sunt disperata

[Elise]

lenaid="red">, asa e - ai dreptate, fiecare e liber sa scrie ce vrea.

Parerea mea... subiectiva e ca ar fi bine sa ne punem in pielea persoanei careia ii raspundem, si sa ne dam seaman ca vorbim cu o fiinta umana, cu sentimente, cu o familie de care O LEAGA CEVA, nu vorbim cu noi insine.

 

Mi s-a parut postarea de mai sus " daca nu depinzi financiar de el de ce nu-l lasi?" - un pic cam offtopic si cam cruda pentru subiectul in cadrul caruia se afla.

 

Adica.. lasa-le incolo de sentimente, de copii, de ani de convietuire - DACA AI BANII TAI, lasa-l...

 

Elise

[lena]

elise in cazul ei nu este vorba de bani, putea sa nu-i aiba...eu am lucrat voluntar la un moment dat intr-o asociatie de ajutorare a femeilor abuzate...iar ea este un caz de genul asta...rareori barbatii care ajung sa loveasca, mai fac discernamant intre copii si mama...iar copii cresc si-si vor apara mama si vor ajunge ei victime.

 

nici o iubire, oricat de mare ar fi de pe lumea asta nu poate fi pusa in fatza copiilor pe care ii ai...nu exista asa ceva.

 

adica sunt femei in situatii precare, care totusi fac la un moment dat click si aleg copiii, inaintea oricaror alte considerente...asta daca el nu vrea de bunavoie sa se duca la un psiholog, care sa-i rezolve problema de agresivitate...printre altele abuzul poate fi si psihic, nu numai fizic, si ala e la fel de rau.

 

cel putin in olanda, statistic vorbind, dupa vreo 10 ani de cercetari, s-a demonstrat ca acesti barbati (aici vorbim de barbati, ca sunt si femei agresive) in proportie de cca 80% recidiveaza.

[oana cretu]

Iti spun si eu acelasi lucru, daca el a dat in tine cand in pantec ii purtai cpilul si ai fost nevoita sa stai in spital sa nu pierzi copilul...pleaca Corina. Ia copiii si pleaca. La inceput este greu, nu zic nu, pentru ca il iubesti, si iti vei pune mii de intrebari:ce face?, unde e? etc, dar cu timpul vei uita si datorita copiilor iti vei reface viata si o sa fie bine. Gandeste-te la copiii tai, la ce viata vor duce intr-o astfel de familie, daca la tine nu te poti gandi, pentru ca iubirea ta pentru el invinge. Iti doresc numai bine si poate ca bunul D-zeu te va face sa iei o decizie buna, pana nu este prea tarziu, si raul se va amplifica. Te pup!

 

Oana si Seb [copil]

(10.01.2005)

 

"Dragostea adevarata este o limba pe care surzii o pot auzi si surzii o pot vedea"

 

POZE POZE POZE

POZE NOI POZE NOI

 

 

[numeioana]

Nu pot sa concep ca pot sta langa un om care a indraznit sa ma loveasca, sa ridice mana la mine! Si in plus, in timp ce sunt insarcinata!!! N-as mai avea ce sa dicut cu omul respectiv, n-as mai vrea sa salvez nimic din relatia cu el si as disparea fara un cuvant. Parintii mei m-au invatat sa nu ma las calcata in picioare de nimeni si ca nimeni nu are drept asupra vietii mele. Cum as putea sa traiesc langa un barbat care ma bate si nu-i pasa de copilul lui? Cum as putea sa indur atatea si de ce as indura? Ca sa le rapesc copiilor din inocenta copilariei lor?

 

Un copil creste mai bine si mai frumos fara un parinte decat cu unul de acest gen. Si e demonstrat ca in cele mai multe cazuri copiii care traiesc intr-o familie abuzata va abuza la randul sau cand va avea familia lui...[V]

 

Asa ca Elise, trebuie sa-i spun Corinei ca nu e normal sa ramana langa acest om.

 

Ioana

 

[Alynutza]

Doamne, cand am vazut ce-ai scris aici Corina, parca ma vedeam pe mine daca as fi ramas cu fostul...

Nici eu nu pot concepe ca un barbat sa loveasca o femeie, iar faptul ca loveste o femeie insarcinata, isi loveste propriul copil nenascut mi se pare monstruos si impardonabil. Nu stiu cum a fost relatia voastra la inceput, cum de ai ajuns sa te casatoresti cu el, pentru ca asta e un pas super serios, insa eu cred ca abia acum isi arata adevarata personalitate, adevarata fatza. Poate ar trebui sa te gandesti daca ceea ce iubesti tu nu este doar o amintire a omului care a fost (sau credeai tu ca e) candva, ar trebui sa te intrebi si sa-ti raspunzi sincer daca iubesti ceea ce este el acum.

Daca tu crezi ca merita, incearca sa discuti cu el, doar cu el intre 4 ochi, eventual incercati o consiliere maritala, insa daca nu merge, mai bine sa iti vezi de viata ta, e adevarat ca daca te loveste pe tine va ajunge sa-i loveasca si pe copii, si nu cred ca asa vrei sa creasca copiii tai. Oricum mediul pe care il au acum, plin de cearta si de violenta nu este in nici un caz un mediu sanatos in care sa se dezvolte armonios.

Cat despre faptul ca tu aduci bani in casa, ca nu-l lasi sa fie barbat, sa stiti ca sunt si barbati care NU VOR sa fie barbati. Si fostul meu considera ca e foarte ok ca eu sa aduc banii si el sa stea acasa sa faca curat, printr-o coincidenta si mama lui era genul de : atata timp cat avem un acoperis deasupra capului si burta plina ce ne mai trebuie, cheltuiau tot pe mancare, nu se interesau sa isi aranjeze casa (taica-sau nu era asa, ar fi facut saracul, dar nu avea cu cine, ca ea dicta in casa, si fii-su semana leit cu ea, ma acuza ca-s materialista daca ii spuneam ca eu n-am chef sa traiesc cu o coaja de paine si ca nu mi-e frica sa muncesc ca sa am tot ce am nevoie).

Gandeste-te bine daca mai ai ceva de salvat din casnicia ta, si daca nu, mai bine salveaza-ti copiii si salveaza-te pe tine. Cunosc femei care au facut-o si au gasit apoi un OM, care sa le stea alaturi, chiar daca ele aveau copii.

Curaj!

 

Miresica de 15 iulie 2006

[Deborah77]

Am mai intalnit genul asta de familii. Uitati-va in jur - poate parintii nostri, sau parintii prietenilor nostri. Se iau din dragoste, dar luati asa...de valul vietii...bani, servici, afaceri, copii, certuri cu familia...ajung cumva sa se urasca, sa nu mai vada nimic bun la cel de alaturi, sa fie intr-o permanenta lupta gen soarece / pisica, avand ca scop permanent cum sa i-o "mai traga" aluia de alaturi, sa-i arate ca are dreptate, ca e mai destept si mai capos. Ce sa zic...daca situatia dureaza de 1 luna, si realizezi asta, iti iei frumos perechea de mana si pleci un week-end la munte, iti ceri iertare, faci dragoste, te plimbi, te pupi...Habar n-am, cine-s eu sa dau sfaturi, am doar 2 ani jumate de casnicie, fara copii inca...uneori, ne mai pierdem si noi in noianul de probleme, dar nu lasam sa piara tandretea, si respectul, si nevoia de celalalt. Eu una nu cred ca dupa atatia ani de ura si resentimente, o astfel de relatie mai poate fi salvata. Sincer. Si mai cred ca amandoi sunt profund nefericiti, iar nefericirea asta tarata ani de zile inraieste, si ii poate face chiar incapabili de a mai avea candva o relatie armonioasa cu altcineva. Copiii pot deveni usor victime aici, cand nevoia de afectiune a parintilor se va indrepta doar asupra lor, sugandu-i de energie si de libertatea de a=si alege drumul in viata.

[Adrianai]

quote:Originally posted by CHOWPERSA

Intradevar chiar ca este o situatie disperata dar din ce povestesti tu nu vad "frumosul" relatiei, partile ei bune , ma gandesc ca trebuie sa fie si o parte buna a lui ,gesturi tandre, vorbele frumoase...ma gandesc ca aveti totusi 2 copilasi care nu se fac asa din aer.Cred mai degraba ca esti intr-o stare depresiva din care nu vezi o iesire imediata.Poate ca au fost prea multe reprosuri de ambele parti dealungul timpului, chiar nu stiu ce sa spun.Pana nu asculti ambele parti nu te poti pronunta.Ceva s-a intamplat cu el , ceva la suparat rau, poate e lipsa de comunicare dintre voi, din moment ce el inca povesteste cu mama lui relatia voastra.Din punctul lui de vedere crede ca daca sta cu copii acasa este de ajuns, nu ar trebui sa faca si alceva si asa asta e "treaba femeii", nu conteaza ca ea lucreaza si aduce mare parte a banilor in casa, iar faptul ca tu ai avut datorii multe ia intarit aceasta convingere dealtfel provenita din educatia care vine culmea tot de la o femeie(mamaq lui) deducan asta din ceea ce ai auzit tu vorbindu-se despre tine, in mare ca nu esti o gospodina.Cred ca mare parte a necazurilor de aici ti se trag , se pare ca sotul tau face parte din categoria celor care nu se pot detasa de mame si cauta in sotie o a doua mama iar cand nu o gaseste nu se mai regaseste nici pe el.Eu zic sa incerci sa-i demonstrezi ca nu esti mama lui ca intradevar nu te poti compara cu ea(nu o vb. de rau) dar incerci pe cat posibil sa fii mama pentru copii vostri si sotie buna pt. el, dar ca nu poti fara ajutorul lui.Incearca sa nu mai tipi si lauda-l (exact ca pe un copil uneori barbatii sunt ca niste copii) cand face ceva sa se simta si el folositor, chiar daca sta numai cu copii, iar cu timpul va face mai mult.Cred ca are nevoie de mai multa afectiuneid="red"> din partea ta.O parte din ea a pierdut-o in favoarea copiilor iar pe cealalta poate ca nu a simtit-o cu adevarat.Cred ca totul e in mainile tale.Fii tare si incearca daca vrei sa salvezi relatia, altfel se duce de rapa.O LUPTA-I VIATA DECI TE LUPTA CU DRAGOSTE DE EA CU DOR.TRAIESC ACEI CE VOR SA LUPTE IAR CEI FRICOSI SE PLANG SI MOR.id="red">Nu te supara dar eu vad din afara si pot fi intransigenta ce e in sufletul tau numai tu stii.Sper ca nu te-am suparat mai tare dar eu zic sa incerci, deja nu mai ai nimic de pierdut.poate doar un orgoliu.Pentru noi

---

id="quote">id="quote">Poate nu ai citit cu atentie dar spune la un moment dat ca a lovit-o, insarcinata fiind.Acum, mai poti da astfel de sfat unei femei abuzate????????Parerea mea - strangeti bani si dai papucii. Cresteti copii singura. Nu langa un barbat care nu te respecta!WARNING: I have an attitude and I know how to use it!

[cami30]

"vreau adevarul sa-mi spuneti unde credeti voi ca gresesc"id="red">

 

1. ai gresit ca nu ai avut suficienta intelepciune sa vezi ce fel e inca de la inceputul relatiei voastre si ca ai trecut peste declaratiile belicoase de la primele iesiri in oras

2. ai gresit ca i-ai permis sa se lase de serviciu si daca totusi i-ai permis ai gresit ca nu l-ai sustinut atunci cand trebuia

3.ai gresit ca ai ramas gravida cu un om care iti facea viata un calvar inainte sa te gandesti ca acel copil va avea nevoie de liniste si intelegere

4. ai gresit ca ai ramas gravida cu al doilea copil dupa ce in atata amar de vreme impreuna ai descoperit ce fel de sotz si tata este

5. gresesti cautand acum solutii. E prea tarziu.

Daca pana la acest moment ai reusit sa treci peste comentarii malitzioase, batai, si atitudinea lui mizerabila, probabil ca esti o persoana superficiala, ca uiti usor si ca iti revii repede. Asa ca fie uiti si treci la urmatorul capitol alaturi de el, fie iti revii si cauti in profunzime ce fel de viata vrei sa duci.

Nu astepta sa-ti dea altii raspunsuri pe care le ai deja. Ce vrei sa-ti spunem? Ca esti o victima a unui sotz mizerabil si brutal? Nu esti o victima, esti o participanta activa la propriul tau abuz. Cred ca mai tare te abuzezi tu in acceptare decat te abuzeaza el.

 

Poti sa te superi pe mine insa asa vad eu lucrurile. Iti spun ce-ai fi putut sa faci , caci ce poti face de acum inainte ti-au spus fetele, care se bat intre a-l accepta si a-i da un shut in fund.

Ai fi putut sa gandesti mai mult. Daca nu pentru tine, atunci pentru copiii tai.

Il mai iubesti? Nu intleg chestia asta ca "stau cu el pentru ca avem impreuna un copil", pe care o gandesc majoritatea femeilor alfate in situatia ta. Pai ori te gandesti la tine ori la copii ori si la tine si la copii. Hotaraste-te. Daca il vrei doar ca tata, exista pensie alimentara si vizita de duminica, ca barbat ma indoiesc ca il mai vrei sau ca se mai poate face ceva. Ti-e teama sa nu ramai singura? Pai din cate ai povestit ai fost suficient de puternica sa muncesti pentru 4 suflete singura asa ca nu vad piedica in a-ti reface viata din toate punctele de vedere.

Imi pare rau daca am fost rea cu tine. Povestea ta e mult prea simpla si mult prea comuna pentru a da raspunsuri complicate. Tu stii mai bine ce vrei de la viata, insa permite-mi sa citez o buna prietena a mea care a divortat intre timp.

"nu-i cere unui om mai mult decat poate da, nu incerca sa schimbi pe cineva care nu se vrea a fi schimbat". SI cu asta, cred ca deja ti-am raspuns!!

 

Cu sinceritate,

 

 

cami

 

 

 

 

 

[Nadia1976]

Elise, iata-ne din nou la un subiect comun, cu pareri diferite; tu ii spui Corinei ca si pe tine te-au sfatuit fetele sa-l parasesti, dar ati luptat impreuna sa va salvazti relatia si casnicia. Am si eu cateva intrebari pe care poate ti le raspunzi tie insati, inainte de-a o sfatui pe Corina sa mai ramana langa sot: Pe tine te-a lovit Calin vreodata? Tu ai macar suspiciuni ca el te face cu ou si cu otet cand te vorbeste pe la spate cu maica-sa? El a venit si el aici pe forum si a spus in fata ta si a tuturor ce-l deranjeaza. Eu cred ca situatia ta e fff diferita de a Corinei; la tine si la Calin e pur si simplu vorba de 2 oameni incapatanati si orgoliosi; la Corina e vorba deja de cu totul altceva: violenta, lipsa de respect... Oare daca tu ai fii insarcinata (ceea ce va doresc din tot sufletul) si Calin la 7 luni jumate te-ar bate bine si te-ar trimite in spital, oare tu ai mai sta cu el? Ti-ai creste tu copiii cu un asemenea om??? Ai mai lupta??? Acum, te rog frumos, considera toate cele de mai sus si mai posteaza un mesaj, spune-ne daca sincer crezi ca ea ar trebui sa lupte. Pune-te in papucii Corinei, considera-i sentimentele de femeie abuzata, considera sentimentele micutilor ei daca ar auzi noaptea lovituri din dormitorul parintilor si dimineata o vad pe mamica cu ochii vineti... Corina, wake up and smell the coffee!!! Pleaca si nu te uita in urma, salveaza-ti copiii de mediul in care sunt acum. Daca tu ai impresia ca sunt prea mici si nu-si dau seama... mai gandeste-te o data; sa stii ca raman urme, raman in sufletele copiilor tai, urme pe care nu le vor sterge nici timpul, nici uitarea.

 

________________________

Winners don't quit; quitters don't win.

 

[inca o zi]

elise,eu am scris corinei ca daca nici macar material nu are sprijin din partea lui,ci tot ea trebuie sa se lupte pt a le merge bine din acest punct de vedere si pt ca el se comporta asa cum se comporta , pt ce nu pune capat acestei relatii.si am facut referire la acest punct pt ca multe femei in romania (dar nu numai)se vad la un moment dat nevoite sa stea langa un ´´monstru´´ pt ca singure cu 2,3 copii nu se pot descurca.din pacate sunt cazuri,dar in cazul corinei nu e asa, ea se pare ca e o femei cu initiativa si stie sa se descurce(asa reiese din cele scrise de ea),iar apoi tu scrii despre sentimente.asa cum a scris si nadia1976, nu ti se pare un pic ´´penibil´´ sa mai vorbim despre sentimente cand un barbat bate o femeie insarcinata pana o baga in spital, sau cand o barfeste cu rudele anuntandu-le ca daca nu va schimba o va lasa, sau cand o jigneste zilnic, mai bine zis o abuzeaza psihic ca ea e vinovata de tot ce e rau in casa, de ce lui ii se intampla,iar referitor la bataie, din mesajul scris de corina reiese ca a batut-o de mai multe ori, fapt care a culminat cu batai cand ea era insarcinata.daca tu gasesti normal sa incurajezi o asemenea relatie.....atunci ....mi se pare ca ne intorcem in timp pe vremea cand femeiile erau privite ca niste obiecte si nimic mai mult.tu scriai ca ea sta pt ca are sentimente,lupta pt.....pt ce? daca un barbat se comporta asa cu ea, ce fel de iubirea are el pt ea??

sunt de acord ca in orice relatie exista urcusuri si coborasuri,dar cand vine vorba de asa violenta.....sa lovesti o femeie insarcinata in luna a 7 pana o bagi in spital....asta nu are nici o scuza!!!numai iubire nu se mai cheama asta....si pana cand sa ierte??? care sa-i fie limita???asa cum scrisa si nadia1976 , pune-te in locul corinei....ai merge mai departe langa un asemenea om care te-ar bate daca insarcinata ai fi, pana ai ajunge in spital??i-ai ierta asta si multe altele,chestiuni de genul celor scrise de corina,in numele iubirii??? eu sunt TOTAL contra violentei si cand aud asa ceva nu mi se pare normal sa incurajez relatie si sa se ierte aceste ´´nebunii´´´.certuri exista la toata lumea,dar bataia, abuzul psihic...nu pot sa le tolerez sub nici o forma!!!!

 

Inca o zi(Mela)