nisipuri miscatoare

[libelula]

--------------

libelula:

Majoritatea barbatilor puternici pe care ii cunosc ar face orice pentru a avea langa ei o femeie ca Elise. O femeie care sa le fie partener, egal, alaturi de care sa cladeasca o relatie.

---------------

Partenerul cui este Elise? Tie ti se pare ca il trateaza pe sotul ei ca pe un partener, cu drepturi egale, sau doar ca pe cel caruia ii este provider?

---------------

 

libelula:

Nu inteleg nici in ruptul capului de ce nu vrei sa va luati o menajera

---------------

Pentru ca nimeni nu vine sa iti faca menajul pe gratis. Elise si sotul ei au facut 3 credite ca sa poate finanta FIV-ul. De unde ar mai avea bani si pentru menajera?

Dar, daca am inteles eu gresit, si ei isi permit sa plateasca o menajera, cine o opreste pe Elise sa caute o femeie care sa le faca menajul? Din cate inteleg eu, Elise e cea care plateste.

 

Elise poate fi partenerul unui barbat puternic ca ea, nu al unuia care se lamenteaza non-stop - asta am vrut sa spun. Al unui barbat care sa stie sa aprecieze o femeie ambitioasa, desteapta si cu picioarele pe pamant. Un barbat caruia sa nu ii fie frica de o LUPTATOARE ca Elise, ci din contra, sa fie mandru de ea si sa o sprijine. Dar asta, din nou, cere ca el sa aiba o imagine buna despre sine, sa nu se simta eclipsat de succesele sotiei, si mai ales sa nu se razbune pe ea pentru esecurile lui.

 

 

Cassandra, daca ai fi citit toata discutia ti-ai fi dat seama ca EL nu vrea sa fie angajata o menajera. ELise a propus si el nu a acceptat. Oare de ce? Nu cumva tocmai ca sa aiba motiv sa ii reproseze tot ei ca nu isi indeplineste sarcinile atavice de "femeie in casa"?id="purple">

[Elise]

Jocelyn,id="red">

 

treaba asta cu rautatea in unele cazuri nu o inteleg nici eu, dar mi-o asum - am vrut o parere sincera, poate asta e parerea sincera.

Daca vroiam protectie nu ieseam la rampa, la disecat.

 

Oricum, in marea majoritate opiniile au fost standard ("sa va intelegeti...") si de bun simt.

 

 

Rufus,id="red">

 

ai si tu dreptate.

Uite, o sa incerc eu sa explic cum vedem fiecare lucrurile:

 

quote:

Adevarul este ca ce am scris eu despre relatia mea cu elise, cu spalatul lucrurilor, vaselor, curetenie, etc, a fost cind eu am stat acasa 3 luni si ea se ducea la munca

---

id="quote">id="quote">

 

Da, cind ne-am mutat si eu eram mai mult plecata, iar el statea acasa, a mai spalat vase si rufe.

Asta era acum vreo 4 ani. Nu mi s-a parut nimic anormal ca pina si-a gasit un job a mai dereticat prin casa, nici nu inteleg de ce a fost toata lumea asa scandalizata de asta: ca eu n-am bun simt, ca n-am 7 ani de-acasa... etc.

E adevarat ca mesajul anterior era oarecum manipulativ - poate si eu, daca il citeam din exterior, intelegeam ca el e o victima si nevasta-sa "o doamna".

 

quote:Eu in timpul ala cautam de lucru, undeva unde sa fiu platit mai bine, cu acordul amindorura.

id="quote">id="quote">

 

Adevarat. Tot timpul a cautat.

 

quote: Acum in casa este vraiste peste tot. Timpul ei si timpul meu este ocupat cu serviciul, probleme de conceptie, nervi, suparari, etc, si de-aia poate sintem nervosi tot timpul, nimic nu ne mai multumeste.

id="quote">id="quote">

Adevarat.

 

quote:

Eu locuiesc in apartamentul ei, nunta facuta de ai ei parinti(ca a mea mama s-a batut cu pumnul in piept ca suporta jumate si cu o luna inainte m-am certat cu sora mai mare a mea si a mea mama a spus ca nu ma mai finanteaza).

---

id="quote">id="quote">

Are dreptate, asa a facut ma-sa, dar problema asta n-are ce cauta intre noi. E intre el si mama-sa.

 

quote:

A fost foarte frumos pentru mine atunci si este si acum cind mi se spune ca este casa ei. Si sora mea are apartamentul ei si cind era cu fostul sot asistam la certuri intre ei, si ea ii spunea "ia-ti bagajele si pleaca la mama ta"

Acum vad ca si eu sint in postura fostului meu cumnat.

Atit m-am ferit sa nu ajung in pielea fostului cumnat, dar de ce iti este teama, de-aia nu scapi.

---

id="quote">id="quote">

Aici cred ca se refera -spun cred - la 2 faze:

 

1 - nu eram casatoriti inca, si mi-a dat un brinci de am zburat citiva metri si am aterizat in fund, in mijlocul trotuarului.

La faza asta, da, i-am spus sa plece, inainte sa ne batem de-a binelea.

Violenta fizica nu s-a mai repetat de atunci.

 

2 - faza recenta, cu chatul si prietenele lui prostituate.

Am detaliat-o, nu mai vreau sa intru in amanunte.

Si atunci l-am rugat sa plece, cu "fetitze" cu tot, si sa revina cind ii ies ideile astea din cap.

 

quote:Cind am cunoscut-o pe Elise, eu eram de o zi demisionat de unde lucrasem. Tocmai ma impacasem cu sora mea dupa 8 ani. Avusesem un SRL cu sora mea si munceam doar eu si la bani era egal, sau mai mult ea. Si din aceasta cauza nu am mai vorbit 8 ani.

Am intrat cu sora mea din nou intr-o afacere sistem MLM, ea fiind coordonatoare, si am adus-o pe locul intii cu vinzarea pe bucuresti, si este foarte greu asta. Clientela mea era mare. Cam o jumate de am am trait si eu si Elise din aceste vinzari. M-am certat cu sora din nou din cauza banilor si am cautat altceva sa muncesc. Nu am mai reusit sa lucrez in sistemul MLM din cauza sorei mele, ca facuse in asa fel incit sa nu mai pot lua marfa.

---

id="quote">id="quote">

6 luni am stat amindoi acasa. Stateam la ai lui, aveam toate hangaralele platite... mincam mincarea din frigider... si tot asa. Am fi copilarit si acum, daca eu nu tineam mortis sa ne mutam singuri.

quote:In timpul asta Elise a postat pe la mai multe firme cv-ul si a reusit sa se angajeze la o companie multinationala, bine platit. Eu in timpul asta am muncit pe la mai multe firme, si distanta de stat fara munca a fost intre o luna si trei luni, cel mai mult.

id="quote">id="quote">

Da. Nu si-a gasit inca locul - dar nu vad vina mea aici.

 

quote:

In timpul asta m-am apucat de apartament ca sa-l facem, din 2 camere sa facem 3. Am mai scris ca sint meticulos si ma misc greu din cauza asta. Am angajat o gramada de mari meseriasi, care fiecare avea materialul lui cu care lucra. Sau dus o gramada de bani, si daca te uiti mai bine zici ca a costat foarte putin. Certuri mereu din cauza marilor meseriasi, a banilor care se duceau pe girla, etc.

---

id="quote">id="quote">

Da, reamenajarea unei case presupune nervi si bani - dr aici parerea noastra difera - eu sint multumita de ce a iesit, vad ca el nu.

 

quote:

Eu am lucrat la firme romanesti, cea ce nu pot compensa cu salariul ei. La ea primul cuvint intr-o cearta este salariul ei.

---

id="quote">id="quote">

Aici mi se pare ca "realitatile" noastre incep sa difere.

Cred ca diferenta de salariu e mai importanta pentru el decit pentru mine.

 

Am avut intr-adevar discutii pe tema asta, pornite de la nemultumirea lui ca ajung tarziu si, in genere, stau prea putin pe acasa. Aici i-am spus ca o fac pentru salariu. Dar a spune ca "primul cuvant intr-o cearta" asta e mi se pare dramatizare sau complex.

Dupa parerea mea, ne certam mult mai des de la atitudine decit de la bani: de ex. faptul ca tipa, sau ca ma ignora cind il rog ceva... sau ca adorm singura si el sta infundat in calculator etc.

 

quote:Pot spune ca eu in timpul programului meu de servici, mai trec pe acasa, cea ce pentru ea este ceva, nu stiu cum sa spun, intr-un cuvint, ma face trintor. Eu seara poate vin la fel de obosit, seara insemnind dupa ora 21:30.

id="quote">id="quote">

"Mai trec pe acasa" = se duce dimineata la 11, la 12 e acasa, maninca si mai pleaca seara la 6 la birou.

Nu zi de zi, cam jumatate din zilele lucratoare asa se deruleaza.

L-am indemnat sa isi faca un program normal si nu prea vrea.

Asta e part-time job.

Nu cred ca l-am facut "trintor" - n-am cuvintul asta in vocabular, dar ca nu se duce 8 ore pe zi, cum ar fi normal, si nu o face de lene, asta da, i-am spus.

Si asta cred si acum.

 

quote:

Ea considera ca munca mea este prea usoara, si trebuie sa fac curat in fiecare zi. Si eu vin obosit si cind ajung acasa ma apuc sa fac de mincare, in caz ca nu este facut. Din aceasta cauza fac ceva fugitiv, prajeala care nu este buna de loc, dar nu am timp sa o fac, din cauza ca ea imi da telefon si imi spune ca ii este foame, si fac ceva rapid.

---

id="quote">id="quote">

 

Asta cu "trebuie sa fac curat in fiecare zi" e o aberatie. Il intreb, intr-adevar, cu ce si-a ocupat timpul - dar nu i-am pretins niciodata sa faca el curat pentru simplul motiv ca stiu ca nu poate.

 

Si, oricum, in cea mai mare parte a zilelor maninc la serviciu. Foarte rar s-a intimplat sa n-am timp si atunci iesim pe undeva sa mincam.

O mare parte a discutiilor chiar de la asta provin, a spus-o si el intr-un mesaj anterior: eu prefer sa mergem la o pizza, el prefera sa stea acasa sa gateasca.

Acu' e absurd sa imi spuna mie ca eu il oblig.

 

quote:

Nu i-am cerut sa faca mincare. I-am cerut sa ma ajute si atit. Le dau incolo de farfurii. Acela a fost un exemplu pus la intimplare, care acum imi aduce numai neplaceri in discutiile cu ea si discutiile purtate de ea.

---

id="quote">id="quote">

Metafora cu farfuria - sincer, si el s-a mirat de reactiile declansate.

 

quote:

Cite-odata nu mai inteleg ce vrea, pur si simplu parca vorbeste chineza sau araba.

---

id="quote">id="quote">

Asta e esential - si aici cred ca e singurul punct asupra caruia sintem 100% de acord.

 

quote:

Sint cu ea, fac analize, ma controlez, vreau sa fac tot posibilul ca sa fie bine si sint inteles invers.

---

id="quote">id="quote">

Amindoi facem analize si ne controlam.

 

quote:

Poate am eu o problema, nu zic nu, poate are si ea o problema, dar totul se face cu zbierieturi si nu cu vorba frumoasa. Eu spun cuvinte simple si ea le despica in zece si iese un rahat de zile mari.

---

id="quote">id="quote">

 

Da, el spune niste cuvinte simple - gen farfuria - si nu stie de ce se scandalizeaza toata lumea....

 

quote:

Ea este o persoana desteapta, acest lucru il recunosc, este mai desteapta decit mine. Eu sint mai dintr-o bucata. Asta sint. Am crescut singur de la virsta de 16 ani, ca am fost crescut mai mult de bunica mea, ca pe bunicul meu il vedeam o data la 2 saptamini. Nu stiu daca am putut sa am un model in viata. Bunica mea a murit cind aveam 16 ani. Bunicul era cu alte femei, imediat dupa mortea bunicii, a intervenit cearta intre mine si el din cauza asta si am ramas singur cu deciziile mele, care la virsta respectiva nu stiam daca sint bune sau rele. Poate sint un prost, nu stiu ce sa mai cred despre mine.

---

id="quote">id="quote">

 

Aici mi se pare aiurea sa considere ca sintem la competitie: cine e mai frumos, mai destept, mai devreme acasa, a avut o viata mai buna sau mai trista, etc.

Cre' ca ar trebui sa ne completam, nu sa ne luam la intrecere.

 

quote:Inainte cu 2 ani sa o cunosc pe Elise, am fost cu cineva 3 ani, care a plecat ca dama de consumatie in japonia si dama a ramas. Cam vreo 2 ani nu ma mai interesat o alta femeie. Intre aceasta abstinenta si elise am mai cunoscut pe cineva care mi-a inselat asteptarile mintind incontinuu, facind pe sfinta Maria.

id="quote">id="quote">

Nu comentez, e trecutul lui.

 

quote:

Cind am cunoscut-o pe Elise nu am mai incercat sa-mi fac vise, am lasat sa fie totul de la sine. Visele mele facute intotdeauna mi s-au naruit.

Si totul a fost ok intre noi, pina cind am incercat sa vedem de ce nu facem copii, si cind am inceput sa depistam de ce, nervii nostri erau la pamint si ne intrebam si ne intrebam, "DE CE TOCMAI NOI". Acum ne certam din cel mai mic fleac. Intotdeauna m-am ferit de certuri si discutii si vad ca numai de asta am parte, si avem parte. Urasc certurile, vreau intelegere, si nu stiu cum sa fac ca sa nu mai ajungem la certuri. Ma gindeam ca sa fiu mut, dar nu pot.Imi este frica sa mai deschid o discutie, ca sa nu mai fie interpretata altfel. Poate am un mod de a discuta care deranjeaza, dar nu imi dau seama cu ce gresesc. Nu mai stiu de unde sa mai tai si unde sa mai pun un cuvint.

---

id="quote">id="quote">

Eu, de fapt, incerc sa aflu ce gindeste, si cu cit aflu, cu atit ma ingrozesc mai mult.

Sau nu mai inteleg eu... sau nu se mai exprima el bine....

Exemplu: m-a socat sa imi spuna in mesajul anterior ca toate problemele noastre - sau, ma rog, alea principale - pornesc de la menaj!!

Acu' spune ca nu a vrut sa zica asta.

 

quote:

Ma simt imprastiat in mii de bucatele, pe care nu reusesc sa la mai adun, parca nu mai am aceasta forta. Ma simt de parca nu as mai fi eu, ma simt ca dracu. Ma simt de parca mi-as fi pierdut EU-L. Cite-odata simt ca nu mai pot gindi mai departe, desi ma fortez, parca am o bariera in fata mintii. Cred ca cit de curind voi ajunge la balamuc. Vreau sa fac multe, dar in final nu reusesc sa fac ceva. Parca totul este impotriva mea. Parca totul se naruie in fata mea. Intr-un final, ma simt ca un rahat, si cred ca am ajuns un rahat.

Cred ca intr-un final totul se va narui.

---

id="quote">id="quote">

 

 

Ce sa zic?

Si eu la fel.

 

quote:

Acum ma simt ca un taur comunal, din cauza certurilor cu ea, spunindu-mi ca ea poate creste si singura acest copil pe care il dorim amindoi. Eu am crescut fara tata si copilul meu nu vreau sa creasca fara tata. Numai cine a crescut fara un tata stie ce inseamna asta. Imi este frica de ea ca este egoista in aceasta privinta.

Nici nu stiu ce sa mai cred, si imi este frica sa-mi fac planuri de viitor, caci nu vor fi asa cum le-am gindit.

---

id="quote">id="quote">

Il pot creste si singura daca n-am de ales, dar sint constienta ca nu asta e solutia optima.

 

Elise

[Rufus]

Elise, precizarile tale sunt binevenite. Dar mai am un singur "dor": chiar nu poti intelege ca modul in care pui tot ce este in legatura cu copilul (viitor) este gresit? Este drept, o parere personala de-a mea, dar un copil ajunge fara unul din parinti dintr-o nenorocire, indiferent cauza; nu numai ca nu este o solutie optima sa creasca fara un parinte, dar este o crima sa si premeditezi asa ceva. De-asta am spus ca nu-i momentul sa aveti copii. Si faptul ca tot afirmi ca poti face totul singura...Nu, nu poti. Si nu e vorba doar de material. Si cum crezi ca pica in mintea unui barbat aceste afirmatii repetate? Si ce o sa-i spui copilului cand va intreba de tata?

De fapt de ce iti trebuie sotul tau? Dar lui, ce-i trebuie una ca tine, pe care o critica la greu?

Din doua una: ori va despartiti pana nu va pierdeti mintile, ori bagati-va mintile in cap si treceti la treaba. Puneti pe hartie dorintele, negociati-le si tineti-va de ele. Apelati la un arbitru, daca-i cazul si iesiti din pasa proasta din care nu aveti sanse sa rezolvati ceva.

Bafta!

 

 

poze multe cu noi

 

 

"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[moana]

Nu stiu ce sa zic....eu o cred pe Elise ca pare mai la subiect. Sotul prea se pierde in lamentari si explicatii care, parerea mea, nu isi au rostul. (Iar de la faza cu chat-ul....mi-a iesit de la inima ca sa spun asa.)

 

Solutii....dupa mintea mea ar trebui sa locuiti separat in momentul de fata si sa incercati o negociere. Pentru ca e clar ca exista foarte multa tensiune si probleme si trebuie mai intai sa va linistiti si dupa aia sa vedeti ce e de facut. Si asa, stand impreuna acum, nu cred ca o sa gasiti linistea.

 

Iar cu copilul Elise....mie una mi se pare o alegerea foarte grea. E adevarat ca daca il faceti acum trebuie sa te impaci cu ideea ca ai fost egoista. pentru ca in mijlocul acestui balamuc nu are ce cauta si el. dar la fel de adevarat este si ca daca nu-l faci acum nu o sa-l mai poti face niciodata. Si, dupa cum spui, este o experienta de viata prin care daca nu treci nu o sa te simti implinita niciodata. Asa ca nu stiu ce sa zic...e usor de spus "ce, esti nebuna, cum sa faci un copil acum, in situatia asta? ce i-ai putea oferi?" si este si adevarat. Dar .... sa renunti la posibilitatea de a trece prin acest lucru minunat....iarasi e foarte greu.

 

Ma tot gandesc ce as face daca as fi in locul tau...Stii cum se vede toata povestea din afara? (Si atentie spun cum se vede si nu am pretentia ca am dreptate si chiar asa si este.) Nu prea va potriviti...si nici nu pareti a fi dispusi a va schimba in vreun fel ca sa ajungeti la un numitor comun. El mi se pare a fi o persoana slaba de inger, care are deficiente la capitolul incredere in sine si care incearca mai mult sa-si justifice esecurile in loc sa le analizeze si sa treaca mai departe. Nu stiu cum ai putea tu, asa cum pari a fi, sa ajungi la un numitor comun cu el.

 

Dar ma lungesc inutil despicand firul in patru. Solutia pe care o vad - sa va despartiti o perioada ca sa se mai calmeze apele si sa negociati fara sa locuiti impreuna.

 

Si un element important....cat timp mai ai tu? Pana cand mai poti ramane insarcinata? O luna? Un an?

 

Oana

[libelula]

Mie mi se pare din ce in ce mai mult ca de fapt Alin sufera de un grav complex de inferioritate. Pe care si l-a produs singur.

 

Cand mi-am cunoscut prietenul, avea salariul 1/3 din salariul meu. Dar era (si este) f destept, adaptabil in orice situatie, ambitios, disponibil sa invete... si mai are multe alte calitati ;). Niciodata nu a aparut problema aceasta intre noi, puneam banii la comun si apoi ii “distribuiam”. Munca lui era interesanta, il pasiona, era fericit cu ceea ce facea. Si eu eram fericita pentru el, pentru ca se simtea implinit si pentru ca era cu adevarat apreciat la firma unde lucra.

 

Implicandu-se, aratand disponibilitate, a avansat si a ajuns, in scurt timp, sa aiba mult mai multe resurse financiare decat mine. Ce s-a schimbat atunci?

 

In primul rand, a aparut un ajutor la menaj, din cand in cand, pentru ca noi sa avem mai mult timp sa stam impreuna, si, de ce nu, sa nu ne mai rupem oasale cu aspiratorul si frecand parchetul. Consider ca decat sa imi iau o bluza de 500.000 ROL o data la doua saptamani, sunt muuuult mai castigata asigurandu-mi cu ei un anumit comfort al cuplului, al caminului, al vietii in doi – adica plata unei menajere, bilunar. Dupa atata scoala, joburi, stress, mi se pare ca menajera nu mai este un lux, ci o normalitate, castigata cu greu si de care nu are rost sa ma privez. Asta nu inseamna ca noi nu mai facem nimic in casa, pe ideea ca vine joi menajera si strange ea!

 

Asa... sa revin la voi. Mi se pare ciudata vehementa cu care Alin se victimizeaza si care pare singura sa arma de a riposta impotriva acuzelor.

 

Vad ca nu ne-a spus, in toate postarile sale, ce treaba avea cu “amicele” lui de pe chat? Sau i se pare o ratacire demna de a fi iertata? Si ca nici nu mai trebuie mentionata?

 

ALIN, VREI SA NE RSAPUNZI, TE ROG, LA INTREBAREA DE MAI SUS? id="purple">

 

Mie mi se pare ca intre voi nu mai exista compatibilitate.

Tu, Eliseid="purple">, esti prea puternica, prea independenta pentru un barbat ca el, care are nevoie de o figura materna, nu de o amazoana.

Tu, Alinid="purple">, nu mai stii sa fii self-sufficient, sa te bucuri de ceea ce esti, sa te simti bine in pielea ta, sa fii inati tu fericit prin tine insati si apoi insutit mai fericit alaturi de Elise!

 

Bafta! [flo][flo][flo]

[fdoina]

Am citit si eu putin pe aici, nu reusesc sa inteleg nimic...Ma intrebam cum pot sa afirme ei ca se iubesc, ce iubire e asta, sa iti expui tot in public, dar pe urma mi-am dat seama ca e si asta o dovada ca nu se hotarasc totusi sa renunte unul la altul, si asteapta ca lumea sa-l convinga pe celalalt ca greseste...

Relatia Elisei cu Calin suna ...hmmm...ca un soi de vampirism...amandoi se simt storsi de vlaga...asa nu se poate continua o casnicie, acasa e locul unde iti incarci bateriile, nu?

Eu solutii nu propun, ca fiecare isi gaseste singur solutiile, daca le cauta cu adevaratid="blue">..

Dar le propun un exercitiu...Elise, tocmai ai aflat ca sotul tau mai are o luna cel mult de trait...Poate asta iti schimba putin perspectiva, poate reusesti sa il vezi altfel...E valabil si pentru tine Calin...Sau daca preferati, imaginati-va ca tocmai ati aflat ca celalalt are pe altcineva...Ma gandesc ca poate reusiti sa va dati niste raspunsuri, sa faceti concluziile.

PS Ma gandeam la mama lui Calin[:D](iarta-ma Calin)...Am si eu un baiat...si de sute de ori i-am spus ca o sa fiu injurata pe nedrept de nora-mea (asta se intampla mai ales cand ii caut sosetele sau chilotii, ascunsi pe dupa nu stiu ce mobila)

[aiuras]

Draga Elise,

Eu te inteleg.

Ai trecut in foarte putine luni, 3 parca, de la extaz la agonie. Prima data am remarcat un mesaj al tau pentru ca erai foarte fericita de casnicia ta. Dar ai adaugat ca daca ai cadea, ai cadea de foarte sus...(subconstientul sa fi spus asta).

Apoi repede am citit toate postarile legate de site-uri , mesaje de la diverse tipe, analize, sterilitate, copil.

Este atat de mult incat ma mir ca mai poti merge la job-ul tau si ma inteb cum te achiti de obligatii.

Eu stiu ce inseamna sa iti spuna cineva ca parca ai avea cancer, mai stiu si cum este sa te simti in mod nedrept "defecta" si sa nu poti avea copilul nascut de tine. In aceste momente incepi sa gandesti in alb si negru, poate un pic de gri. Nu mai conteaza nici ce a zis X, nici ce imbraci, nici ce mananci, nimic. Iti doresti umil sa redevi normal, iti doresti sa te resimti bine in propria ta piele si sa ai un loc de adapost unde sa iti fie bine si sa simti iubire.

Stiu tot din propria mea experienta ce inseamna ca cel ales sa nu fie langa tine la spital si sa nu te sustina cand fizicul te tradeaza. Sotul meu este chiar un dragut dar pentru el orice nu este mortal pe loc este ceva aproape banal.Asta este!

Inteleg ca nu mai poti sa suferi si pentru farfuriile nespalate cand tie iti cade cerul in cap si viata se duce de rapa.

 

Este sublim acest dragut sot al tau dar inocenta lui pare usor mincinoasa. Adica nu stie de ce a scris despre farfurii?? Pai ii spun eu, ca sa te puna intr-o lumina nefavorabila, ca sa abata atentia de la preocuparea lui legata de site-urile de matrimoniale. Este un fel de smecherie si asta. Pe romaneste se cheam a face pe prostul...

Tu ii dai cu sufletul si el cu farfuria!

 

Problema aceasta a locului femeii in societatea contemporana este o pb de generatie si pana la urma vor ajunge si barbatii sa inteleaga ca si aici ca si la job nu ar trebui sa fie discriminare. Dar in realitate la job suntem considerate "femei", acasa este bine venit salariul dar jobul de prestatoare ne revine de drept caci din nou suntem "femeie".

 

Este greu de gestionat cu atata probleme si cred ca nu ar mai trebui sa mai iti bruiezi viata si cu problema copilului acum. Nu ar fi drept fata de el.

Noi facem parte dintre aceia ce au optat pentru adoptie si nu ne pare rau de loc. Dar aici nu am dreptul deloc sa iti dau sfaturi.

Nu va dori copilul tau si al bancii de sperma ci mai degraba unul adoptat si sunt convinsa ca multi ar face la fel.

 

Indiferent de ceea ce cred eu iti pot spune din experienta ca cel mai bine este sa discutati cu un specialist in pb de cuplu si cu un preot. Du-te te rog la Schitul Darvari,o sa ramai uimita de cat de intelepti sunt cei de acolo. daca vrei amanunte te rog sa imi dai un PM

 

 

[Arhistefy]

S-a discutat aici pe forum despre cartea scrisa de Gary Chapman intitulata „Cele cinci limbaje ale iubirii”. Autorul demonstreaza prin numeroase exemple practice ca nepotrivirea „de caracter” este in realitate in majoritatea covarsitoare a cazurilor, o neintelegere a modului in care iubirea este exprimata de partener. La fel cum este posibil si chiar probabil ca doua persoane care vorbesc limbi diferite sa nu inteleaga ce vrea celalalt sa exprime, putem fi complet inchisi fata de sentimentele celuilalt doar pentru ca vin printr-un alt canal decat cel prin care le asteptam.

 

Telul iubirii nu este sa obtii ceea ce doresti, ci sa faci ceva spre binele celui pe care il iubesti. Primul pas in a rearmoniza o relatie este sa vrem acest lucru, sa ne straduim sa observam modul in care partenerul isi exprima afectiunea, si apoi sa facem efortul sa invatam limbajul sau pentru a ne putea exprima si noi iubirea fata de el in acelasi mod.

 

Primul limbaj al iubirii este constituit din cuvintele de incurajare.

Iubirea inseamna bunatate, iar daca vrem s-o comunicam verbal, e nevoie sa folosim cuvinte calde, pline de bunatate , in loc sa criticam mereu, sa scoatem la iveala neajunsurile trecutului, sa tinem socoteala greselilor. Utilizarea cuvintelor blande in loc de a ne rasti trasmite o incarcatura emotionala pozitiva in locul uneia negative. Reprosurile si poruncile n-au dus niciodata la ceva constructiv, si nici n-au remediat aspectul ce se dorea corectat.

 

Al doilea mod prin care putem comunica cuiva ca ne pasa de el este prin timpul acordat, care consta in rezervarea unei perioade temporale in care intreaga atentie este canalizata asupra unei singure persoane. Daca spuneti des ca sunteti prea ocupat, ca nu aveti vreme de pierdut cu celalalt, este normal sa produceti frustrare, sa comunicati de fapt ca nu-l iubiti, ca puneti altceva mai presus decat prezenta sa, iar efectul poate fi dezastruos.

 

Un alt mod de a arata afectiunea consta in a face daruri, adica ceva palpabil care iti va spune ca cineva s-a gandit la tine si ca a facut efortul de a cauta ceva care sa-ti faca placere. Darurile sunt simbolul vizual al iubirii. Nu are nici o importanta cat costa acel obiect, ci doar valoarea sa afectivã.

 

Al patrulea limbaj al iubirii se refera la servicii, adica la a face acele actiuni pe care partenerul tau ar vrea sa le faci, mai ales atunci cand le consideri „corvoade”. A strange masa, a duce gunoiul, a calca rufele, sunt cateva exemple in acest sens. Iisus a exprimat acest mod de a arata afectiune atunci cand a spalat picioarele discipolilor sãi.

 

Cel de-al cincilea limbaj al iubirii se refera la atingeri si mangaieri. Acesta este poate cel mai direct si mai cunoscut mod de a exprima afectiunea, înca de la nastere. La Iisus au venit multi parinti cu copii lor, rugandu-L „sa-si puna mainile peste ei”. Din toate timpurile, tinutul de mana si sarutarile au fost cea mai vie dovada ca doi oameni se iubesc.

 

In mod obisnuit, ne exprimam afectiunea in conformitate cu tiparele afective pe care le-am deprins in copilarie. Modul cum am fost iubiti atunci determina limbajul principal in care ne exprimam iubirea si in timpul vietii. Dar acesta poate ramane neinteles de fiinta iubita, care poate ca are nevoie de o alta exprimare. De aceea este important sa fim atenti la nevoile sale si sa i le implinim, avand grija ca rezervorul sau afectiv sa nu se goleasca periculos de mult.

 

Sper ca am fost cat de cat de ajutor...

 

________________________________________________

La toate gandurile negative pe care le-ai putea avea, Dumnezeu are un raspuns pozitiv pentru tine.

 

Cu drag,

Mihaela

[casandra]

Elise, imi cer scuze daca postarea mea ti s-a parut rautacioasa.

Ce e la voi in casa, doar voi stiti.

Acum am vazut cva ati adus mai multe precizari.

In momentul in care am postat, eu asta am inteles. Ca el e mahnit ca nu iti speli farfuria, iar cand iti aduce la cunostinta acest lucru, ii raspunzi ca nu esti spalator de vase. Eu imi mentin parerea ca cine da un astfel de raspuns nu are cei 7 ani de acasa. E un lucru elementar sa strangi dupa tine, care se invata inainte de a intra la scoala.

Din cate inteleg, acum nici unul nu mai strange si nici nu apelati la cineva din afara sa va ajute. Ce aveti de gand sa faceti? Cu toate vraiste in jurul vostru, veti fi din ce in ce mai deprimati. Dezordinea nu ajuta la regasirea echilibrului. Maturati-va casa, spalativa farfuriile si apoi stati de vorba. Va fi mai bine, veti gasi solutii, veti fi mai optimisti. Nu are nici un rost sa vorbiti de cate in luna si in stele, iar in jurul vostru sa fie balamuc.

[lily]

 

quote:Originally posted by Calin-Alin

Cind am cunoscut-o pe Elise nu am mai incercat sa-mi fac vise, am lasat sa fie totul de la sine. Visele mele facute intotdeauna mi s-au naruit.

Si totul a fost ok intre noi, pina cind am incercat sa vedem de ce nu facem copii, si cind am inceput sa depistam de ce, nervii nostri erau la pamint si ne intrebam si ne intrebam, "DE CE TOCMAI NOI"id="black">. Acum ne certam din cel mai mic fleac. Intotdeauna m-am ferit de certuri si discutii si vad ca numai de asta am parte, si avem parte. Urasc certurile, vreau intelegere, si nu stiu cum sa fac ca sa nu mai ajungem la certuri. Ma gindeam ca sa fiu mut, dar nu pot.Imi este frica sa mai deschid o discutie, ca sa nu mai fie interpretata altfel. Poate am un mod de a discuta care deranjeaza, dar nu imi dau seama cu ce gresesc. Nu mai stiu de unde sa mai tai si unde sa mai pun un cuvint. Ma simt imprastiat in mii de bucatele, pe care nu reusesc sa la mai adun, parca nu mai am aceasta forta. Ma simt de parca nu as mai fi eu, ma simt ca dracu. Ma simt de parca mi-as fi pierdut EU-L. Cite-odata simt ca nu mai pot gindi mai departe, desi ma fortez, parca am o bariera in fata mintii. Cred ca cit de curind voi ajunge la balamuc. Vreau sa fac multe, dar in final nu reusesc sa fac ceva. Parca totul este impotriva mea. Parca totul se naruie in fata mea. Intr-un final, ma simt ca un rahat, si cred ca am ajuns un rahat.

Cred ca intr-un final totul se va narui.

Acum ma simt ca un taur comunal, din cauza certurilor cu ea, spunindu-mi ca ea poate creste si singura acest copil pe care il dorim amindoi. Eu am crescut fara tata si copilul meu nu vreau sa creasca fara tata. Numai cine a crescut fara un tata stie ce inseamna asta. Imi este frica de ea ca este egoista in aceasta privinta.

Nici nu stiu ce sa mai cred, si imi este frica sa-mi fac planuri de viitor, caci nu vor fi asa cum le-am gindit.

 

calin-alin

---

id="quote">id="quote">

Draga Alin,

Mi-a fost teama ,f teama ca aici e 'buba'...

E f delicata problema voastra. Sa afli ca nu poti avea copii, desi iti doresti, e cumplit. Vei vedea alte familii si te vei intreba:de ce tu nu?

Nu trebuie sa te invinovatesti pt asta.

Dumnezeu stie mai bine de ce ingaduie ca unii sa aiba copii, altii nu.

Faptul ca ai gasit cu greu un job, tine si de sansa, asa cum a lua exmenul tine de noroc. In facultate nu lua note bune numai cine invata si mergea la cursuri...nu am reusit sa imi termin studiile, si asta mi-a creat un sentiment ca ar fi altul mai bun ca mine...Aiurea, altul poate are tupeu, poate are curaj si copiaza si poate are 'pile'...

Eu doream sa lucrez si toata lumea se repezea cu sfaturi:angajaza-te! Pai nu puteam obliga pe nimeni sa ma angajeze ca asa vreau eu!

Ma simteam f ciudat-se uitau la mine, vorbeau cu mine, dar spuneau ca nu era job-ul pt mine! Imi venea f greu sa accept alta 'palma'

 

Din mai multe motive nu am reusit sa mai intru pe forum- si cind am intrat am gasit subiectul ei cu 'Matrimoniale'...in care vorbea de relatiile tale pe net...Am deschis si eu unul-culmea! intr-un fel aveam ceva 'experienta' asemanatoare...si ne intersectam din unghiuri diferite.

Ai raspuns cred deja ca nu iti mai trebuie intilniri -la subiectul deschis de mine "Matrimoniale..." ( nu stiam ca esti sotul Elisei)!

Nu condamn pe barbatul care discuta cu alta femeie, numai ca poarta verigheta. Poti sa cunosti pe cineva la restaurant, in masina in drum spre casa si sa nu observi imediat ca e 'insurat/maritata/...

Nu verigheta arata profunzimea iubirii...si poate aici gresesc unii cind ajung sa stea impreuna pt ca au facut 'acte'.

Desi sint genul puritana, conservatoare: asteapta pina la nunta, nu divorta! etc cu timpul am observat atitea certuri, atita ranchiuna si diferende de opinii ca parca nu erau indragostitii de la inceput, care de buna voie si nesiliti de nimeni s-au luat, ca am devenit sceptica daca voi putea vreodata sa fac 'pasul'...

Mai bine sa discuti cu o 'ea' necunoscuta decit sa ii marturisesti sotiei ce de doare?

 

 

Doar gindul care trece prin inima are putere (H. Miller) id="Comic Sans MS">id="blue">