nisipuri miscatoare

[mamica dulce]

elise,am citit tot ce ai scris ..insa ezit sa raspund,sa nu fiu deplasata,sa nu torn mai multa sare pe rana...imi imaginez cata frustrare,cata suparare s-a adunat in tine,ca-ti vine sati iei campii.Sotul tau,dupa parerea mea,inca mai vrea la mama sa-l pupe,..fie e de un egoism monumental,fie un ipohondru fara leac si un pesimist incurabil.Din cate ai scris,mi se pare ca are ceva din toate..reactiile lui la sentimentele tale..de cat timp o duci asa?Poate nu e asa de obicei si sigur nu era cand te-ai indragostit de el...dar daca la un asa necaz asa te "sustine" imi imaginez cat de greu iti este.El lucreaza?are job stresant,care sa-l solicite?Elise...tu ce simti?eu una nu stiu daca m-as putea inhama sa fac un copil cu el si sa-i cresc apoi pe amandoi.Suna poate egoist,superficial si bitchy dar daca in sufletul tau crezi ca nu o sa se schimbe prea mult cand vine bebe,egal cat il sustii,cat lupti pentu amandoi,cata dragoste ii porti...eu zic sa te gandesti de doua ori inainte sa faci pasul asta.

Imi cer scuze daca te-am suparat dar am citit de cateva ori postul asta si am simtit nevoia sa-ti impartasesc parerea mea.

Numai bine,multa putere !

 

 

Life is not measured by the number of breaths we take,but by the

moments that take our breath away.

 

[Rufus]

Nu am chiar toate datele, insa vaicareala lui nu este problema cea mai grava, ci motivul in care v-ati impotmolit casnicia, slabita de cine stie ce alte lucruri adunate. Si ati intrat intr-un vartej care va trage la fund, orice miscare grabind inevitabilul.

Externuarea psihica a ta este o piedica in intelegerea oricarui fenomen care-ti marcheaza viata; nu-ti vine sa pleci acasa, pentru ca nu ai chef sau forta sa dai piept cu problema care iti macina putinul cap limpede ce ti-a mai ramas la sfarsitul programului.

Eu ezit sa ma pronunt care gresiti dintre voi doi si, dupa cum sti, nici nu conteaza foarte tare, deoarece rezultatul conteaza (aici rezolvarea problemei). Trec peste parerile fetelor care spun ca, oricum, asa sunt barbatii, chitaie din orice problema, pe cat de "rasiste", pe atat de neadevarate, si iti spun ca eu nu cred ca daca incepi si tu sa te vaieti, ii inchizi gura.

Poate ar trebui sa cobori la originea relatiei voastre, sa vezi in ce fel a debutat si care au fost atunci problemele pe care le-ai observat, care au ramas nerezolvate...

Parerea lui ar putea fi ca nu te mai intelege, nu te vede decat noaptea, obosita si fara chef, ca s-a saturat de probleme si de starea ta deprimata, de reprosurile si lipsa de incredere pe care i le arati...ma rog, am fabulat, insa sunt aproape sigur ca ar umple si el cateva pagini cu aspecte neplacute pe care le considera el, adevarate sau nu.

Nu-i o parere de specialist, insa cred ca este o situatie temporara, pe care o poate depasi numai daca o puteti depasi impreuna. Daca mai vrei...

 

http://community.webshots.com/user/tora97

 

"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[Elise]

mamica dulceid="blue">, nu m-ai suparat deloc.

 

Asa e, e egoist, fals ipohondru...sustine ca nu se iubeste pe el dar de fapt pe el se iubeste in primul rind.

Nu ii caut scuze, ci caut un mod de a ma apropia de el acum, dincolo de toate "calitatile" astea care, evident, ies la iveala cand e mai greu.

Caut un antidot, daca vrei... un mod de a-l atinge dincolo de crusta asta de egocentrism.

 

POate e o deviatie profesionala, dar sint convinsa ca exista ceva bun in fiecare om. Ceva cu care ii poti schimba reactiile...totul e sa gasesti punctul sensibil.

 

Eu am incercat sa discut pe fatza, dar nu merge.

Era si maica-mea, saraca, la noi, si ea, care ma cunoaste de 30 de ani, a ramas masca auzind ce imi iese pe gura.

Barbatu-meu era implacabil.

 

Sint nefericita?

Si ce?

Si el e.

 

Elise

[Witchie]

eu mi-as pune niste casti pe urechi si daca ar incerca sa se planga as asculta cinci minute si apoi mi-as cere scuze ca-s obosita si mai continuam si maine si daca maine iar ar veni sa se planga as spune vai draga sunt si mai obosita ca ieri si poimaine as spune: n-am chef sa te ascult nu ma intereseaza ce spui e problema ta rezolv-o pe mine scuteste-ma ca nu-s cosul tau de gunoi noapte buna.

 

 

Anda, mama Irinei

domnisoara Irina

Fata lui Jackie Chan

 

[Elise]

Witchieid="red"> - ai dreptate, asta imi vine si mie sa fac... numai ca ...asta e casnicie?

Sa o tinem tot asa?

 

De cite ori il bag in seama imi spune numai gogosi de genul asta?

Ca e bolnav rau... vezi faza cu "ii ard urechile", ca daca ii ies analizele prost (ies prost= n-are gigei, da' oricum nu moare din asta)... ca acu' il doare si spatele undeva, nu stie unde... ca oare ce o fi cu el de e asa obosit...etc.

 

Mai nou, ma intreba pe mine de ce doarme el prea mult.

Asta ce simptom al unei boli grave, care necesita compatimire, poate fi?

I-am spus ca doarme prea mult de puturos.

Si iar a pornit conflictul....

 

Rufusid="red"> - la originea relatiei noastre a fost o dragoste mare...si atit.

Dupa parerea mea, era mai flexibil, ii pasa mai mult ce mi se intimpla si asculta mai mult ce vreau sa ii spun.

Nu o mai face.

Si nu pentru ca s-ar fi saturat.

Nu s-a saturat, chiar asta mi-a aruncat in fata cind eu am vrut sa ne despartim: ca el ma iubeste si nu s-a saturat.

De fapt, nu cred ca ma iubeste.

Cred ca are nevoie de mine.

De obicei eu sint optimista in familie.

 

Daca va citi ce am scris aici, probabil va nega tot.

Va devia subiectul spre nemultumirile lui care sint din cu totul alta arie. Mai exact, tin de gatit, spalat vase, respectat barbatul etc.

SIngura lui contributie la bunastarea noastra este faptul ca gateste, isi gateste, si asta baga in fata de cite ori il intreb ce face pentru mine.

De fapt, o face pentru el.

Eu eventual gust, de multe ori nici atit, cind vin noaptea de la job.

 

Da, ar vrea sa vin mai devreme. Sau sa nu mai plec deloc.

Ca sa ii mai calc cite o camasa.

Si eu as vrea, dar unul din noi trebuie sa sustina financiar casa - si n-o pot face daca sint casnica.

Are un job "stressant" - cum intreba cineva anterior - daca are chef se duce, daca nu, nu...

Castiga si el, poate suficient cit sa traim modest amindoi, dar nu suficient cit sa sustinem ICSI, FIVuri si cite 2-3 operatii pe an.

Nu suficient cit sa terminam de renovat apartamentul, unde o sa apara un copil.

Nu suficient, in ultima instanta, nici macar pentru pretentiile lui, care chiar si singur fiind ii depasesc bugetul.

 

Ok, pot sa stau acasa.

Dar e dispus sa faca vreun compromis financiar pentru asta?

Sau macar sa castige mai mult?

Nu.

 

Atunci, care ar fi solutia?

Ce ar trebui sa fac eu si nu fac?

Te intreb pentru ca tu esti barbat...si ai adus problema asta in discutie.

Poti sa spui sincer si franc parerea ta, pot sa o inteleg oricare ar fi, pentru ca eu chiar vreau sa rezolv conflictul asta cu el si sa fim amindoi fericiti ... doar ca nu stiu cum!

[Witchie]

Elise, ia ignora-l tu vreo 3 zile!

Pur si simplu!

Te porti cu prea multe manusi. Eu ii faceam bagajele demuuuult. Il iubesti zici, dar nici nu mai poti. Stiu cum e. Ignore! Daca te intreaba de ce zici atat: nu stii? mai gandeste-te!

 

 

Anda, mama Irinei

domnisoara Irina

Fata lui Jackie Chan

 

[Elise]

quote:Originally posted by Witchie

Elise, ia ignora-l tu vreo 3 zile! Pur si simplu!Te porti cu prea multe manusi. Eu ii faceam bagajele demuuuult. Il iubesti zici, dar nici nu mai poti. Stiu cum e. Ignore! Daca te intreaba de ce zici atat: nu stii? mai gandeste-te!

---

id="quote">id="quote">Witchieid="red"> - l-am trimis in ianuarie la ma-sa acasa... cit n-a stat cu mine venea spasit, cu flori, si cu invitatii la cine romantice.Cum s-a intors, a luat-o de la capat cu porcismele - zace in pat pina al 12, de cite ori il sun e rau, il doare sau in spate sau in fund, sau e deprimat, si tot eu sint de vina...Daca il atac cu ceva devine defensiv sau se infunda in televizor si nu raspunde. Iar dupa 5 minute iar ma intreaba, senin, de ce il furnica pe el oare degetul mic de la piciorul drept?!Elise

[Witchie]

Mai Elise, ti-am citit posturile pe mai multe topicuri... Tu esti o femeie cu capul pe umeri si in stare sa stea in picioare... Zici ca l-ai facut pachet si i-a parut rau. Mai fa-l o data pachet! Abia castigi trei zile de liniste.

 

Poate ti se par radicale solutiile mele de rezolvare a conflictelor dar te paste o depresie din care nu te mai scoate nici bunul Dumnezeu. Tu nu vezi ca daca tu nu ai grija de tine nu are nimeni? Tu nu vezi ca ai obosit? Ia o pauza! Spune-i clar: de azi inainte nu se mai plange nimeni de nimic in casa asta. Avem probleme dar le vom rezolva. Daca ai de spus ceva constructiv sau care sa MA mangaie (PE MINE) spune. Daca nu, abtine-te. Nu-ti convine, cara-te.

 

Anda, mama Irinei

domnisoara Irina

Fata lui Jackie Chan

 

[lena]

Elise ti-am citit si celelalte subiecte referitoare la faptul ca el se loga pe chat cu diferite, ca vreti sa aveti un bebe, ca v-ati despartit o perioada si acum sunteti iar impreuna...ce cred eu este cu sigurantza ca in clipa in care s-a stricat carutza, el nu a dat acea dovada de maturitate, ca sincer, l-ai iertat, i-ai acordat o a doua sansa prea usor cred eu...altfel ar fi trebuit sa fie mai mult decat spasit, si sa fie dulce, iubitor si extrem de atent cu tine...caci vorba aia l-a apucat pe Dumnezeu de un picior cu tine, ca altele il flituiau la greu, la ce trecut "incarcat" are (inclusiv, ca ii cam placeau stripteuzele[hot])...deci el este bine mersi pe noruletzul ala pe care scrie "so what...ea ma iubeste de nu mai poate!!"...ca sa-ti fac "tabloul" mai intreg, nu conteaza vorbele, conteaza faptele...poti tu sa-i zici si azi si maine ca nu-l iubesti, dar daca prin comportament ii arati ca esti prea usor accesibila la dorintele lui, pai asta ii da lui un loc mai in fatza...si mai ales dupa episodul cu el plecat de acasa...pai altuia i-ar fi intrat bine in cap, ca daca nu se poarta bine nici de data asta, aleluia si la gara[recevere]

 

stii, poate atunci cand te-ai indragostit de el il vedeai cu alti ochi, era altul, oamenii se mai si schimba, cresc, se dezvolta, uneori nu neaparat impreuna, chiar daca sunt intr-un cuplu...de aceea lehamitea asta care s-a instalat acolo la voi in casnicie, nu suna a bine...mai ales ca dorintza ta de a avea un copil, pe care ti-o inteleg perfect nu pare a-l entuziasma si pe el la acelasi nivel...am fost dura poate, dar trebuie sa te gandesti bine, daca crezi ca vei fi in stare sa stai si sa "vegetezi" nu conteaza cat, caci nimeni, nu-ti poate da o sigurantza la nimic pe lumea asta, cu sperantza ca intr-o zi cine stie, va aparea din nou dragostea aia mirifica ce muta muntii din loc si intre voi...caci, scuze din nou, dar privita asa din afara si cum o descrii tu, relatia voastra nu prea infloreste din dragoste, ci se ofileste din diferite regrete si resentimente!!

 

numai bine si multa putere[flo]

Lena

[Elise]

Witchie,id="red"> asta am facut data trecuta - i-am zis "iesi"...si a iesit.

 

Dupa citeva zile a venit inlacrimat sa isi ia florile.

I-am spus sa nu plinga in fata mea, ca nu ma impresioneaza - daca ma impresioneaza ceva, e sa-l vad barbat, nu leguma.

 

I-am tinut chiar ditamai prelegerea pe tema asta, in living - in timp ce prietenii lui care urmau sa il ajute cu ...florile se plictiseau cu gratie in alta camera.

A zis ca da... sigur... e dispus sa se schimbe, am iubeste, o sa faca tot posibilul etc.

Drept urmare, a doua zi s-a infiintat la usa fresh si bine merci cu un buchet mare de flori si o invitatie la dinner.

Adica... si-a insusit oarecum morala.

 

A durat exact pina a revenit acasa.

Aseara i-am spus ca regret ca s-a intors.

Si ar face bine sa se duca de unde a venit, eventual ne mai vedem din cind in cind.

 

Dar nu ia in seama.

E ca si cum tot ce spun spun in sinea mea, el n-aude, nu vede, isi vede senin de viata si de obiceiuri in continuare.

Acum, daca saream mai serios la gitul lui poate reuseam sa-l impachetez din nou.

Dar nici sa stam tot timpul pe drumuri ca nomazii nu e o solutie - ia bagaje, adu bagaje....

Nici sa ne despartim definitiv nu vreau, nici el nu vrea.

 

Ce vreau e sa gasesc o solutie sa rezolvam lucrurile si sa ii schimb nesimtirea, indolenta si egoismul asta.

 

Foarte ciudat e ca nu a fost asa de la inceput.

Probabil nu era suficient de sigur pe mine atunci.

 

Nici acum n-ar trebui sa fie, pentru ca o sa incerc cit incerc si pina la urma renunt - dar, dupa parerea lui, are balta peste si nevasta-sa rabdare.....

 

 

Lena id="red">- si eu am senzatia asta, ca undeva lucrurile au inceput sa mearga prost, si ca numai relatie nu mai e asta.

Dar nu prea stiu ce sa fac.

Ce sa-i fac?

Sa-l las?

Pentru ca nu stiu cum sa ajung la el si cum sa-l determin sa se schimbe?

 

Am intrat in casnicia asta cu ideea ca e unica in viata noastra.

Nu prea pot sa o arunc ca pe un pantof care s-a stricat.

As vrea sa gasesc o cale sa il fac sa isi revina, sa ne revenim amindoi.

Sa il fac sa inteleaga ca sintem parteneri, nu sint ma-sa, am la fel de multa nevoie de sprijin ca si el.... si ca sint femeia lui, nu vreo entitate responsabila sa-i asigure liniste si confort.