Ajutor - ca altceva nu stiu sa spun

[diana2004]

Sotul tau e un las care nu e in stare sa duca la capat nimic .Daca tu esti de acord ,de ce nu recunoaste copilul ? Si daca afacerile nu merg ,casnicia nu merge ,de ce se refugiaza in alcool in loc sa faca ordine in viata lui ? Esti la o virsta la care poti sa gasesti pe altcineva care sa te merite si care sa-ti ofere iubire si respect .Poate in trecut a fost o mare iubire dar poate e timpul sa-l vezi asa cum e acum . diana2004

[alexiaaa23]

Draga Teo.Sincera sa fiu nici nu stiu cum sa incep deoarece povestea ta m-a lasat masca!Esti o femeie puternica de ai reusit sa ramai in continuare pe linia de plutire.Eu in locul tau o luam de mult razna... Noi suntem aici pt a ne da cu parerea dar hotararea iti apartine si sti si tu asta!Tu ai luptat,lupti si inca ai speranta,pt ca se zice "Speranta moare ultima!". Sotul tau e dependent de bautura dar acest lucru banuiesc ca se poate remedia daca ii esti alaturi si are si el vointa!El nu a fost asa,deci se pare ca ceva l-a impins in aceasta patima a alcoolului!Poate chiar insistentele mamei lui sau a amantei.Nu stiu ce sa zic... Sfatul meu e sa incerci sa ai o conversatie cu sotul tau si sa il intrebi ce anume l-a determinat sa fie un impatimit al alcoolului!Ce anume isi doreste el,nu ce zic altii ca e mai bine.Incearca sa ii explici ca acel sufletel e nevinovat! Sincer e posibil ca amanta sa isi fi dorit atat de mult sa fie cu sotul tau incat a incercat sa il prinda cumva si el de asta nu doreste sa isi recunoasca copilul!Pt ca il considera vinovat de tot ce s-a intamplat!Daca vrei si mai ai puterea necesara sa mergi mai departe atunci merita sa incerci.Dar daca nu atunci mai bine lasa-l amantei,cum spuneau si fetele!E o lupta grea,o incercare a vietii si tu trebuie sa sti daca ii faci fata sau nu! Daca te simti intrusa nu e bine,pt ca de fapt tu esti familia lui,tu nu ai gresit fata de el sau fata de copilas.El e al tau si tu a lui!Deci nu te mai gandi la asta pt ca ai destule pe cap si iti faci mai mult rau! Deci sfatul meu e:daca il mai vrei atunci incearca sa il schimbi.E greu dar cu rabdarea treci marea! Eu nu stiu daca as putea sa trec prin asa ceva,insa fiecare stie ce vrea,cat de puternic este si care i-ar fi sansele! Eu iti doresc toate cele bune si sper sa ne auzim cu bine! Va pup dulce pe toate. Alexandra

[Andrex]

Mai iartam... dar nu trebuie chiar sa ne umilim... Cred ca simti momentul in care ... s-a rupt. Dupa aceea nu mai exista decat acte de facut... nu mai suntem pe timpul bunicii sa te arate lumea cu degetul ca esti singura cu un copil. Si oricum multi barbati sunt intelegatori... chiar daca ai copii... deci nu iti pune probleme. Cunosc suficienti care s-au casatorit cu femei care aveau copii fie dintr-o casnicie fie... pur si simplu. Un singur lucru pe el: ZBURDA ! Just do IT !

[babyblue]

dezmarita-te! asta nu inseamna ca dispari din viata lui sau el din a ta, inseamna doar ca veti vedea exact amandoi ce sunteti unul pentru celalalt. si putina libertate nu va strica la nici unul. cred ca e o nebunie sa persisti intr=-un chin si sa nu stii ce e cu tine, doar pt ca un act te leaga. scapa de act, deveniti amandoi doua fiinte libere si veti scapa de stres...mai mult, veti sti exact ce insemnati unul pt celalalt. un divort poate salva o relatie, o casatorie continuata la nesfarsit in momente de criza maxima, poate innebuni si ruina doi oameni. parerea mea. _______________________________________________________________________ Babyblue va pupa pe toti!! "Sunt doua pacate principale din care toate celelalte pacate se nasc: Nerabdarea si Lenea."

[babyblue]

diana, tu ai ramas fixata pe ideea de a-ti irosi viata incercand sa schimbi un om, cu tot felul de tehnici psihologice sau parapsihologice. si asta doar pt ca omul ala e suficient de labil psihic, incat sa vina dupa tine dupa o luna-doua, asta in ideea in care inainte te-a aruncat pe usa afara...tu o iei o doavada de iubire, doar pt ca Nu ai alta din partea lui si ai nevoie de justificare. iti recomand sa citesti "luni de fiere" de pascal brukner...cred ca te poti regasi in ea, pana la un anumit nivel. _______________________________________________________________________ Babyblue va pupa pe toti!! "Sunt doua pacate principale din care toate celelalte pacate se nasc: Nerabdarea si Lenea."

[A_Iulia]

Teo, tie iti place viata pe care o ai? Esti fericita langa sotul tau? Are vreo importanta pentru tine fericirea ta, si linistea ta? Daca ai auzi povestea ta undeva, ce parere ai avea? Fa un bilant referitor la cat ai luptat pana acum sa va fie bine. Evalueaza corect sansele ca ceva sa se schimbe. Spui ca ati avut ani frumosi impreuna; pastreaza gloria lor si mergi mai departe. Oamenii se schimba. De multe ori nu mai putem regasi in ei ceea ce ne-a atras odata. Viata iti poate oferi nenumarate sanse sa fii fericita, daca stii sa le primesti. Adina + [copil]Olivia Karla 04.03.2004

[crisseis]

Buna, Teo.Esti o super femeie, pe cuvant! Dar, draga mea, iubeste/te mai mult!Ai facut destul in aceasta lupta pt sotul tau.E timpul sa-l lasi singur, sa se dezmeticeasca , sa-si puna ordine in ganduri.Poate o separare e benefica(nu neaparat divort).Poate sa stabiliti un termen de gandire(o luna, doua..). Nu poti lupta la nesfarsit de una singura.Daca sotul tau va vrea cu adevarat sa fie cu tine, daca se dezmeticeste si intelege ca te pretuieste si vede cat de mult il iubesti si cat de mult ai acceptat din partea lui, sa-i fie de bine!Daca nu....nu vad de ce crezi tu ca o femeie poate ajuta, din dragoste un barbat sa revina pe linia de plutire, fara ca asta sa si-o doreasca si el! Ajunge cu sarcina pe care ti-ai asumat-o!Daca nu va vedea in tine ce femeie minunata esti, nu te merita!Lasa-l si vezi-ti de drum! Numai bine, pupici.

[babyblue]

quote:

---

Originally posted by dianaintruder
si ea cu ce ramane dupa...dupa ce divorzteaza? Cu un mare gol in stomac, cu trauma unui divortz, cu "daca era posibil?", cu "daca nu am facut totul?". De unde stitzi voi ca va mai putea iubi iar, sau ca nu da peste alt nenorocit si-si nenoroceshte de tot viatza? Se poate intampla orice.

---

1.dar tu de unde stii ca nu i-ar fi mai bine??? 2. un divort nu te traumatizeaza chiar asa tare...iti spune o femeie divortata asta. 3. de iubit nu doar ca va putea iubi iar, dar poate sa fie si mai bine...poate nu din prima, sau la 3 zile dupa divort, dar dupa ce apele se cern....

quote:

---

Si mai e o chestie. Daca i-a suportat atat si nu a divortzat, ceea ce se intampla acum mi se pare floare la ureche.

---

dc i-a suportat atat si nu a divortat, nu inseamna ca trebuie sa ii suporte si mai mult.

quote:

---

Si cu tine s-a insurat pe acelashi considerent, din datorie, si acum i se repeta istoria. Crezi ca n-a crapat de ciuda ca e fortzat o data sa se insoare, crezi ca face gresheala asta a doua oara? Cate de multe compromisuri crezi ca poate face un om? Eu cred ca de aia e si asha bulversat si debusolat... a comis-o rau de tot si are viatza zdrentze, crezi ca-i convine ca a stricat-o si pe a altora? diana

---

pai dc pe el il cainesti atata ca a crapat de ciuda ca a trebuit sa se insoare cu ea din datorie (seamana cumva cu sotul tau???), si spui "cate compromisuri mai poate face un om?"...de ce nu e valabil si pt ea..ea cate compromisuri mai trebuie sa faca? _______________________________________________________________________ Babyblue va pupa pe toti!! "Sunt doua pacate principale din care toate celelalte pacate se nasc: Nerabdarea si Lenea."

[gulser_30]

fetelor ma bucur ca ati sarit toate sa ai dati o mina de ajutor lui Teo si kiar sunt sigura ca a ajutat-o f mult suportul vostru moral,si oarecum am tras si eu citeva invataminte de la opiniile voastre pt ca si eu am o situatie asemanatoare cit de cit cu a lui Teo(putin mai complicata kiar)cert este ca eu am fost parasita din cauza unei aventuri(la inceput a fost o aventura)care s-a soldat cu un copil ....copilul care eu nu am putut sa il fac desi din 15 ani cit am fost impreuna 10 ani am tot umblat pe la doctori si clinici de fertilizare.M-a parasit pt ca nu stia ce sa faca cum sa se imparta.eu deoparte suferind ca nu pot face un bb/copilul pe partea cealalta trebuia sa aiba si tata si mama insa nu impreuna -adica mai exact el a recunoscut din start copilul insa nu sta nici cu mine nici cu mama si copilul ...adica sta separat dar merge zilnic la copil(si la mama logic)ies impreuna la aer cu copilul, la cuparaturi ,concedii,etc iar eu am ramas singura doar ne vedem cind avem treburi si probleme de serviciu eu raminind in continuare la firma noastra unde eu figurez ca angajat dar am o functie bine definita.Asadar au trecut 2ani de cind sunt singura si inca imi este f greu sa accept situatia mai ales ca eu am ramas in casa care ne-am construit-o cu atita suflet si tot ce este in jurul meu sunt numai amintirile legate de el.Mi-e foarte greu din toate punctele de vedere insa am luat hotarirea de a adopta un copil si kiar ieri am depus dosarul pt adoptie.ca rezumat eu as vrea sa spun ca este f greu sa nu poti face un copil iar sotul sa faca un copil cu alta,numai cine trece prin asa ceva stie ce durere mare ai in suflet sa vezi cum alta poate sa ai daruiasca omului pe care tu il iubesti si ai o viata impreuna cu el de atitia ani,un copil pe care tu te-ai kinuit din rasputeri sa il faci dar ....nu s-a putut.E foarte greu dar eu zic ca totusi teo mai are o sansa,mie nu mi s-a dat acea sansa asa ca teo gindeste-te bine daca vrei sa il mai ai pe sotul tau sau nu, pt ca pe parcurs totul se rezolva kiar si prob alcoolului dar o data plecat nu stiu daca lucrurile vor mai sta ca la inceput.eu am suferit foarte mult si m-am inkis in mine desi multi imi spun ca sunt tinara,frumoasa, sa imi gasesc pe altcineva dar de una singura nu ies asa ca viata mea este undeva serv acasa si putin pe la sora,mama desi prietenele mele vin destul de des la mine la un gratar(casa,gradina sunt suprbe am muncit mult sa fie totul frumos dar ce folos ca sunt singura si nefericita?)si vor sa ma scoata din starea asta de nepasare insa pe moment sunt bine dar cind ele pleaca ma inkid in carapacea mea si gata.Singura mea speranta este luminita care se intrevede la capul drumului -aceea de a adopta o fetita desi pina nu am sa vad ca se va sfirsi cu bine nici nu imi vine sa cred ca pot deveni mamica,deoarece mi-am dorit atit de mult sa am un copil incit acum cind ma apropii de adevar parca nu imi vine sa cred ca este adevarat.Eu va pup pe toate multumesc ca ati avut rabdare si mi-ati citit povestea mea,iar pt teo eu cred ca trebuie sa se mai gindeasca f bine inainte sa i-a o decizie.V apup pe toate!!!!!!!!! carmen

[Elle_seb]

"Ea are un barbat si o casnicie de tzinut si asta nus e tzine cu vorbe sau cu sentimente de frica sau vinovatzie" Ai, mai, Diana, ce sot si ce casnicie? Iarta-ma ca-ti zic, da' o dai inainte cu pastrarea sotzului si persisti in niste afirmatii blocate pe ideea acceptarii oricaror situatii doar de dragul de a avea izmene de barbat pe culme, zau asa! [V] Omul asta bea, a inselat-o, a facut copil cu alta, nu are responsabilitatea de a-si asuma paternitatea copilului, se ascunde ca un catzel dupa poalele nevestei si tu o indemni sa-si tina casnicia? Daca tu nu ai vointa si puterea de a te desprinde de mediul care iti face rau, nu indemna si pe altii sa faca la fel, doar pentru ca tu ai luat decizia asta. Elle_seb May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care! http://pg.photos.yahoo.com/ph/laura_bucharestlife/my_photos