Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

Probleme de cuplu


Recommended Posts

Draga Caline sper ca dupa discutia cu tine prietenul tau va intelege ce gresala face, ca isi educa gresit baietelul.

Daca el va continua sa-si educe baietelul in asa mod, atunci el trb sa stie ca peste un timp acest beietel se va transforma intr-un baiat agresiv,si nu-mi va fi de mirare dca intr-o zi isi va lovi tatal, sora ,chiar si mama vitrega, va intrebuinta droguri, poate chiar va ajunge la politie de n ori.

Cred ca prietenul tau nu vrea un asa viitor.Deaceea ar trebui sa-si schimbe comportamentul fata de copil

Si tatal meu a avut un fecior din prima casatorie si normal ca cind a divortat de prima sotie s-a straduit sa-i ofere totul copilului, dar cind acest copil incepuse sa ceara prea mult tatal meu a incetat.

I-a propus fiului sa-i deschida o mica afacere si el sa munceasca ca sa-si poata permite orice isi doreste, de la inceput feciorul desigur ca s-a imbufnat dar peste un timp a inteles ca tatal avea dreptate si a inceput sa-l stimeze mai mult.

Si ii moultumesc tatalui meu ptr cum ne-a educat si il stimez ptr aceasta.

Deci daca prietenul tau vrea sa auda de la baietelul lui intr-o zi multumesc trb sa-si schimbe tactica.

Dupa cum am inteles eu prietenul tau nu prea ii ofere atentie fiicei si sotiei, el risca intr-o zi sa ramina singur.

Daca ii esti prieten trb sa-i deschizi ochii, el trb sa inteleaga ca face o greseala, care mai tirziu nu va putea fi reparata.

Bafta[bis]

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 27
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Eu zic asa: mai mult decat copilul, tatal are nevoie de psiholog, sa-l faca sa inteleaga ca prin comportamentul lui tolerant nu face bine nimanui; sotia o sa se sature de "figurile", "fitele" si lipsa de respect a baiatului, o sa se sature pana peste cap de sot, care nu stie sa-i impuna baiatului niste reguli si limite ale bunului simt;

nu-i face bine nici baiatului, care are nevoie nu de indrumarile tatalui spre prostii, ci de indrumarile lui spre lucruri bune in viata; daca el crede ca-i face un bine copilului prin a-i tolera si nu numai, dar il mai si impinge spre un astfel de comportament, greseste tare mult. Acum, singur, baiatul e ok, ca la tata face ce vrea, dar oare, peste cativa ani cand ii va veni politia la usa, cu copilul de urechi sau se va duce la Tribunal sau la un centru de minori sa-si viziteze copilul... chiar nu-si da seama de cat rau le face tuturor?

Eu nu zic sa nu-ti resfeti copilul, dar cu limite, adica sa-i pui limite acelui copil, sa-i trasezi un drum in viata pe care el sa-l urmeze, ca asa cum se comporta el cu copilul, nu va iesi nimic bun din bietul copil; va ajunge la mama naturala si ca tatal vitreg, talhar de drumul mare, petrecandu-si jumate din viata in inchisori sau ascunzandu-se de Politie. Si atunci, cu siguranta isi vor da seama si baiatul si tatal cine e responsabil de toate astea.

 

________________________

Winners don't quit; quitters don't win.

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Eu iti vorbesc in calitate de mamica de-a doua a unui baietel de sase ani si jumatate care a fost despartit de tatal sau la varsta de trei ani, pe care mamica lui l-a inveninat cum a putut ea mai tare impotriva noastra a sotului meu si a mea, pe care mamica lui l-a lasat la bunicii materni in urma cu jumatate de an cand ea s-a hotarat sa-si refaca viata in Italia....

Imi amintesc si acum cum era Andrei cand l-am adus la noi, parca era crescut in jungla, vorbea mizerabil, injura, batea cu picioarele, urla, musca... si multe altele ... Imi amintesc ca a doua zi dupa ce l-am adus am inceput sa plang si i-am spus sotului meu ca eu cred ca am gresit cand i-am cerut sa-l aduca la noi si ca eu nu vreau asa ceva in casa noastra.... Dupa ce mi-am varsat amarul, mi-am amintit de argumentele pe care eu le adusesem in fata sotului meu pentru a il aduce pe Andrei la noi, imi aminteam cum ii spuneam sotului meu ca acest nu are nici o vina cu ceea ce se intamplase intre sotul meu si fosta lui sotie, cum imi doream sa-i oferim o viata mai buna, o educatie, cum imi doream sa il feresc de suferinte si durere, cum imi doream sa nu ajunga un depravat...

Atunci am luat hotararea sa lupt cu Andrei....si chiar cu sotul meu. Acum Andrei nu mai spune nici un cuvant urat, a invatat sa salute, a invatat sa nu mai urle, a invatat poezii, cantece, a invatat cum se mananca corect, cum sa tina lingura in mana, a invatat ca promisiunea e promisiune si ca regula e regula, a invatat sa scrie si la gradinita a ajuns sa fie printre primii copii din clasa. Sa nu crezi ca mi-a fost usor... Ohhh nuuuuuuuuuuu!!!!! Am ajuns de nenumarate ori sa plang de nervi ca sa nu dau in el. Mi-am facut bagajele de vre-o doua ori. Mi-am spus de sute de ori: ori il omor eu pe el ori el pe mine.... Certuri cu sotul meu... la greu ( eu sunt mai autoritara, sotul meu mai putin si imi reprosa acest lucru) cu socrii mei nu mai spun...

Acum Andrei imi spune mama, ma asculta, ma respecta si eu pe el. Sotul meu e cantitate neglijenta pentru copilul meu...eu sunt centrul universului lui. Mai am o singura problema pe care sper sa o pot rezolva.... Ori de cate ori trebuie sa plec in provincie si Andrei nu poate veni cu mine, el fura jucarii de la gradinita si devine agresiv cu sotul meu (tatal lui). Pentru prietenul tau un sfat: daca vrea binele copilului lui sa ii lase sotiei dreptul de a fi mama copilului lui. Ea va sti cum sa suplineasca durerea despartirii de mama lui si va sti sa-l educe chiar daca uneori va fi mai aspra altfel isi va pierde copilul pentru totdeauna.

Cristina

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...