Povestea mea

[cris68]

M-am hotarit cu greu sa scriu. Sa va scriu, de fapt. Pentru ca in mintea mea, povestea asta e scrisa -si se scrie - zilnic. Nu stiu daca vreau sfaturi, ma astept la critici... oh well. Om vedea cum o fi! Deci, povestea mea incepe acum multa vreme, mai exact 11 ani in martie. Pe 2 martie 1995. Pare atit de demult si s-au intimplat atitea... Of, ca tare greu e sa deschizi usa amintirilor. Mi-am cunoscut sotul - pentru mine va ramine asa, chiar daca...- printr-o intimplare. Era fratele unei colege de serviciu cu care imi petreceam serile. Ne vedeam aproape zilnic, mergeam la distractii, stateam la povesti, eram vecine de cartier... si totusi habar nu aveam ca are un frate. Am aflat abia cind m-am vaitat ca am nevoie de instalator. Si atunci, Andreea s-a oferit sa-l aduca pe fratele cel bun la toate... In seara aceea, desi aveam 27 de ani si slava-domnului avusesem citeva relatii mai mult sau mai putin OK, am aflat ce inseamna expresia "sa te indragostesti la prima vedere". Ne-am vazut, ne-am placut, am vorbit... si cam atit. Dupa, am intrebat-o pe Andreea de "n" ori despre fratele ei... si, bestia, nu stia sa spuna decit ca "e luat". La citeva luni diferenta, pe 2 martie 1995, iesisem la "plimbare" cu catelul. Si, surpriza, il vad pe EL. N-are rost sa va spun detaliile... sa spunem doar ca de atunci pot spune ca a inceput viata mea. Ne-am vazut, ne-am placut... doua luni mai tirziu eram deja insarcinata. In iunie "ne-am luat" legal. Si, desi nu pot spune ca ne-a fost usor - pornind de la lingura, nu prea are cum sa-ti fie - am realizat cite ceva... Aveam amindoi servicii bune si munceam mult... in detrimentul "nostru". Nu s-a vazut chiar imediat. Am avut 3-4 ani super buni. Dar, pe urma, au inceput problemele. Nu "existentiale"... ci doar cele care macina incet dar sigur. Minciuna, lenea... senzatia ca eram considerata "reduta cistigata"... probabil fiecare casnicie trece prin stadiile astea. Dar NOI nu tebuia sa trecem prin asa ceva. M-am revoltat si m-am luptat. Am tras toate sistemele de alarma posibile... pentru un timp a functionat. Am re-devenit NOI. Dar, funnily enough... am descoperit ca EU nu ma mai simteam parte din acel NOI. Si, desi am ramas impreuna, desi am mai avut inca un copil… continuam sa ne desprindem unul de celalalt. Si atunci s-a intimplat ceva: ne-am pierdut primul nascut. Pentru citeva saptamini, ne-am alinat unul pe celalalt. Si apoi... am ales sa ne ducem fiecare suferinta separat. Eu, cu munca si cu celalalt copil... el, nu stiu. Inchizindu-se in el din ce in ce mai mult. Am mai avut citeva momente “bune”. Dar de Craciunul/Revelionul din 2003-2004, am realizat ca mare majoritate din ce avusesem la un moment dat, nu mai era acolo. In mai l-am anuntat ca divortez. In iunie s-a incheiat. Am continuat sa traim sub acelasi acoperis... am impartit – aproape - tot ceea ce impartisem odata... puteai sa juri ca sintem aceeiasi. Dar, eu eram “in cautare”. Mi-am dorit sa plec, sa gasesc “altceva”, o alta lume, un alt mod de viata. Si, citeva luni mai tirziu, mi-am cunoscut –sort of – actualul sot. Ne-am cunoscut “pe net”. E american. Si, cit am comunicat, l-am testat in toate felurile posibile. Credeam ca il cunosc al dracului de bine. Sa ne intelegem – inainte de a da cu pietre! Nu m-am maritat cu “o viza”. Am cautat un om. De care nu sa ma indragostesc... ci alaturi de care sa pot trai. Eram convinsa ca dragostea moare oricum. Ca nu e decit o himera care aduce mai multa durere decit bucurie... Si, toate au mers ca pe roate... poate chiar mai bine si mai repede decit mi-as fi dorit. A venit in Romania in Septembrie 2004... Ne-am cununat pe 2 Octombrie... si pe 5 Noiembrie am ajuns in America. Cum a reactionat Silviu la toate acestea? Suparator de bine. Stiam ca ma vrea in continuare, stiam ca il doare, stiam ca isi calca pe inima mimind “bucuria pentru mine”… Dar nu mi-a pus bete in roate – desi m-am asteptat. I-am luat de linga el singurul copil pe care il mai avea si nu s-a luptat cu mine nici pe acest motiv. Nu stiu. Poate ca stia ca daca incearca sa ma opreasca o sa il invinuiesc o viata intreaga. Poate ca, pe undeva, se bucura ca isi poate incepe si el o noua viata… Sau poate ca doar obosise – din nou – sa mai lupte pentru NOI. Ei, deci pe 5 noiembrie 2004, aterizam plina de sperante pe tarimul American. Biata mea Miruna nu stia decit citeva cuvinte in engleza. Eu? Fericita nevoie mare si dornica sa-mi incep noua existenta. Din pacate, lucrurile nu aveau sa fie asa cum le-am crezut. Nu stiam cit de multe nu stiu despre actualul meu sot, despre America la modul general si despre viata departe de “casa”. Nu stiu care dintre cele de mai sus au contribuit mai mult la modul in care ma simt acum… poate ca toate la un loc. Mi-a fost destul de greu la inceput. Nu numai pentru ca eram departe de tot ceea ce cunosteam. Dar mai ales pentru ca am descoperit cu surprindere ca imi cunosc sotul extrem de putin. Cel cu care discutasem pe indelete despre toate lucrurile importante a disparut undeva cam la o saptamina dupa ce am ajuns aici. Din omul tandru si calm s-a transformat intr-un pachet de nervi si injurii, amenintari aruncate la intimplare… Si abia pe la sfirsitul lui Decembrie am aflat si cauza. Surprinzator, cei care mi-au spus adevarul despre sotul meu, au fost cei din familia lui. Desi cu parintii lui discutasem destul de des si inainte de sosirea in America… de spus despre istoria de alcolism a lui Tom, nu mi-au spus-o decit cind era prea tirziu pentru mine sa mai dau inapoi. Ceea ce nu pot sa spun ca ma incinta! Combinind alcolul cu un temperament mai mult decit vulcanic… n-are cum sa iasa nimic bun, nu-i asa? Nu ma intelegeti gresit. Din fericire isi pastreaza serviciul, nu ma bate si aduce banii acasa. Oare nu asta auzeam si in Romania de la femeile care alegeau sa-si duca nefericirea alaturi de cite un barbat? Dar pentru mine asta nu e de ajuns! Atunci cind descoperi ca nu ai mai nimic in comun cu omul de linga tine, cind tot ce poti discuta este legat de ce s-a intimplat la serviciu, cind ti se controleaza tot ceea ce “ai dreptul” sa faci, cind tot ce tu iubesti el dispretuieste sau nu intelege, cind in orice discutie se pune pe tapet “ti-am dat si ti-am facut si tu…” “te trimit inapoi cind vreau…” si tot asa, oare e posibil sa mai crezi in minuni? M-am intrebat de “n” cum ar fi stat lucrurile daca as fi avut o relatie daca nu “pasionala” macar civilizata cu actualul meu sot. Pentru ca acum, dupa un an si citeva luni de cind am venit in state, sint gata sa renunt la tot ce am aici si sa ma intorc. Si in mod absolut stupid – si stiu ca se vor gasi destui aici care sa ma condamne sau care sa nu inteleaga… ma intreb daca nu cumva un alt motiv pentru care sint gata sa ma intorc este Silviu. Am pastrat cit de cit legatura cu el in acest timp. Are si a avut citeva relatii. Citeodata ma suna. Citeodata ii scriu. Pe mine ma doare mai mult decit pe el ca nu mai sintem impreuna… si stiu asta. Si mai ma doare si cind vad ca vechile obiceiuri, motivul pentru care am divortat, sint tot acolo. Si atunci ma intreb de ce imi tresare inima cind vad ca ma suna. De ce ma doare cind nu imi scrie sau nu face nimic pentru a imi dovedi ca vrea sa fim din nou impreuna… Pentru mine viata nu e usoara acum. E un an in care va trebui sa iau niste decizii si zau ca nu stiu de unde sa o apuc. Sotul meu isi doreste sa cumparam o casa si eu nu stiu ce motive sa mai invoc ca sa amin decizia. Nu cred ca vom rezista ca familie. Nu ma vad pe mine imbatrinind alaturi de un om pe care nu il iubesc si pe care nici macar nu il respect. Povestile cu “ma schimb si o sa fie bine” nu le mai cred de ceva vreme. Asa ca nu vreau nimic care sa ma lege de el. Deocamdata sint legata de miini si de picioare datorita GC. Avem interviul prin August/Septembrie si, desi stiu ca e posibil sa il obtin si fara el… prefer sa stau cuminte. Nu imi place America, dar pentru aia mica – care se considera americanca si nu mai stie boaba de romana - si pentru ca sper sa pot realiza mai multe economic aici decit acasa… nu vreau sa consider anul asta pierdut de pomana. Nu stiu daca voi reveni la “dragostea dintii”. Ceva din mine spera ca mai e posibil si ca miracole se pot intimpla. Dar nu as paria pe asta, oricit ma doare faptul ca e posibil sa il fi pierdut pe singurul pe care l-am iubit cu adevarat. Promit sa va tin la current cu noutati… cind si daca se vor intimpla. Pupici la toata lumea. Cristina

[adrienne12]

Draga mea, din pacate nu esti singura femeie care si-a cunoscut sotul/sotia americani pe internet si care venind aici se confrunta cu dezliluzii. Inteleg ca stai in houston, un oras care este cit se poate de diferit de bucuresti. Deci sa recapitulam: ai divortat de sotul tau din Ro pe motive pe care nu le precizezi dar despre care spui ca acum, in situatia actuala ai fi in stare sa treci peste si sa te intorci la el. Hm… gindeste-te bine, ai facut deja doua greseli. Parerea mea este ca acum ti-e atit de rau in sua incit il vezi in roz pe ex-sotul tau.

Spui ca esti de 1,5 ani in sua. Din ceeea ce stiu eu din experientele altora trebuie sa stai o perioada cu sotul tau pina obtii cetatenia altminteri si la interviu se va cere sa faceti dovada ca ati locuit impreuna, ca aveti casa sau cont in banca impreuna. Eu cred ca ar trebui sa privesti toata situatia cu maturitatea necesara si sa te hotarasti ce vrei sa faci pt. ca nu poti sa mergi din greseala in greseala fara ca sa nu iti dauneze enorm tie si fetitzei. Daca te hotarasti pt. america asteapta sa-ti iei cetatenia si divorteaza. Daca te intorci acasa fii pregatita ca ex-sotul tau sa nu vrea neaparat sa se impace /recasatoreasca cu tine si eventual rudele, prietenii sa te priveasca ca pe o neadaptata, cineva care nu s-a descurcat in america. Ei de acolo isi inchipuie ca america e ce vad in filme si nu stiu prin ce treci tu. In final voiam numai sa iti spun ca indiferent ce decizie iei gindeste-te bine si la consecinte si pune si raul in fata.

 

 

 

 

 

[jone_2]

parerea mea:

daca la inima nu e ok.at mai stai si mai suporta nitzelus, treci de interviul respectiv si apoi divortezi.

daca e sa privesc lucrurile ar cam fi :sa te descurci singura cu fata in state sau sa te descurci singura cu fata in romania?

hm.

IN STATE!100%.

in ziua de azi cu internetul sub nas nu cred ca ai dece sa te simti departe de tara.sau de ai tai.

fa-o ptr copilul tau!

da-i incolo pe actualul si pe fostul!gandeste-te care sunt prioritatile tale.scrie pe o hartie 2 coloane una ptr "pro" si una ptr "contra" si vezi si tu unde se aduna mai multe.

si eu cred ca actualul sotz de santajeaza sentimental. ce e aia "ca te trimit eu inapoi???"

tu ai uitat ca totusi romancele sunt aprige?

care natie de femei mai e ca noi?sa gateasca enspe feluri de bunataturi, sa aiba grija de copii si sa se duca si la serviciu + sa aiba grija de sotz?

dar stai sa intreb:"de ce nu iti place america?"

vrei inapoi in romania unde un ou acum costa 5000 lei?

nu te critic.doar pun si eu altfel problema.sunt dedesubturi ale tale care nu am de unde sa le stiu.

pupici.

 

 

 

 

jo si alexandra [copil]

 

 

[iren]

Criss, nu vreau decit sa-tzi urez mult noroc [flo]

 

[*]Iren dubla mamicaid="red">[zana] Bogdanelu nazdravanuid="blue"> [aerob] si Julia turboid="purple">[*]

decembrie

degetzeii

 

 

In caz de greturi si alergii la anumite persoane, se recomanda retragerea intr-un loc izolat si racoros si consumarea, in liniste, a patru- cinci lamii pe ora.id="purple">

 

Ajutatzi-o pe micutza Alina sa vada

id="navy">

[Elise]

Cristina... [flo]

Daca ai avea 2 optiuni:

- sa iti cresti fetita singura in Romania (fara sa reiei relatia cu fostul sot)

- sa iti cresti fetita, tot singura, in SUA

 

ce ai prefera?

 

Elise

[Akuma]

quote:Si atunci ma intreb de ce imi tresare inima cind vad ca ma suna. De ce ma doare cind nu imi scrie sau nu face nimic pentru a imi dovedi ca vrea sa fim din nou impreuna…

id="quote">id="quote">

 

1)pentru ca stie ca tu nu-l mai iubesti cu adevarat, acu', iti tresare inima si -l vrei pentru ca ai esuat in actuala relatie, daca ramaneai cu el in contunuare nu mai simteai asta, cind oamenii sint tristi si numai au ce iubi inlocuie acel gol doar pentru a avea o stare euforica...

2)gindeste-te, daca-ti mergea bine in actuala casnicie iti mai tresarea inima pentru ex-ul ????

nu fac pe " fecioara inteleapta" dar omenii uneori si-o fac mana lor...

solutia, divorteaza de actualul si ramai in USA, oricum, te vei descurca mai bine decit in ro.ah, si fa-ti ordine in ginduri....

 

daca ma privesti sint greata care-ti trece prin stomac

[Ramba]

Parerea mea:

- ai rabdare sa treci de interviu, iar apoi poti sa divortezi si eventual sa il chemi si pe fostul sot in America.

[Jocelyn]

Parerea mea este sa nu faci greseala de a relua relatia cu fostul. Daca vrei sa ai o viata linistita si ca fetita ta sa poata creste frumos eu cred ca tu trebuie sa te desprinzi de ambele relatii. Daca stii ca poti sta pe picioarele tale in America, ramai acolo, daca nu, incearca o alta tara sau intoarce-te aici dar nu incerca sa reabilitezi relatia cu fostul sot fiindca deja s-a pierdut ce a fost frumos iar tu ai doar impresia ca ar putea fi bine numai pentru ca esti intr-o asemenea stare din cauza celui de-al doilea...sper sa intelegi ce zic aici [alcool]

 

Deci daca incerc sa ma pun in locul tau, asta as face, as renunta la amandoi si mi-as creste fetita in state si as invata-o romaneste daca nu mai stie.

 

Researchers have discovered that chocolate produces some of the same reactions in the brain as marijuana. The researchers also discovered other similarities between the two but can't remember what they are[:D] id="navy">

[axia]

quote:Initial creeata de cris68

Dupa, am intrebat-o pe Andreea de "n" ori despre fratele ei... si, bestia, nu stia sa spuna decit ca "e luat".

Cristina

---

id="quote">id="quote">

...asta mi-a atras atentia, fara sa vreau. Probabil pentru nu pare a avea legatura cu restul. O invinuiesti pentru ce vi s-a intamplat ?

 

In alta ordine de idei, daca tu esti cea care a dat divort, cea care a plecat, cea care a vrut altceva, de ce astepti de la el sa se comporte ca un indragostit ?

Eu vad doua variante : ori il idealizezi din cauza distantei si nefericirii (ceea ce n-ar fi nici exclus, nici de neinteles), ori decizia de a divorta a fost pripita, iar ceea ce aveati voi nu era chiar de nesuportat.

E infiorator sa treci peste socul mortii unui copil. Cunosc oameni care au fost nevoiti sa-si adune cioburile in care se transformase viata lor dupa asa o tragedie. Fiecare om abordeaza suferinta in felul lui personal, iar barbatii - din cat am observat - "inchid canalele de comunicare".

Asa cum inteleg eu din cele scrise de tine, oricum ai da-o, te-ai grabit cu a doua casatorie. Oricat ai zice tu ca nu te-ai maritat cu o viza, de fapt asta ai facut. Asta nu-i un lucru rau, e un mod de a incepe o viata mai buna, iar daca scopul tau este sa-ti obtii GC si drept de munca, atunci trage pentru asta, orice ar presupune.

Daca nu te poti adapta si te gandesti sa te intorci in RO, inainte de a lasa totul balta (a doua oara) ai curajul si intreaba-l pe "ex" daca te vrea inapoi. Vezi ce zice. Nu te poti dezradacina a doua oara pe baza de "ce ar fi daca".

Daca trebuie sa-ti cresti copilul singura, atunci America e alegerea, fara indoiala, cred ca stii si tu.

Succes si sa-ti vina gandul cel bun - oricare ar fi acela pentru tine.

 

Andreea, mama lu' Tiberiuid="blue">id="Comic Sans MS">id="size3"> [avion]

Micul Print

Uita-ti intotdeauna dusmanii - Nimic nu-i enerveaza mai mult.id="Comic Sans MS">id="size3">id="red">

 

[jone_2]

cristina dupa cum vezi sunt mai multe fete de aceeasi parere.

 

 

jo si alexandra [copil]