Avet solutii?!

[conchita]

eu cred ca e alcoolic. nu pleaca la bar ca nu e nefericit acasa, ci ca e fericit cu sticla, la bar.

[Babisa]

Ce varsta aveti?

Din cate ai povestit,comunicare exista din partea ta,cel putin incerci...deci nu asta ar fi problema.Nici nu pari a il cicali prea tare,iar nu cred ca asta este motivul pt care nu se intoarce cu drag acasa (adica motivul ca esti nevasta cicalitoare).Daca\spui ca face treaba asta inca de la inceput ...asta clar ,iar demonsreaza ca tu nu ai pic de vina ...inafara faptului ca i-ai tolerat 15 ani toate treburile astea.Ori tu nu il iubesti indeajuns in cat sa il vrei mai mult timp langa tine....altfel nu vad de ce nu ai luptat mai profund cu problema lui.Eu una ori ma impuneam in asa fel in cat il schimbam.Ori nu ma inhamam intr-o relatie cu un astfel de barbat.Ori eram divortata in caz ca o facusem.

Ai posibilitatea de a il parasi pt o vreme ?adica sa te duci la parinti sau ceva de genul asta.Poate il trezesti la realitate.Eu nu cred ca este alcolic atata timp cat vine doar putin pilit acasa.alcolicii se fac manga din 2-3 pahare din cate stiu eu...deci nu e cazul lui.El pur si simlu si-a facut o rutina din asta.

prietena mea cea mai buna ,este cam in aceiasi situatie,numai ca el nu merge chiar atat de des pt ca a avut ea grija sa puna piciorul in prag la timp..la el cred ca este ereditar ca si taicasu le cam bea tot cam ca el. Asa in rest este un super baiat si tare gospodar,se inteleg perfect dar uite ca din cand in cand nu se poate stapani ana nu se duce la bar sa mai bea ceva ...ori daca nu ,isi ia acasa o sticla de vin.

Poate ne dai mai multe detalii

 

http://pg.photos.yahoo.com/ph/erin_rux/album?.dir=/37ca

 

gogomarla

[georgescugeorge]

Multumesc mult pentru tot!

Sunteti minunate.Mi-am schimbat si profilul.

Detalii...ar trebui sa scriu o carte...de-a lungul celor 15 ani a avut si "reveniri" ca sa spun asa ,din pacate nu intotdeauna placute.

De ce :in aceste perioade realiza ca a gresit comportindu-se asa( "nu pot sa cred ca in tot acest timp in care eu nu mi-am vazut de treaba tu ai fost cuminte"),drept urmare devenea extrem de gelos,ca dealtfel si acum,ajungind sa ma duca ,respectiv aduca la serviciu,sa ma controleze sub diferite pretexte prin telefon(cam din ora in ora ),sa faca tot posibilul (in mintea lui) sa ma multumeasca prin cadouri,servicii...face prin casa lucruri ,parca vrea sa compenseze toata perioada in care a fost "absent"

De cca 1 an consult un psiholog.La un moment mi-am zis ca poate e ceva in neregula cu mine.Dupa acele perioade mai sus mentionate o lua de la capat si parca de fiecare data imi spuneam ca nu mai rezist ,ca incep sa obosesc.

M-am convis cu ajutorul psihologului ca eu nu am nici o problema (poate doar ca sunt prea fraiera).

Oricum m-a ajutat f. mult.

Inchipuiti-va ca am un serviciu destul de stresant,unde trebuie tot timpul sa lucrez cu "creierul",si nu imi pot permite sa o dau in "bara".

Mai nou ,de vreo doua luni merge si sotul meu la psiholog ...schimbari parca se vad..parca e mai rascolit..desi nu a renuntat la obiceiurile lui.

M-ati intrebat daca isi aduce de baut acasa.De cele mai multe ori chiar daca intirzie la "serviciu",cind vine acasa "sacosica" lui contine:ceva "bun"pentru copii,o ciocolata pentru mine si o bere(2 kg) pentru tata.

In perioadele in care nu intirzie ,oricum are berea ,pe care o bea acasa.Efectiv sta la bucatarie in fata televizorului ,bea bere si fumeaza.

Totusi nu sunt disperata,insa ma gindesc ca poate ar putea fi si altfel(mai bine).

Stiti cum e :m-am invatat ca tiganul cu scinteia.

Imi umplu timpul cu copii,care sunt cea mai frumoasa realizare a mea (din toate punctele de vedere),am avansat in cariera chiar mai mult decit mi-as fi dorit si as fi visat vreodata.

Am muncit enorm pentru asta ,cu inversunare chiar si n-am lasat nimic sa ma doboare .

Poate de asta am reusit sa trec peste "intirzierile"sotului,pentru ca atunci cind venea seara si puneam capul pe perna,eram gata.

Ar mai fi multe de spus,insa va las deocamdata .

Sunteti minunate si ma bucur ca v-am descoperit si sper sa aveti si ce invata de la mine.

 

[alinaxeni]

Cam aceeasi poveste si la noi,cu diferenta ca merge la prieteni si vine dupa 12 noaptea.Asta se intampla de 3 ani.Am incercat de nenumarate ori sa rezolv problema dar n-am reusit.A incercat sa mai rareasca plecarile dar f. repede revenea la programul initial.

Dupa multe discutii,s-a saturat de cicaleala mea si azi s-a hotarat sa ne despartim.

De azi sunt din nou singura.Prietenii mai presus de orice.

 

alina

[georgescugeorge]

Draga Alinaxeni,imi pare rau pentru voi.

Dac aasta te ajuta cu ceva pot sa-ti spun ca am trecu tsi eu de citeva ori prin asta si stiu ce simti acum(adica am fost "amenintata"ca vom divorta daca mai sunt "cicalitoare "si nu-i acord libertatea pe care o vrea).

Am sa-ti dau un sfat pe care l-am primit eu intr-o situatie asemanatoare si atunci a prins:barbatii sunt lasi de cele mai multe ori numai gura e de ei,vine timpul cind realizeaza ce fac (pacat ca de cele mai multe ori pentru scurt timp)si tot la nevestele lor se intorc.

Tu stii cel mai bine ce este intre voi insa daca ai cel mai mic motiv sa lupti pentru casnicia ta fa-o .Am spus-o si de alta data ,am citit de curind cartea :Cele cinci limbaje ale iubirii,scrisa de GAry Chapmanun consilier matrimonial care isi dezvaluie din secretele carierei sale.

Una din afirmatiile sale e ca :mai bine incerci sa refaci o casnicie decit sa cauti sa o iei de la capat .Daca si a doua si a treia oara... e la fel ,nu ne poate garanta nimeni nimic.

Apoi fie intre noi femeile :cam greu gasesti astazi o casnicie care sa mearga cit de cit...

Intr-una din vizitele mele la psiholog ii sustineam sus si tare ,ca de ce tocmai eu trebuie sa "platesc" ,ca ma doare cind vad pe strada familii,facind cumparaturi sau etc.Mi-as dori sa se intimple si la mine asa .MI s-a raspuns:esti sigura ca era nevasta ?Acest lucru m-a adus la realitate.

Sa nu crezi ca nu am avut si noi perioade bune ,cind m-am simtit cea mai cea de pe pamint .Din pacate dupa cum spun si specialistii "scinteia "in orice relatie nu dureaza mai mult de doi ani.

Noi suntem datoare sa avem ce le oferi barbatilor nostri dupa ce dispare scinteia.

Intelepciune si dupa cum spunea cineva "fii atit de desteapta incit sa faci pe proasta"

Sper sa te ajute!Numai bine si lupta pentru familia ta !

[crinuta]

quote:Originally posted by Ramba

Dupa 15 ani cred ca e foarte greu sa il dezveti de acest obicei.Solutiile ar fi sa il iei tu de la serviciu, dar atunci se va simti controlat, sau sa nu te gasesca seara acasa cand vine (sa mergi la o prietena) si sa iti simta lipsa cum ii simti si tu lui.

---

id="quote">id="quote">Nu sunt in situatia asta, dar imi inchipui ca e greu de suportat.Subscriu la cele spuse mai sus: singura metoda care " da roade" este sa faci la fel. Numai asa va intelege prin ce treci.Crinuta si [copil] Rayan

[georgescugeorge]

Am incercat pe cind venea mai devreme acasa (pe la 19.30-20),asta acum ceva mai mult timp ,sa fac in asa fel incit sa nu ma gaseasca acasa(plecam cu copii in vreo vizita sau chiar singura ).

Cum a reactionat ?Ghici?Nici nu se dezbraca si iesea pe usa.

Va dati seama ca acum cind vine deja asa de tirziu nu mai pot sa fac acelasi lucru care oricum nu a functionat.

Cu asteptatul de la serviciu nici nu se pune problema:in primul rind are un serviciu de asa natura incit acum poate fi intr-un loc iar peste o ora la 100km.Poate asta il si favorizeaza ,ca nu are un punct fix de lucru ,poate fi oriunde si oricind.Iar dac va mai spun ca sediul firmei unde lucreaza e intr-un hotel cred ca v-am spus destul.

Dupa cum v-ati dat seama am destule piedici si credeti-ma ca am incercat destule .Am epuizat toate rezervele de asta am si apelat la voi poate imi dati un sfat.

Am fost indiferenta ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat,..nici o schimbare,l-am amenintat ca divortez,..nimic,am plecat intr-un an in concediu cu copii in alta localitate (venea noaptea tirziu si eu stateam cu copii asteptindu-l)si i-am spus ca-i las timp sa se decida .M-a bombardat cu telefoane sa vin aca

sa si dupa o saptamina a venit dupa mine sa ma ia acasa .A urmat o perioada de acalmie dupa care a luat-o de la capat.

Parca nimic nu-l poate scoate din starea asta .Uneori ma consolez cu ideea ca niciodata nu voi reusi sa-l fac sa se comporte asa cum trebuie intr-o familie.De fapt in acelasi timp imi spun ca sunt prea traditionalista.Toate s-au schimbat ,insa eu nu reusesc sa ma adaptez (desi nu am decit 35 ani).

Va pup.Daca acum sunt la calculator va inchipuiti ca sunt tot singura (pardon cu copii)

[viorica avram]

Nu stiu ce as face ca relatia mea cu el sa mearga mai departe....stiu ,totusi ,ca as incerca eu sa merg mai departe,sa-mi cresc copiii, sa fac ceva pentru mine.mi-as construi viata mea personala.oricum ne nastem si murim singuri la ce bun sa asteptam ca partenerul de viata sa ne fie alaturi mereu.

cred ca spun prostii dar asta din cauza ca sunt foarte suparata. nu mai cred in casnicia perfecta si nu mai astept barbatul perfect. el exista numai in carti.

sotul meu,draga prietena, nu pleaca cu prietenii la bere pt ca el nu are prieteni.eu i-am avut intotdeauna si am iesit impreuna si am socializat impreuna.

te intrebi atunci de ce nu sunt multumita?ei uite ca nu sunt.

el este genul comod,casnic,caruia ii place viata buna pe care sa i-o ofere altul,iar eu am obosit.

 

viorica

[anairda36]

La intrebarea ta eu am o singura solutie : tu cu copii, el cu relaxarea la bar. Doua cai complet separate, paralele. Dar daca te complaci in postura asta, atunci mai incearca inca vreo 15-20 de ani sa-l schimbi si tu sa suferi intre timp. Normal ca este un exemplu foooarte bun si pentru copii comportamentul lui. Bafta!

 

"never say never"