sa mergi inainte pt. ca astfel vei primi raspunsuri la intrebarile care te framanta. de altfel cred ca deja ai primit un raspuns, la intoarcera ta acasa, intre cei 4 pereti, goi.

[pup]Vio

 

Tina catelus de catifea

 

[teutza]

dar cand copii vor creste? adica ma gandesc la un viitor indepartat , in adolescenta spre exemplu...poate ca acum te vei simti minunat sunt micutzi si inca nu si-au dezoltat personalitatea; vor fi multe chestii care ii vor influenta: poate chiar o aparitie in peisaj a mamei lor...tatal lor este destul de inaintat in varsta acum iar conceptiile lui nu vor coincide cu cele ale copiilor. eu iti spun din propria experienta..eu sunt cea mai mica iar tatal meu are 53 de ani de ani...eu nu ma pot intelege cu el, imi este foarte greu..asa le va fi si copiilor si mai ales tie...s-ar putea ca intr-o zi sa fii ranita profund cu fraza "nu esti mama mea!"...in cazul in care vei avea si tu un copil si te vei casatori cu acest barbat, gandeste-te ca intre timp ii vei creste si lui copii si va trebui sa il cresti si pe al tau, nu te vei implica in ambele "tabere" in mod egal dpdv emotional, si poate asta va dezvolta o disputa intre copii cand vor fi mari si chiar intre tine si barbatul acesta. oricat de mult l-ai iubi si te-ai atasa de copii lui nu vei putea sa tragi o linie si sa pui egal...undeva..ceva..tot nu va merge. eu nu pot sti acum ce fel de om este si intuiesc ca tu il stii de aproape un an..mai asteapta putin, iepurele sare de unde nu te astepti. oamenii se schimba foarte mult dupa casatorie, dupa venirea unui copil...el cum se va "imparti" cand tu vei face un copil? poate ca am mers mult prea in viitor, insa trebuie sa te gandesti un pic si asa.

inca o data iti spun unui copil ii este foarte greu sa comunice cu parintii lui daca acestia l-au facut la 35 de ani. stiu ca trebuie mai intai sa te stabilesti intr-o locuinta si sa ai si un salariu cu care il vei putea intretine pe bebe, insa nici tarziu nu e bine sa il faci...tu ai deja 29 de ani ai putea sa te casatoresti cu barbatul acesta si sa faci un copil..si ai salva oarecum faptul cca tatal are 44..este alegerea ta..este viata ta..gandeste-te ca

niciodata nu vei stii ce iti rezerva viitorul. inca mai ai timp sa o iei de la inceput si ai si putere..esti tanara meriti sa stai cu cineva tot tanar si fara obligatii

 

sper ca nu te-am plictisit sau te-am influentat in vreun fel..am incercat sa fiu undeva la mijloc intre obiectivitate (faptu ca nu te stiu si nu cunosc situatia in care te aflii) si subiectivitate

iti doresc sa fii iubita si nu uita pentru fiecare dintre noi exista un suflet care ne cauta...[flo]

 

[catty]

ANDAS_7 ma bucur din suflet ca ai trecut peste teama si i-ai intalnit pe copii iubitului tau, ati stat impreuna, si ca totul a fost ok.

TEUTZA, nu sunt de acord cu cele spuse de tine. Stiu multe culpuri la a doua casatorie cu copii de ambele parti. Copii eram mici la a doua casatorie a parintilor, au stat la prietena mea, ea a avut grija de ei, i-a dus la scoala, i-a facut oameni. Mama adevarata a acestor copii nu s-a interesat de ei precum prietena mea. Acum ea este adevarata lor mama si nu cea biologica. Daca sti cum sa te porti cu copiii, daca sti sa le ajungi la inima nu vor ajunge niciodata sa iti spune "nu esti mama mea", ba chiar vei avea o relatie frumoasa cu toata lumea.

 

catalina

[Elise]

TEUTZA, nici eu nu sint de acord cu tine.

E normal ca orice om care face pasul asta trebuie sa se gindeasca de doua ori.

Dar mie mi se pare ca ultimul mesaj postat de andas_7 demonstraza clar ca nu copiii sint cei care au o problema de adaptare si disponibilitate afectiva, ci adultii...

 

In ce priveste virsta.... cred ca depinde de la caz la caz.

Pe mine m-au facut ai mei in tinerete, pe sora-mea cind aveau peste 40 de ani amindoi.

Si cu mine au avut cele mai mari meciuri, crede-ma!

Cind a crescut ea, erau deja mult mai intelepti, mai putin impulsivi...mai persuasivi....

Asa ca nu cred ca neaparat trebuie sa faci copii la 20 de ani, altfel nu te mai intelegi cu ei!

 

 

Elise

[teutza]

nu sunt in masura sa dau sfaturi, mi-am spus doar parerea..pana nu suntem in situatia respectiva vorbim din ce auzim sau spunem ce credem...poate ca si prietena ta cattyid="red"> sau alte cupluri au intampinat dificultati din cauza copiilor din cealalta casatorie depinde parinti, de copii de bunici, de educatie, de partea financiara chiar... si nu numai de capacitatea parintilor de a acorda afectiune si de a se implica..in fiecare dintre noi exista un sambure de egoism pe care ni-l ascundem si pe care nu il recunoastem..dar uneori iese la iveala...

[catty]

TEUTZA, toate cuplurile au problemele lor, nu numai cei care sunt la a doua casatorie si au copii din relatiile anterioare. Important este cum sa faci relatia sa mearga, cat sa lasi de la tine, cum sa ii faci pe cei mici sa te accepte si sa nu te considere o intrusa in viata lor. Daca reusesti asta micile dificultati nu mai conteaza.

In ceea ce o priveste pe ANDAS_7 cred ca a gasit in mare masura raspunsul la ceea ce o framanta atunci cand s-a intors acasa si a dat de singuratatea care o inconjoara si de zidurile reci din jurul ei. Parerea mea sincera este ca trebuie sa riste. Prima intalnire cu micutii a fost cruciala, iar aceasta a mers bine, ceea ce insemana ca daca ea va vrea sa ramana cu barbatul cu care este acum cred ca aceasta relatie va merge si ii va aduce linistea si dragostea pe care o cauta si de care toti avem atata nevoie.

 

catalina