Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

Tati care isi doresc baietei....


Recommended Posts

Pai si de unde sa stiu eu exact cind se intilnesc? Si care e mediul propice pentru fete? (faza e ca am gresit cu o zi...si...mi.a zis dr.dupe aia...am folosit foite inainte si alea dau un mediu bazic...pentru fete..Anca Tanasica)

CRed ca ar trebui sa deschid alt subiect, ca aici s-a pornit de a ceva trist. Noi avem un baietel si am mai vrea o fetita (daca va fi tot baietel, asta este, sa fie frumos si sanatos, dar macar sa incercam toate chestiile babesti :))

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 64
  • Creat
  • Ultimul răspuns
quote:Originally posted by Leta

Din pacate exista si femei care nu-si iubesc bebelusii-fetite. Cred ca pur si simplu asa e viata...Pe linga toate greutatile pe care le au de suportat, fetitele trebuie sa suporte si povara de a nu fi dorite/iubite de parinti.


id="quote">id="quote">Sa va povestesc ceva horror, mi s-a intamplat mie: cand eram mica, mama imi povestea ca a vrut din tot sufletul ei baiat si cand m-a nascut si a vazut ca sunt fata, a dat cu mine de peretii maternitatii!!! va dati seama cam cum m-am format eu cu o asemenea poveste in cap. bineinteles ca nu credeam si poate intuiam o forma de umor negru la mama (ca imi mai turna si alte povesti in genul asta). deci tot timpul am acceptat povestea asta ca pe o inventie. ei bine, m-am facut mare, dupa ce am stat si am analizat, i-am gasit scuze in eventualitatea ca ar fi adevarat: depresie post-partum, poate mama ura ca e femeie, ai mei nu erau fericiti impreuna cand m-am nascut eu, etc, si mi-am luat inima in dinti (la vreo 25 de ani), si am intrebat-o: "bine , mai mama, cum ai putut sa imi povestesti asa ceva cand eram mica?" ce credeti ca mi-a raspuns? "hai ma mama ca nu te-am dat rau!!! (adica de peretii maternitatii!)[bang]mi-a facut-o si de data asta. mai am putin si fac treij' de ani si tot nu stiu daca e asa sau nu, ptr ca nu pot sa cred asa ceva!!! si nu prea pot sa o iubesc cu adevarat! poate peste vreo 10 ani o sa mai am o discutie cu ea. o sa va anunt rezultatul...dupa vreo 10 ani de la nasterea mea, mama a facut in sfarsit si un baiat! care a terminat-o psihic si financiar. dar el poate sa ii dea cu ceva in cap si sa o omoare si ea ar muri probabil cu zambetul pe buze, ca ... e baiat! ufff...acu' ziceti voibobi si andisunt confuza... sau poate nu?
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Bobi, eu tot cred ca mama ta a glumit. Mai ales daca zici ca are si umor negru. Si mie mi-a zis mama ca in prima clipa nu a vrut nici sa ma vada, pentru ca nu eram baiat, dar sincer, la cat de mult m-a iubit toata copilaria si la cat de mult ma iubeste si acum, nu am pus la suflet nici un pic povestea asta. Poate si pentru ca am fost singura la parinti...
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

mersi dana, si eu incerc sa vad partea plina a paharului[:D]. dar eu,oricat umor negru as avea nu as povesti copiilor mei ceva care sa ii marcheze toata viata. pana acum nu a negat chestia asta, nu a zis niciodata: chiar ai crezut? glumeam, stai linistita ca te iubesc, in schimb a zis ca nu m-a dat tare...

oricum nu ma gandesc des la chestia asta, imi mai aduc aminte din cand in cand, dar nu disper...

te pup, week-end placut,

 

bobi si andi

 

sunt confuza... sau poate nu?

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...