Ce simte o femeie cand naste?

[crissi]

Ce simte o femeie cind naste??????

Pai ce sa simta.. ca l ar apuka pe doctor de mustatzi ca sa i traga un cap in gura.. ca toata lumea din jur e rea si ca nu se mai terminaaaaaaaa odata..

Desigur tu te referi la momentul imediat dupa nastere.. ehh pe mine ca o mamika denatura , rupta n gura de durerile facerii.. m a interesat primul lucru daca copilul meu este sanatos tun.. m a mai interesat imediat dupa aia sa vad cum arata burta.. si desigur sa intreb daca nu mai iese nimeni de acolo ca e tot cam umflata..

La sfirsit , cit timp a brodat doctoru , vreo 50 de minute, mi am tot cerut scuze ptr injuraturile grele transmise..

Sentimentele si dragostea despre care vb. toate mamicile aici, la mine au aparut mai tarziu.. dupa ce Theo parea sa privesca ceva mai inteligent!dar intradevar simti ca ai facut ceva unic , ce numai tu poti face!

 

 

crissi

http://theo.idilis.ro

[anduta78]

Cel mai frumos moment este acela cand devii mama.

Eu am nascut prin cezariana deci mi-a fost mai usor, sotu a stat cu mine in sala de nastere, mi-am vazut puiul, i-am auzit primul tipat, l-am pupat , am plans....un moment foarte greu de descris.....m-am simtit implinita.

Va pup si doresc tuturor femeilor sa poata cunoste sentimentul de a fi mama

 

 

Andu s-a marita cu cel mai bun si au un baietel minunat Luca Alexandru-25 noiembrie 05

[liliana29s]

Cred ca fiecare persoana are ritmurile si reactiile ei. Eu de exemplu nu am avut sentimente materne decit dupa ce am nascut. Fizic simti o imensa usurare care ma lasat pur si simplu masca. Durerile inceteaza brusc si parca esti mai usor cu 30kg. Imediat am simtit o imensa responsabilitate fata de copil. Dragostea sa cladit in orele urmatoare. Intodeauna le-am invidiat pe mamicile care povesteau de lumina din sala de nasteri si ce frumos era bebe. A meu era urit. Nu ma intelegi gresit, nu am avut sentimente de respingere ca e urit i-mi era perfect indiferent bine ca e sanatos. Ce am m-ai simtit? Mi-a placut poate si fiindca am nascut usor. Stateam pe masa copilu iesea si eu ma gindeam "Cum asta e tot?". A fost un amalgam de senzatii si emotii cum nu am mai trait niciodata, care sa prelungit si in zilele urmatoare in care am facut cunostinta mai bine cu puiul meu.

 

http://pg.photos.yahoo.com/ph/liliana29s/album?.dir=1fe2&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//photos.yahoo.com/ph//my_photos

 

Liliana

[Anina_n]

...O durere de-ti vine sa mori, usurare ca scapi in curand de durere, o bucurie imensa ca urmeaza sa-ti vezi in curand puiul ce l-ai purtat atata timp in burtica si multumirea ca in sfarsit esti mamica, esti o femeie implinita. id="navy">

 

"...am ascultat de moasa, am impins cand mi-a spus(puternic, sa scap o data !) si in cateva minute la a 3-a impingere am si auzit un planset puternic de bb. Se auzea si telefonul sunand...era tati, si-a auzit fetita in direct la telefon, tipand de mama focului. Cand mi-au aratat-o, o brunetica mica, cu fetisoara rosie si incruntata, toata Cristi(sotul), mi-a si venit in minte al 2-lea prenume pt. ea, Cristina. Astfel ca, pe 10 ianuarie 2002 la orele 12:45, am nascut o fetita, Nina-Cristina, de 48 de cm si 3 kg. Cat eram de obosita, pleoapele nu voiau sa coboare peste ochi, sa-mi aduca linistea unui somn bine meritat. Eram emotionata...aveam o fetita, devenisem mamica ! Eram....muta de fericire, cu un zambet permanent pe fata. Ma simteam o femeie implinita, in sfarsit ! Abia asteptam sa-mi tin fiica in brate, sa o pun la san, desi, nu stiam cum se face. Mi-au adus-o dupa 4 ore, mi-au pus-o la san si...totul a decurs de la sine... Nu-mi doream decat sa ajung cu ea, acasa, cat mai repede."

- Cristinuca, cel mai minunat cadou de la viata id="Comic Sans MS">-id="blue">

 

 

---

Ninaid="red">, mami deid="blue"> [zana] Nina-Cristinaid="red"> (10.01.2002), Povestea nasteriiid="blue">

 

Diabetul zaharat la copii, Copii din 2002, Copii capricornid="blue">

Scorpiutzeid="blue">

id="right">id="size2">id="Times New Roman">

[herra]

Ovidiu, noi iti povestim ce am simtit, dar si eu sunt cam sceptica in legatura cu ce-ar putea simti un barbat din toate astea...

 

in timpul nasterii eu simteam ca mor de durere de spate; iar dupa, cum mai spunea cineva, eram atat de plina de adrenalina ca n-am dormit toata noaptea si ziua urmatoare...

 

si primul sentiment (care nu m-a parasit de atunci prea curand) a fost de ingrijorare, pentru ca bebelusii nu tipa asa repede dupa ce se nasc, ca in filme!id="Comic Sans MS">id="purple">

 

Bazar pt Alex

Alex, un bb de 1 an, diabetic, are nevoie de noi!!!

 

 

 

 

Never underestimate the power of human stupidity. - A. Einsteinid="Comic Sans MS">id="green">id="size1">

id="right">

[hippi] Cristinaid="red"> & Vlad [copil](23 septembrie 2004) - id="blue">id="Comic Sans MS">copilul meu de cristal [cavaler]id="size1">id="Comic Sans MS">id="navy">

id="left">

 

[Dorsilia]

eu am fost cuprinsa imediat ce m-am prezentat la maternitate, la 3 dimineata, de o stare de superluciditate...scrisesem pe tel sms-uri ptr cine trebuia sa scriu, le memorasem in telefon si la 8 dimineata am inceput sa le expediez, precauta, ca dupa aia, faceam mobilul zob de durere daca-l mai luam in mana.

 

apoi, intre contractii, mi-am sunat medicul, m-am asigurat ca ajunge, i-am repetat masinal de cateva ori, "va astept"

 

apoi am constatat ca va trebui sa nasc intr-o sala plina de harmalaie, unde intrau si ieseau medici, asistenti, rezidenti, fiecare completa o fisa, uni rontaiau un corn si beau cafeluta de dimineata, erau si femei de servici (umbalu cu galeti, mopuri, frecau pe jos), infirmiere, pediatrii, neonatologi, anestezisti (de la nasterea anterioara), chiar portarul maternitatii si chiar cativa zugravi (spitalul era in renovare, doar luna iulie e luna de renovare)

 

mi-am dat seama, in superluciditatea mea, cu ochii pironiti la tavanul alb de care atarna un soi de carlig ciudat, ca nu ma pot concentra asa cum doream si trebuia, pt ca se vorbea tare in jurul meu si se perindau prea multi pe acolo. In cosecinta, acolo, pe masa de nastere, am ragit ca in jungla de i-am acoperit pe toti, i-am redus la tacere probabil. Am ascultat ce zice medicul si asistenta, incercam sa fac ce mi se spune. Mi se spunea ca nu fac destul, sama straduiesc mai tare. La ultima fortare, la 11.40 simultan cu o apasare pe burta din partea asistentei, am simtit ca mi-am nascut comoara, darul divin de la D-zeu, am renascut si eu tot atunci, fizic, spiritual, pe toate planurile. Am ciulit urechile si am intrebat de zeci de ori :"de ce nu tipa?" (eu asa vazusem in filme), nimeni nu ma lua in seama, asa ca pt ca imi trecuse orice durere, m-am ridicat sa vad singura ce se intampla, si abia atunci mi l-au pus pe burtica pe puiutul meu. De fapt trecusera doar cateva secunde de cand il nascusem si se ocupasera de el, insa mie mi se parusera zeci de minute. Se uita la mine cu o fata perfecta pt mine, ochisori mari, gurita arcuita si frematatoare, parca se trezise din somn, nu era contorsionat, nu avea acea grimasa chinuita, scancea usor, ... nu pot sa descriu senzatia. L-am atins prima oara incet, si parca-mi zambea. Mi l-au luat inainte sa ma dezmeticesc sa-l duca la salonul de nou-nascuti. M-a sagetat o durere adanca in suflet si m-a cuprins un frig in tot corpul, plangeam, doream sa-l lase cu mine. Nimeni nu m-a ascultat, imi spuneau ca il voi vedea mai pe seara. Se ocupau acum de mine, m-au curatat apoi m-au intrebat daca pot ajunge de pe masa de nastere la patul din salon de una singura. Am spus ca pot. Nu pareau convinsi, dar i-am convins ca asa este, am coborat singura si am pornit pe holuri. M-au instalat in pat, am cerut inca un set de paturi si m-am pus pe asteptat. Salonul meu era chiar langa salonul nounascutilor. Tresaream la fiecare planset. Si plansete se auzeau nonstop, deci tresaream nonstop. Saream din pat si faceam ture prin camera. Orele se taraiau greoi. Abia dupaamiaza tarziu mi l-au adus din nou 5 minute. Mi l-au luat iar, iar m-am pus pe plans toata noaptea cu urechea ciulita la usa. Noaptea tarziu tipau micutii parca cel mai tare, n-am rezistat. M-am strecurat afara si am intrat in salonul nounascutilor, l-am cautat, l-am gasit pe al meu, si am respirat usurata, dormea. Am stat cateva momente langa patutul lui si l-am mangaiat pe manuta. A venit o asistenta si m-a certat....m-am intors in camera si am continuat sa stau ca pe ace. In acele 5 zile in maternitate am slabit 10 kg, n-am inchis un ochi, am mancat ff putin, conditiile au fost mizerabile, nu aveam baie, pt ca se faceau renovari, ma spalam in camera cum puteam intr-un lighean adus de acasa, cu apa luata de la chiuveta care picura nonstop. Insa tot ce doream era sa-l vad pe puiul meu si sa mi-l lase langa mine. Intr-o seara unei asistente i s-a facut mila si mi l-a lasat o ora.

Am fost extrem de recunoscatoare. Nu pot descrie sentimentul, nevoia de a-i fi aproape puiului meu, de a-l apara, de a-i oferi caldura, iubirea care-mi umplea sufletul, mintea, ma transformasem in iubire parca .....

lia

 

 

[pisi_ella]

quote:Originally posted by Dorsilia

eu am fost cuprinsa imediat ce m-am prezentat la maternitate, la 3 dimineata, de o stare de superluciditate...scrisesem pe tel sms-uri ptr cine trebuia sa scriu, le memorasem in telefon si la 8 dimineata am inceput sa le expediez, precauta, ca dupa aia, faceam mobilul zob de durere daca-l mai luam in mana.apoi, intre contractii, mi-am sunat medicul, m-am asigurat ca ajunge, i-am repetat masinal de cateva ori, "va astept"apoi am constatat ca va trebui sa nasc intr-o sala plina de harmalaie, unde intrau si ieseau medici, asistenti, rezidenti, fiecare completa o fisa, uni rontaiau un corn si beau cafeluta de dimineata, erau si femei de servici (umbalu cu galeti, mopuri, frecau pe jos), infirmiere, pediatrii, neonatologi, anestezisti (de la nasterea anterioara), chiar portarul maternitatii si chiar cativa zugravi (spitalul era in renovare, doar luna iulie e luna de renovare)mi-am dat seama, in superluciditatea mea, cu ochii pironiti la tavanul alb de care atarna un soi de carlig ciudat, ca nu ma pot concentra asa cum doream si trebuia, pt ca se vorbea tare in jurul meu si se perindau prea multi pe acolo. In cosecinta, acolo, pe masa de nastere, am ragit ca in jungla de i-am acoperit pe toti, i-am redus la tacere probabil. Am ascultat ce zice medicul si asistenta, incercam sa fac ce mi se spune. Mi se spunea ca nu fac destul, sama straduiesc mai tare. La ultima fortare, la 11.40 simultan cu o apasare pe burta din partea asistentei, am simtit ca mi-am nascut comoara, darul divin de la D-zeu, am renascut si eu tot atunci, fizic, spiritual, pe toate planurile. Am ciulit urechile si am intrebat de zeci de ori :"de ce nu tipa?" (eu asa vazusem in filme), nimeni nu ma lua in seama, asa ca pt ca imi trecuse orice durere, m-am ridicat sa vad singura ce se intampla, si abia atunci mi l-au pus pe burtica pe puiutul meu. De fapt trecusera doar cateva secunde de cand il nascusem si se ocupasera de el, insa mie mi se parusera zeci de minute. Se uita la mine cu o fata perfecta pt mine, ochisori mari, gurita arcuita si frematatoare, parca se trezise din somn, nu era contorsionat, nu avea acea grimasa chinuita, scancea usor, ... nu pot sa descriu senzatia. L-am atins prima oara incet, si parca-mi zambea. Mi l-au luat inainte sa ma dezmeticesc sa-l duca la salonul de nou-nascuti. M-a sagetat o durere adanca in suflet si m-a cuprins un frig in tot corpul, plangeam, doream sa-l lase cu mine. Nimeni nu m-a ascultat, imi spuneau ca il voi vedea mai pe seara. Se ocupau acum de mine, m-au curatat apoi m-au intrebat daca pot ajunge de pe masa de nastere la patul din salon de una singura. Am spus ca pot. Nu pareau convinsi, dar i-am convins ca asa este, am coborat singura si am pornit pe holuri. M-au instalat in pat, am cerut inca un set de paturi si m-am pus pe asteptat. Salonul meu era chiar langa salonul nounascutilor. Tresaream la fiecare planset. Si plansete se auzeau nonstop, deci tresaream nonstop. Saream din pat si faceam ture prin camera. Orele se taraiau greoi. Abia dupaamiaza tarziu mi l-au adus din nou 5 minute. Mi l-au luat iar, iar m-am pus pe plans toata noaptea cu urechea ciulita la usa. Noaptea tarziu tipau micutii parca cel mai tare, n-am rezistat. M-am strecurat afara si am intrat in salonul nounascutilor, l-am cautat, l-am gasit pe al meu, si am respirat usurata, dormea. Am stat cateva momente langa patutul lui si l-am mangaiat pe manuta. A venit o asistenta si m-a certat....m-am intors in camera si am continuat sa stau ca pe ace. In acele 5 zile in maternitate am slabit 10 kg, n-am inchis un ochi, am mancat ff putin, conditiile au fost mizerabile, nu aveam baie, pt ca se faceau renovari, ma spalam in camera cum puteam intr-un lighean adus de acasa, cu apa luata de la chiuveta care picura nonstop. Insa tot ce doream era sa-l vad pe puiul meu si sa mi-l lase langa mine. Intr-o seara unei asistente i s-a facut mila si mi l-a lasat o ora.Am fost extrem de recunoscatoare. Nu pot descrie sentimentul, nevoia de a-i fi aproape puiului meu, de a-l apara, de a-i oferi caldura, iubirea care-mi umplea sufletul, mintea, ma transformasem in iubire parca .....lia

---

id="quote">id="quote">[flo] Ce frumos!!_Ella, [copil]Emma & [bibe] MateiPovestea nasterii lui Matei ;)http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237http://community.webshots.com/user/emmaandreeaDeschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.

[emaaimee]

ovidiu bufnila-uite Povestea minunii mai jos si vei vedea ce am simtit eu[8D]!

 

---

[9cer]de fetita[bibe] cu funditaid="size3">id="purple">id="Book Antiqua">

 

Uite atat suntem de mariid="red">id="size3">[il]

 

 

[foto] POVESTEA MINUNIIid="green">