Cum trecem peste o despartire dureroasa?

[dicirstea]

Raspunsurile sunt atat de banale si de la vedere ca nu ne vine sa credem. Nu stiu de ce ii aureolam pe ex-si nostri cu depresii si confuzii cand ei de fapt actioneaza din meschinarie sau simt practic!! Pai daca nu ne-ar minti ca sunt confuzi (cand ei de fapt sunt de mult timp cu alta careia ii fac capul mare si i se vaita de cine stie ce chinuri la care sunt supusi sau amenintati cu sinuciderea!!-am vazut cazuri) si ar fi corecti si ar recunoaste din prima "nu te mai iubesc" sau "am pe cineva" ar insemna sa renunte la o siguranta pe care o au, la un trai comod cu care s-au obisnuit si, cel mai important, sa isi asume niste responsabilitati fata de altcineva. Ori ei stiu un lucru foarte sigur, certificat "mielul bland suge la 2 oi"! De ce sa taie o craca cand mai sunt fructe de cules de pe ea!!!! Da' dupa ce se usuca, poate sa o taie, dar pana atunci isi face treaba cu ea. Barbatii care procedeaza asa nu au pic de respect pentru femei. Asa fiecare se da peste cap sa ii fie lui mai bine, fosta il lasa sa isi faca toate mendrele, ca sa nu il supere si in timpul asta spera ca el isi va da seama ce pierde si se va razgandi, iar viitoarea se da peste cap sa ii faca pe plac ca sa il atraga la ea. Deci, cine are de castigat?? Mara, am plans citind prin ce ai trecut ( si mai sunt si la servici!). Te rog eu frumos, nu te mai imbata cu apa rece!!! Mie mi se pare ca ti-a spus destul de clar (mai ales prin fapte), doar ca tu refuzai sa accepti adevarul, el nu pleaca de acolo pentru ca nu e pregatit sa-si asume o responsabilitate fata de cineva si pentru ca acolo e foarte ieftin. Deci pur mercantilism, unde e confuzia? Iar cand a spus ca pentru el copilul nu este cea mai mare realizare a vietii, e doar un ovul fecundat a zis totul...el nici nu isi dorea o "familie", el vroia doar o "relatie " in care sa intre si sa iasa cand-cum vrea el. Am trecut si eu prin ceva de genul asta acum 10 ani si sunt satula si de ce am vazut pe la prietenele mele, aveam una care parca avea magnet la barbati "confuzi", ca sa nu mai zic de tatal meu ( si eu am fost un copil pentru care s-a "sacrificat" mama, care tot spera ca tata se va intoarce pe drumul cel bun) care mi-a aruncat odata ca abia asteapta sa nu iau treapta, ca sa plece de acasa, ca asa stie sigur ca nu intru la facultate si nu va mai trebui sa imi plateasca pensie alimentara mult timp. Iar mama spera ca pentru ea sau de dragul familiei nu pleaca tata!!! E foarte dureros sa vezi adevarul si e asa simplu sa lungesti agonia! Poate ca nu e bine nici sa tai raul de la radacina pentru ca trebuie sa te impietresti putin ca sa faci treaba asta si risti sa ramai asa, pentru ca ti-e frica apoi sa cobori garda ca sa nu fii ranit din nou si devii suspicios pe toata lumea. Eu cel putin asa am patit. Au trecut 3 ani pana am putut sa-mi deschid sufletul in fata cuiva si sa-i acord incredere. Dupa atata timp pot spune ca am luat ce a fost mai bun din acea relatie si am trecut peste suferinte. Pentru ca ceea ce nu te doboara te intareste, e perfect adevarat. Si m-am trezit ca devenisem amica cu fostul meu sot!! Pana cand mie incepuse sa imi mearga din bine in mai bine , iar ex-sotul meu cred ca nu a putut sa suporte succesul meu si nu a mai binevoit sa dea nici un semn de viata. Hi,Hi,Hi Cea mai buna razbunare e sa ai succes!

[gianina_calu]

In ceea ce priveste relatiile paguboase cu barbatii pot zice ca am avut si eu parte de o experienta din asta, si pot spune ca de altfel a fost numai decizia mea de a ramane si de a mai amagi aproape 3 ani, hranindu-ma cu iluzia ca poate intr-o zi se poate lega o relatie solida si nu voi mai fi pentru el ceva "caldut" si totdeauna libera si la indemana... Asa ca intr-o zi dupa multa suferinta pur si simplu am spus nu la acest compromis (si asta dupa 3 ani de zile si suferinta, insa la mine a fost o conjunctura neplacuta, n-aveam; prieteni in orasul in care am stat, in Braila si acasa de asemenea o situatie foarte grea la parinti, incat l-am vazut pe el singura mea raza de lumina). El tot a incercat sa ma sune si sa reluam relatia de multe, ori si chiar daca inca il mai iubeam ratiunea a dictat pana la urma, dar asta dupa ce a fost subjugata timp de trei ani de partea pasionala... dar asta este, e o experienta dureroasa din care am invatat cat de daunator poate fi compromisul si munciuna.. Iar, ca o recompensare pentru faptul ca am renuntat si nu a fost usor, dupa numai 3 saptamani l-am intalnit pe sotul meu si de 5 ani suntem impreuna, fericiti, avem o minune de copil, ne intelegem si ei este ceea ce-mi putea oferi viata mai frumos. Deci, cred ca fiecare dintre noi in viata trebuie sa infruntam situatiile grele si durerile aferente uneori oricat de greu ne-ar fi si oricat de tarziu ne-am trezi din asta! Deci capul sus fetelor, niciun lucru bun nu scapa nepedepsit! Mara pentru tine si pentru tine elenus210784 va doresc sa aveti multa rabdare si sa nu uitati sa zambiti! Am citit povestea ta Felicia si tin sa te felicit si sa te imbratisez pentru taria de caracter si faptul ca nu te-ai pierdut pe tine insati in ciuda abuzurilor emotionale la care ai luat parte si ma bucur nespus ca totusi povestea ta are si o parte de fericire in ea! Am invatat multe din povestea ta, e plina de lectii pentru ceilalti ca noi care au avut parte de mult mai putina suferinta si durere in viata! Va pup pe toate fetele chiar si virtual si ma bucur din toata inima ca inca mai exista oameni deosebiti si este posibil prin intermediul acestui site sa le cunoastem si sa ne impartasim fragmente din viata noastra si bune si rele! Am descoperit tarziu acest site dar e mai bine si mai tarziu. Multumiri realizatoriolor acestui site pentru eforturile pe care le depun pentru bunul mers al lucrurilor [si-eu]

[xoxo]

Cum a mai evoluat povestea ta, serendipity? Eu trec acum prin aceeasi problema...Si noi am fost impreuna timp de 4 ani, timp in care am simtit ca mi-am gasit perechea si am fost fericita cum nu credeam ca voi fi...Pana acum vreo 2 saptamani, cand iubitul meu a decis ca simte ca poate oferi mai mult, ca poate iubi mai mult, ca "ceva" lipseste relatiei noastre, si acel ceva este pasiunea, sentimentul profund ca eu sunt aceea alaturi de care vrea sa fie pentru restul vietii lui...Si noi locuim impreuna inca, pana cand el isi va gasi un alt apartament cu chirie...Sunt cu totul intoarsa pe dos si simt ca nu imi gasesc nicicum linistea. Eram curioasa cum mai sunteti voi, pt ca am urmarit putin povestea ta. Sper ca mai bine! xoxo

[MissParker]

Trebuie sa spun ca eu personal datorita acestui subiect (fiindca m-a impresionat enorm suferinta dar si taria de caracter a Marei) m-am hotarat sa devin membra pe DC. Ramane unul din subiectele mele de suflet. Mara, mai da-ne o veste despre tine, sunteti bine tu si bb? gianina_calu, multumesc pentru cuvintele frumoase. Am povestit ce am trait eu tocmai pentru ca mi-am dorit ca alte fete sa invete din greselile mele si sa nu suporte la nesfarsit insuportabilul. E greu de iesit din relatii toxice, tocmai pentru ca oamenii se afla intr-un vartej emotional care le incetoseaza ratiunea si obiectivitatea, de aceea e bine sa vedem si experientele altora, sa ne inspiram din ele, sa incercam astfel sa ne recapatam speranta si puterea de a actiona spre binele nostru. Si tu esti o dovada vie a faptului ca e bine sa intoarcem spatele compromisului, ca abia atunci devenim libere ca sa ni se intample ceva frumos si autentic. [flo] si iti doresc multi ani fericiti de acum inainte cu familia ta! Si eu cu sotul incercam acum de-un [copil] si sper sa va dau vestea buna cat de curand. xoxo, imi pare rau pt. situatia in care te afli tu. Stii, de multe ori oamenii confunda notiunea de "pasiune" cu zbuciumul sufletesc, cu acea adrenalina care le da iluzia ca traiesc ceva pasional, fantastic, nemaipomenit... fluturasi in stomac, nebuneala... iluzia ca "traiesc cu adevarat"... De cele mai multe ori, aceasta iluzie e fatala, fiindca dincolo de ea se ascunde de fapt constrangerea subconstientului de a reinscena o situatie de abuz emotional din copilarie. Iti recomand cu caldura cartea lui Robin Norwood ("Femei care iubesc prea mult"), acolo e explicat acest mecanism. Si e valabil nu numai pt. femei, cat si pt. barbati, pt. toti oamenii care au fost abuzati emotional in viata lor. Iti redau cateva pasaje revelatorii (le traduc din engleza, deci scuze pt. eventuale inadvertente cu versiunea romaneasca): "[...] din caracteristicile femeilor care iubesc prea mult: 3. Intrucat nu i-ai putut schimba pe parinti ca sa devina acei oameni care sa aiba grija de tine cu caldura si iubirea de care aveai nevoie, reactionezi profund la acel tip de barbati care sunt emotional distanti si pe care poti incerca din nou sa-i schimbi prin iubirea ta. [...] Nu ne simtim atrase de barbati sanatosi care ne-ar putea oferi ceea ce ne trebuie. Acestia ne par plictisitori. Noi suntem atrase de barbati care reproduc in ochii nostri aceeasi lupta prin care am trecut cu parintii, cand incercasem sa fim cat putem de bune, cat putem de iubitoare, cat putem de merituoase, cat putem de saritoare si cat putem de destepte pentru a castiga iubirea, atentia si aprobarea acelora care nu au putut sa ne dea ceea ce ne trebuia din cauza propriilor lor probleme si preocupari. Acum actionam ca si cum iubirea, atentia si aprobarea nu au greutate decat daca suntem capabile sa le extragem de la un barbat care de asemenea este incapabil sa ni le ofere din cauza propriilor lui probleme si preocupari.[...] Grecii erau mai destepti. Foloseau doua cuvinte, eros si agape, pt. a deosebi intre doua moduri profund diferite de a trai ceea ce numim noi "iubire". Eros se refera evident la iubirea pasionala, in timp ce agape descrie relatia stabila si implicata, libera de pasiune, care exista intre doua persoane legate printr-o afectiune profunda. [...] Eros: Adevarata iubire este o dorinta disperata si atotmistuitoare pentru cel iubit, care este perceput ca fiind diferit, misterios si evaziv. Profunzimea iubirii se masoara prin intensitatea obsesiei pt. cel iubit. O alta indicatie a profunzimii iubirii este disponibilitatea de a suporta durere si chinuri de dragul relatiei. Sentimentele asociate cu iubirea adevarata sunt excitarea (emotia puternica), extazul, drama, anxietatea, tensiunea, misterul si dorul chinuitor. Agape: Adevarata iubire este un parteneriat in care sunt implicati profund doi oameni afectuosi. Acesti oameni au in comun multe valori de baza, interese si scopuri si isi tolereaza reciproc fara probleme diferentele dintre ei. Profunzimea iubirii se masoara prin increderea reciproca si respectul pe care fiecare il simte pt. celalalt. Relatia lor permite fiecaruia sa fie mai expresiv, creativ si productiv. Fiecare il vede pe celalalt ca pe cel mai bun si mai iubit prieten. O alta indicatie a profunzimii iubirii este disponibilitatea de a se privi autocritic pentru a incuraja dezvoltarea relatiei si adancirea intimitatii. Sentimentele asociate cu iubirea adevarata sunt linistea sufleteasca, siguranta, devotamentul, intelegerea, sustinerea reciproca si alinarea sufleteasca. [...] Pasiune inseamna literal suferinta, iar in cazurile cele mai frecvente, cu cat e mai pare suferinta, cu atat e mai mare pasiunea.[...] Reactia chimica inconstienta datorita careia se indragostesc femeile care iubesc prea mult este posibilitatea f. excitanta de a corecta vechi nedreptati, de a recastiga iubirea pierduta si de a obtine aprobarea care le-a fost refuzata. Acesta este, dealtfel, motivul pentru care atunci cand in vietile noastre apar barbati care sunt interesati ca noua sa ne fie bine si sa fim fericite si implinite si care aduc cu ei posibilitatea unei relatii sanatoase, de obicei nu suntem interesate. [...] Desi compania unui astfel de barbat poate fi placuta, calmanta, interesanta si pozitiva, ne este greu sa credem ca o astfel de relatie este importanta si demna de dezvoltat pe un plan mai serios. In schimb, un asemenea barbat este lasat sau ignorat rapid sau in cel mai bun caz redirectionat in categoria de "doar un prieten", deoarece el nu a reusit sa trezeasca in noi bataile de inima si nodul in stomac pe care noi am invatat sa le numim iubire. [...] Acest barbat capabil de compasiune si intelegere pur si simplu nu ne poate oferi drama, durerea sau tensiunea care in ochii nostri sunt atat de excitante si "asa cum trebuie sa fie iubirea". Aceasta se intampla din cauza ca, pentru noi, ceea ce ar trebui sa ne faca sa ne simtim rau a ajuns sa ne faca sa ne simtim bine, am invatat - prin asocieri prelungite - sa preferam durerea. Un barbat mai sanatos psihic si iubitor nu poate juca un rol important in viata noastra decat atunci cand vom invata sa renuntam la nevoia de a reinscena lupta cea veche din nou si din nou." Poate ca si la iubitul tau se intampla acelasi proces. Daca il iubesti, lasa-i timp sa gaseasca acea "pasiune" care crede el acum ca-i lipseste, sa se convinga ca nu va fi mai fericit dupa ce o gaseste, iar apoi poate mai e ceva de salvat intre voi. Daca nu-l iubesti, vezi-ti de viata ta si poate ca va fi cu atat mai bine pentru tine, poate vei intalni alt barbat care sa nu aiba nevoie de adrenalina langa o femeie pentru a se simti iubit [cina2] Iti doresc mult noroc si liniste sufleteasca! [flo]

[flo] Felicia

[9cer] [url="http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911"]Poze cu noi si vacantele noastre[/url] ************************************************ Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.

[gianina_calu]

xoxo iti doresc mult curaj si determinare in ceea ce iti va oferi viata mai departe, si nu in ultimul rand rabdare. De altfel subscriu la ceea ce a spus Felicia (Miss Parker), ca sfat mai bun nici nu se putea..[:)] De asemenea, Felicia esti tare draguta, si la fel ca si tine am patit si eu, m-am hotarat sa devin membru activ al acestei comunitati. Am citit ce ai scris, am mai citit si eu despre diferenta dintre dragoste si pasiune la greci si mi s-a parut foarte interesanta abordarea lor. Pentru cei ce vor sa vada cam asta e adevarul gol golut, dar din pacate asa cum ai spus si tu suntem uneori pre angrenati in stupidul asta aglomerat al vietii incat parca nici nu vrem sa alegem partea cea buna a vietii, alegem tot golul din stomac... V-am vazut pozele si faceti o pereche frumoasa! Am citit ca incercati si voi sa aveti un bebe. Este o veste minunata, sa va ajute Dumnezeu si sa va binecuvanteze cu darul cel mai de pret al vietii. Doamne asa de mult ma bucur, este tare minunat sa traiesti sentimentul de mama. De asemenea ma bucur pentru tine, asta e un semn ca incerci sa treci peste trecutul tau si sa-ti acorzi o sansa pentru a fi mama. Copii sunt o binecuvantare si nu e greu sa-i faci fericiti. Of, ma bucur atat de mult pentru tine ca mai am putin si plang![pup] Am mai citit despre un caz foarte trist, o tipa draguta din Galati, naty_blody, cu o poveste similara ca a Marei, in sa cu un altfel de sfarsit... nu stiu daca e mai bun sau e mai rau dar, ea este multumita Ambele povesti m-au facut sa plang si sa simt si eu parca curajul lor de luptatoare, m-au imbarbatat. Am descoperit atatia oameni de suflet aici incat nici nu mi-a venit sa cred ca mai exista oameni care sa faca ce fac ei. Tin pe aceasta cale sa le felicit din suflet pe fetele care au sarit in ajutorul celor care au avut nevoie cu atata solicitudine. Doamne ce oameni extraordinari exista in lumea asta, pacat ca abia acum am descoperit..[hia] Acum, problemele mele nici nu-mi mai par deloc grele si am reusit dupa mult timp sa-mi las nemultumirile mai departe si sa ma bucur in liniste de viata mea. Nici eu aici nu ma impac cu viata mea de acum si de aici, in sensul ca am venit in Ottawa de 5 luni si am descoperit aici o lume diferita si care pe deasupra nici nu ne place. Dar, repet m-am simtit incurajata atat de tare cand am citit povestile acestor fete extraordinare (inclusiv a ta Felicia), asa incat problemele mele nu mi se mai par asa de grele. La urma urmei suntem cu totii, suntem sanatosi si fericiti impreuna, ne bucuram de maimutoiul nostru care pe zi ce trece ne uimeste si ne face sa-l mancam din ochi de dragalas! Noi nu prea ne adaptam deloc la stilul de viata american, este opusul stilului nostru de viata. Insa, asta este, am luat decizia de a ne intoarce acasa. Poate daca are cineva un sfat si crede ca mi-ar folosi nu va sfiiti va rog sa mi-l dati. Va multumesc! Pup toate fetele si sper sa mai auzim cate ceva despre Mara si Iustin! Mama de Radu mic si scump

[xoxo]

Va multumesc pt raspunsuri, MissParker si Geanina_Calu! Nu stiu daca intr-adevar asta ar fi problema...Noi am avut o relatie foarte frumoasa, tocmai din punctul asta de vedere: simteam ca suntem o forta atata timp cat suntem impreuna...Aveam amandoi o liniste sufleteasca incredibila, si cu adevarat simteam ca avem o relatie deosebita. Imi spune si el mereu ca isi pune sub semnul indoielii decizia, tocmai pt ca din punct de vedere rational relatia cu mine a fost exact ce si-a dorit intotdeauna de la o relatie. Rational. Sentimentul ii spune insa ca poate oferi mai mult, si ce isi doreste este sa simta din tot sufletul ca vrea sa fie cu persoana de langa el pt restul vietii, fara indoieli. Ne-am despartit pentru ca el a inceput sa simta lucrurile astea si pentru ca nu vrea sa se loveasca de ele intr-un an, 2, 10, cand situatia ar fi probabil mai complicata. Poate ca nu stiu explica prea bine, multa lume nu l-a inteles; ironia este ca eu il inteleg, pentru ca am fost si eu in aceeasi situatie - relatia mea precedenta s-a sfarsit pt ca eu simteam ca vreau mai mult. "Roata morii se-nvarteste, tac, tac, tac..." MissParker, asta imi doresc si eu - liniste sufleteasca! Deocamdata ma lovesc mereu de deznadejde, disperare, lipsa de energie pt a face orice si muuuulte lacrimi. Poate ca va fi mai bine dupa ce se muta. Poate nu. In unul sau in doi, mergem mai departe!

[gianina_calu]

Buna fetelor! Xoxo te rog nu te mai invinovati pentru ceea ce ai facut in trecut, sa nu le pui in legatura evenimentele din trecut cu ceea ce ti se intampla astazi, ai facut ceea ce ai simtit si iata ca lucrul acesta te-a facut sa intalnesti omul pe care-l iubesti! E bine sa-l lasi sa-si lamureasca sentimentele, pentru ca daca dupa cceea ce spui tu, el rational te vrea dar e ceva in neregula cu partea pasionala e bine sa-i mai dai putin timp! Ca si alte fete de aici care au cerut ajutorul si poate c-au aflat alinare in sfaturile celorlalte fete care au avut experiente similare, asa ca nu te sfii sa ceri ajutorul si sa ne mai tii la curent cu ceea ce ti se intampla! Trebuie sa-ti gasesti linistea pe cat se poate si sa incerci sa-ti aduni gandurile! Te pup si ai grija de tine! Mama de Radu mic si scump

[didadi]

gianina, asa este.Poate sa ceara ajutorul fetelor dupa forum.dar nu toate paote sa o intelega si sa-i dea un sfat bun.Unele sunt rele, care nu au suflet si decat sa te faca sa vezi altfel viata, te infunda mai rau.Iti spun din proprie experienta.M-au facut cu ou si cu otet, pt ca nu au inteles ce se petrece in sufletul meu si ce simt.Iti spun sincer unele, chair merita sa intri si sa dea un sfat dar altele:[bang][bang]

[MissParker]

quote:

---

Originally posted by dicirstea
Raspunsurile sunt atat de banale si de la vedere ca nu ne vine sa credem. Nu stiu de ce ii aureolam pe ex-si nostri cu depresii si confuzii cand ei de fapt actioneaza din meschinarie sau simt practic!! Pai daca nu ne-ar minti ca sunt confuzi (cand ei de fapt sunt de mult timp cu alta careia ii fac capul mare si i se vaita de cine stie ce chinuri la care sunt supusi sau amenintati cu sinuciderea!!-am vazut cazuri) si ar fi corecti si ar recunoaste din prima "nu te mai iubesc" sau "am pe cineva" ar insemna sa renunte la o siguranta pe care o au, la un trai comod cu care s-au obisnuit si, cel mai important, sa isi asume niste responsabilitati fata de altcineva. Ori ei stiu un lucru foarte sigur, certificat "mielul bland suge la 2 oi"! De ce sa taie o craca cand mai sunt fructe de cules de pe ea!!!! Da' dupa ce se usuca, poate sa o taie, dar pana atunci isi face treaba cu ea. Barbatii care procedeaza asa nu au pic de respect pentru femei. Asa fiecare se da peste cap sa ii fie lui mai bine, fosta il lasa sa isi faca toate mendrele, ca sa nu il supere si in timpul asta spera ca el isi va da seama ce pierde si se va razgandi, iar viitoarea se da peste cap sa ii faca pe plac ca sa il atraga la ea. Deci, cine are de castigat??

---

Tare bine spus [flo] Exact asa a facut fostul meu sot cand se cuplase cu anorexica lui colega: pe aia o "salva", pe mine ma pastra in rezerva (si pt. sex, ca aia probabil era numai piele si oase si nu ajunsesera inca la stadiul orizontal). Eu i-am lasat libertate si i-am aratat ca la mine usa era larg deschisa (doar "nu se facea" sa arunc la gunoi asa usor o relatie de 5 ani), aia a facut greseala strategica sa-l preseze sa se desparta repede, iar el ("responsabilul") a revenit repejor la caldurica de acasa, ca era mai comod... dupa care, 5 ani mai tarziu, a repetat figura, dar ... nu s-a mai grabit sa-mi marturiseasca, ci a vrajit-o pe aia cum ca traieste despartit (!), aia l-a crezut si abia cand a considerat el ca relatia se conturase bine de tot, a binevoit sa dea semnale ca ceva in neregula, pana cand m-am prins si l-am confruntat (tot eu pronuntand cuvantul "despartire", el nici macar curajul asta nu l-a avut). Si-a primit oricum factura, relatia s-a destramat dupa o jumatate de an (nu se baza decat pe sex din punctul lui de vedere, in timp ce aia voia urgent maritis si copii) ...

quote:

---

Am trecut si eu prin ceva de genul asta acum 10 ani si sunt satula si de ce am vazut pe la prietenele mele, aveam una care parca avea magnet la barbati "confuzi", ca sa nu mai zic de tatal meu ( si eu am fost un copil pentru care s-a "sacrificat" mama, care tot spera ca tata se va intoarce pe drumul cel bun) care mi-a aruncat odata ca abia asteapta sa nu iau treapta, ca sa plece de acasa, ca asa stie sigur ca nu intru la facultate si nu va mai trebui sa imi plateasca pensie alimentara mult timp. Iar mama spera ca pentru ea sau de dragul familiei nu pleaca tata!!!

---

Imi dau seama ce dureros trebuie sa fi fost acest adevar. Dar nu-i asa ca retrospectiv iti pare bine ca l-ai vazut si ca nu te-ai lasat mintita asa cum probabil o facuse mama ta? Adevarul intotdeauna e mai bun. Asa macar stii cum stai si poti sa incerci sa-ti construiesti viata pe alte baze decat au facut-o parintii.

quote:

---

E foarte dureros sa vezi adevarul si e asa simplu sa lungesti agonia! Poate ca nu e bine nici sa tai raul de la radacina pentru ca trebuie sa te impietresti putin ca sa faci treaba asta si risti sa ramai asa, pentru ca ti-e frica apoi sa cobori garda ca sa nu fii ranit din nou si devii suspicios pe toata lumea. Eu cel putin asa am patit. Au trecut 3 ani pana am putut sa-mi deschid sufletul in fata cuiva si sa-i acord incredere. Dupa atata timp pot spune ca am luat ce a fost mai bun din acea relatie si am trecut peste suferinte. Pentru ca ceea ce nu te doboara te intareste, e perfect adevarat. Si m-am trezit ca devenisem amica cu fostul meu sot!! Pana cand mie incepuse sa imi mearga din bine in mai bine , iar ex-sotul meu cred ca nu a putut sa suporte succesul meu si nu a mai binevoit sa dea nici un semn de viata. Hi,Hi,Hi Cea mai buna razbunare e sa ai succes!

---

Si pentru asta te felicit [flo] Bravo tie ca ai reusit sa treci peste atatea vicisitudini, ai invatat din ele si inteleg ca acum te respecti pe tine insati intr-atat incat nu vei deveni niciodata victima unor asemenea barbati.

[flo] Felicia

[9cer] [url="http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911"]Poze cu noi si vacantele noastre[/url] ************************************************ Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.

[MissParker]

Off-topic: Gianina, daca vrei sa citesti despre intoarcerea in tara, sunt multe subiecte pe forum (unele cu certuri aprinse [bang]). Uite unul din ele: [url]http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=95518[/url] Un lucru e cert: e foarte greu sa te adaptezi repede printre "straini", fara rude, fara prietenii vechi, dar cantareste totusi bine avantajele si dezavantajele si pentru copilul vostru, care poate va avea o sansa mai mare de a reusi in viata acolo unde sunteti acum. Iar prieteniile se mai leaga si cu timpul, sunt destui romani si pe acolo (daca vrei neaparat prietenii romanesti). Nu stiu cat de greu iti e tie acolo, dar eu m-am adaptat de minune in Germania (cred ca m-as adapta in orice tara din lume unde sa ma simt libera si respectata) si nu m-as mai intoarce in Romania (dar e drept ca eu am plecat in 1990). Indiferent ce hotarare finala vei lua, bafta multa!

[flo] Felicia

[9cer] [url="http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911"]Poze cu noi si vacantele noastre[/url] ************************************************ Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.