sunt disperata

[corinaczm]

Este adevarat bombi, ca ea tot asa se va simtii, dar spune-mi ce sa fac? Eu sper ca un nou inceput in alta parte, in alta casa, sa de-a o nota de prospetime si sa imbunatateasca relatia mea cu sotul meu. Cumnatamea eu cred ca ar fi trebuit sa faca galagie atunci cand s-a hotarat ca apartamentul ramane la intaiul nascut, iar asta a fost inainte ca noi sa ne casatorim. Crede-ma as face orice ca relatia mea cu sotul meu sa mearga foarte bine si copii sa fie fericiti si noi, fireste!

[Elise]

corina,

 

succes cu noua casa![flo]

 

Asa e, de multe ori cind schimbi casa schimbi si norocul.

Eu va tin pumnii, sa fie bine.

 

Elise

[carla2005]

Corina, sa stii ca kestia cu apartamentul e cu dus si intors! Daca il vinzi nu rezolvi neaparat problema! Am trecut si eu prin asta exact aceeasi situatie, cumnata-mea s-a suparat ca nu a ramas ea cu apartamentul si sotul meu a fost mai avantajat kestii din astea, a fost doar o discutie asta "asa ca sa stiu si eu care e situatia"-asta la un an dupa casatorie si pana sa se insoare sotul meu nu deranja pe nimeni cui si cum a ramas apartamentul-pe mine m-a deranjat foarte mult si i-am zis sotului meu asa: rezolva problema cu sora ta si cu mostenirile si tot ce aveti ca mie nu imi plac discutiile astea, la urmatoarea discutie pe tema asta ne facem bagajele si ne mutam fiindca nu vreau sa avem mereu discutii pe tema asta! Ne-am tot gandit la variante: sa ramanem in apartament si sa o despagubim pe sora lui...pana la urma daca e de avut discutii tot aveam ba ca i-am dat prea putin ba ca asa putea sa ne despagubeasca ea etc, apoi am zis sa vindem si sa imparta banii si apoi iara ne trezeam ca avem vorbe ca am vandut munca de o viata a socrilor! Si asa ca ne-am dus la banca am vazut ce bani ne de banca si in cateva luni ne-am luat apartament cu 3 camere decomandat frumos cu ce bani mai aveam noi si cu credit! Iar acum sunt foarte linistita, deocamdata suntem in faza de renovare nu ne-am mutat inca dar sunt sigura ca probleme apartamentului nu va mai aprea intre noi! Plus ca asa cum ai zis si tu dupa discutia despre apartament parca nici nu mai imi vine sa stau acolo....mi se pare ca are ceva locul ala! Plus ca pune-te putin in locul cumnatei tale ( eu am inteles-o si pe ea) tu daca te-ai fi simtit nedreptatita nu ai fi zis nimic?! Eu stiu ca asta e mentalitatea pe la noi baiatul ramane cu casa ca fata se marita si se duce dupa sot...dar totusi...mie una nu mi-ar fi convenit! Gandeste bine la faza cu apartamentul sa nu agravati situatia fiindca cei batrani sunt foarte atasati de proprietati, chit ca iti fac un act dar pana la urma tot casa lor o considera pana mor! Bafta! Cat il priveste pe sotul tau...asta numai tu stii daca se merita ...

[corinaczm]

SA stii carla ca sunt deacord cu tine, nu e corect ceea ce s-a intamplat cu cumnatamea, eu in locul ei faceam scandal, dar la momentul oportun, nu acum cand toata treaba m-i se pare perimata.

In alta ordine de idei, ea e suparata, vrea ceva dar nu e dispusa sa ofere nimic nici macar colaborare ca sa rezolvam problema. Noi am investit o gramada de bani in apartamentul asta ca sa-l facem locuibil, geamuri termopan, calorifere, etc si pe langa asta tot noua ne revine obligatia si sa avem grija de batrani, iar ea se spala pe maini, sub pretextul ca e suparata...

Exista intradevar posibilitatea sa ne luam un credit imobiliar, sa ne cumparam un alt aprtament dar cu munca noastra de 7 ani, cum ramane, pt. ca eu m-am cam saturat sa tot pierd din cauza lor. Pe laga apartament mai avem un garaj f mare pe care noi l-am construit, boxa si altele, deci am primii un pret bun.

E foarte adevarat ceea ce spui ca cei batrani sunt f atasati de proprietati, dar crede-ma nu mai stiu ce sa fac... cred ca de data asta am sa ma gandesc in primul rand la mine si la copii m-ai ales ca deja azi mi-a venit primul cumparator.

[Carmen_Marieta]

Corina numai tu poti sa iei cea mai buna decizie, tu si cu sotul tau.Incercati macar de dragul celor 2 copii.Eu una sper sa reusiti.

[laura_dimitris]

Draga corina, scriu acum nu in numele unei sotii si mame ci in numele copilului care am fost intr-o casnicie (a parintilor mei) in care sotul era extrem de violent. In numele celor 12 ani in care mi-am vazut mama cumplit de batuta.... In numele celor 12 ani in care am auzit cumplite injuraturi.... In numele anilor in care ajungeam de la scoala acasa si-mi faceam repede temele pentru ca sa fiu gata inainte ca tatal sa ajunga acasa si sa inceapa "balul".... Ei bine, in numele a tot ce am evocat, spun categoric PLEACA !!!! Probabil sunt sanse de 1 la 1.000.000 sa se schimbe ceva in bine... Mama a asteptat sansa acesta 12 ani... Mama si-a spus 12 ani ca are 2 copii cu omul pe care candva il iubise... Nu a venit nici acum aceasta sansa. A trebuit sa cresc eu si sa-i spun mamei ca stand cu el imi face rau mie si sorei mele... Dincolo de ce suporta ea... noi nu eram obligate sa o facem. Ne-a fost mai bine, mult mai bine fara el!!! Am fost cea mai fericita copila de pe planeta cand tata si-a luat bagajele si a plecat de acasa... Si, marturises ca sunt si acum, la 33 de ani marcata de violenta pe care am vazut-o in copilarie in jurul meu. Sunt o persoana destul de echilibrata - spun eu ! - cu o viata linistita, comoda, fericita. Si totusi... incep sa tremur si pot lesina de spaima atunci cand aud injuraturi, vad ca o persoana este lovita, simt miros de bautura....

Sunt trista.... mi-am reamintit tot ce a fost urat in viata mea... Nu vreau sa mai aud ca exista copii in situatia in care am fost eu. Nu vreau sa li se intample asta copilasilor tai....

Gaseste puterea sa iei o decizie. Esti tanara. Viata merge inainte. Meriti sa fii fericita. Meriti sa fii iubita !!!

Imi pare rau dar, cred ca el va ramane asa pentru totdeauna.

Cred in puterea omului de a se schimba!! Cunosc atatea exemple de oameni care sa-u schimbat in bine! Dar nu un om violent fizic. Cred ca o fo ceva genetic... cine stie?! Si eu simt cateodata ca as putea sa bat pe toata lumea care ma supara... Odata m-am batut cu un tigan care avea un cutit in mana... Din fericire n-am patit nimic. Din fericire n-am mai facut-o alta data... Dar, spun genetic pentru ca probabil il mostenesc pe tata... Nu am avut nici o retinere sa ma bag in fata sotului meu si sa dau in tiganul ala cu ce am putut.

Hai, ca am deviat de la subiect... Scuze!!

Ideea ramane. Violenta ramane undeva. Uneori ascunsa. Dar, odata ce iese la iveala.... nu se mai "piteste" iar...

Sunt alaturi de tine sufleteste! Dumnezeu sa te ajute! Dumnezeu sa-ti dea putere!!!

 

Laura mama lui Dimitrakis

[sanziana72]

Corina, nu are importanta unde sau daca ai gresit in trecut, ci doar ce hotarare vei lua acum.

 

Nu poate nimeni sa te judece si nici nu are dreptul. Singura care poate asta esti tu. Dar trebuie sa o faci la rece.

Ce vrei de la viata ? Ce iti doresti pentru copiii tai ? Ce educatie vrei sa le dai, in ce mediu vrei sa ii cresti ?

 

Ai dreptul sa fi fericita, si tu, si el, si copiii vostri. De ce sa traiesti singuratatea in doi, abuzul ? Daca nu se poate impreuna, fiecare pentru el.

 

Atata timp cat il tii in carca, nu va pune mana. Dar daca il lasi singur nu va avea incotro, sau pune mana sau gaseste pe altcineva sa il care.

Situatia ta seamana fantastic cu a mea. El era in somaj de vreo 3 ani si tot eu eram de vina. Inteleg ca se simtea umilit, fara rost, neintegrat in societate... dar nu era vina mea ca isi petrecea noptile pe internet in loc sa faca ceva.

A mers pana la a-mi propune sa ma las si eu de munca si sa traim din somaj ca sa ma aduca la nivelul lui.

 

Un om care nu te respecta, nu te va respecta niciodata. Problema e ca nu se respecta pe el insusi, deci nici pe ceilalti.

 

Cand dupa cele intamplate am vorbit cu o consiliera stii ce mi-a spus ? Ca ma pot considera norocoasa, ca mi-a mancat numai 2 ani din viata. Altele traiesc cosmarul asta si 10 ani sau chiar toata viata. Asta vrei ?

 

NU esti vinovata de nerealizarile nimanui. E adult, ai fost langa el cand era bolnav, cand nu stia ce sa faca. Dar nu poti trai in locul lui. Daca el nu are vointa de a face ceva, nu i-o poti da pe a ta. Nu e handicapat, poate doar social, educational si din cauza prejudecatilor!

 

Traim ceea ce vrem sa traim. Poti alege daca vrei sa continui relatia cu el incercand sa il schimbi sau vrei pur si simplu sa iti investesti energia in altceva. In copiii tai cred ca merita mai mult. Pe ei ii poti inca modela, pe el l-au modelat parintii lui. Nu mai educi un om la 30 de ani.

 

Mai exista sentimente ? Desi ar putea sa para ciudat, da, s-ar putea sa mai existe sentimente. O dependenta afectiva, o nevoie de a te minti pe tine insati ca lucrurile sunt sau pot fi alfel.E ca o betie.

Pentru mine bataia a fost declicul de care am avut nevoie ca sa ma hotarasc. Dar pana la urma abuzul psihic este mult mai dureros. Frica, teroarea, tensiunea, umilirea, pierderea propriei increderi in sine, uzura...

Sunt lucruri pe care le-am acceptat in timpul relatiei pe care acum, privindu-le la rece nu le inteleg. Nu ma recunosc. Nu pot explica de ce. Cand intr-o relatie ti se repeta zilnic un lucru pana la urma ajungi sa il crezi sau macar sa iti pui intrebari referitoare la propria sanatate mintala.

 

Ai dreptate Corina cand spui "Sunt complet dezorientata si nu mai stiu ce sa fac."

Exact asta simteam si eu. Nu mai intelegeam ce e cu mine, ce se intampla cu viata mea. Simteam ca e ceva in neregula, dar nu mai eram capabila sa iau o hotarare. Eram naucita. Asteptam sa vina cineva si sa ma salveze.

Cred ca undeva pe aici esti si tu in acest moment. Fetele spun ca numai tu poti sa iei decizia mai buna. Da, decizia iti apartine. Numai ca nu ii poti cere unui om care nu mai e capabil sa judece sa ia o decizie. Nu vreau sa spun ca tu esti in aceasta situatie, dar asa mi se pare.

Culmea e ca si eu luam decizii foarte bune la serviciu sau administrative, dar in ceea ce priveste relatia nu mai eram in stare sa reactionez. Era ca un drog chinuitor de care nu puteam sa ma las, poate de frica, poate de dependenta, poate de dragoste. Nu stiu. Dar nu cred ca vindeci un betiv spunandu-i sa se decida sa opreasca alcoolul atunci cand e beat.

Mai intai ii iei sticla din mana, il lasi sa se trezeasca si dupa aceea ii ceri sa decida.

 

Cred ca asta e problema cu relatiile abuzive. Nu iti dai seama cat de mult rau iti fac de fapt pana nu esti departe de ele ca sa te trezesti.

 

Eu inteleg demersul tau ca un strigat de ajutor. Vrei sa renunti la aceasta relatie, dar nu ai forta necesara. Ai nevoie de parerile altora. Ca sa te sprijine in decizia ta pentru ca cei care ar trebui sa iti fie apropiati, familia, nu isi indeplineste acest rol. Nu poti cere unor betivi sa ajute pe altul sa se lase de baut.

 

Sper sa nu te supere aceasta paralela cu betivii, dar mie mi se pare sugestiva. Incercand sa iti explic tie, imi explic de fapt mie. Ma ajuta sa inteleg.

 

Poate ca m-am inselat si situatia ta nu are nimic de a face cu fosta mea situatie. Imi cer scuze.

 

Dar crede-ma, nimic nu face mai mult decat sentimentul de libertate, lipsa fricii si a amaraciunii.

 

In afaceri esti capabila sa conduci si sa iei decizii.

Ca sa reusesti sa faci ceva, concentreaza-te pe lucrurile practice:

- unde veti sta daca va despartiti ? Inteleg ca e apartamentul lui. Aveti credite impreuna ? Cui ii raman datoriile de platit daca va despartiti ?

- cum vezi viitoarea lui relatie cu copiii ? Crezi ca va fi violent si cu ei ? In cazul asta poti sa ceri ca vizitele sa fie supravegheate.

- daca devine din nou violent, cheama politia. E important sa poti dovedi ca era violent la divort.

- are vreun drept asupra afacerii tale ? Pentru ca ma indoiesc ca va accepta sa plece cu mana goala.

- care e prima ta reactie cand il vezi ? iubire, enervare, frica… ?!

- care e prima lui reactie cand te vede ? Cu ce cuvinte te intampina ? Dar tu ?

…

 

Cand ai raspunsul la toate intrebarile astea si inca altele, atunci poti sa iei o decizie si sa incepi sa actionezi.

 

Nu iti lua in carca mai mult decat poti duce pentru ca in timp te va omora aceasta povara.

 

 

Poate e o idee buna, poate nu, cumpararea apartamentului.

Si noi ne-am mutat de la garsoniera la 3 camere in speranta ca daca vom avea mai mult spatiu si nu o sa mai stam unul in carca celuilalt, lucrurile se vor imbunatati. A durat o luna. Dupa care lucrurile s-au inrautatit.

Poate n-am avut eu noroc. Daca tu vrei sa incerci, incearca. Dar daca te mai loveste sau numai imbranceste o data sau daca simti ca viata nu mai are gust langa el, pleaca. Fixeaza-ti un termen si tine-te de el. Daca in x luni lucrurile nu se imbunatatesc, pleaca.

Ai mila de copiii tai. Vrei sa faca si ei la fel cand vor fi mari ?

 

 

 

Sanziana & Marina (03/10/2004)

http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sanziana72/album?.dir=mail&.src=ph

 

 

Be carefull of what you wish for, cause you might get it! / Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa primesti!

 

 

[corinaczm]

Sunt deacord cu tine in tot ceea ce spui SAnzaiana. E adevarat ca sotul meu nu e ceea ce as vrea eu sa fie, nici pe departe dar in cei priveste pe baieti nu pot spune nici un cuvant rau. Relatia lui cu copii este extraordinara. Si sa stii am vazut un lucru, faptul ca toata ziua stau in pijama, ca nu face nimic in casa pe copii, ma refer la cel mare care pricepe nu-l deranjeaza deloc. Cand mananca el le da si lor de mancare, chiar daca in urma lor e vraiste, groaznic. Cu ei nu e deloc violent nu tipa la ei, nu se poate spune nimic rau. Uneori chiar, lucru care pe mine ma deranjeaza cumplit, uita de toate si sta cu ei si se joaca cu orele. Cand sta la calculator, uneori il tine pe cel mic in brate la calculator doar sa-i faca pe plac. Daca vreodata s-ar fi comportat rau cu copii, l-as fi parasit fara nici macar sa mai stau pe ganduri m-ai ales ca eu nu am avut o viata frumoasa cu ai mei si nu as accepta ca ai mei copii sa fie batuti de nimeni nici macar de tatal lor, ma refer la bataie aiurea, pt. ca uneori oricat ai fi de calm te mai scot copii din sarite si ii mai "altoiesti" dar cu dragoste si in limita bunului simt. IN rest e adevarat e lenes si comod fara mari ambitii, rece si mult prea calculat pt. gustul meu, uneori chiar egoist.

Dar sa stii ca am facut un lucru de care imi pare bine am pus in practica un sfat al Elisei si nu imi pare rau. SI anume am inceput sa-i mai pasez si lui din responsabilitati, sa-l rog pe el sa faca drumurile mai lungi,cele in strainatate, sa verifice el calitatea marfii pe care o importam, drumuri care pe mine ma istoveau si nu pot spune ca nu s+a descurcat. Nu pot spune ca a fost totul perfect, dar multumitor. Cine stie, poate, poate

[sanziana72]

Daca tu crezi ca ai forta sa cresti 3 copii in loc de doi, de ce nu ? Dar trebuie sa il inveti sa te respecte.

Chiar eram curioasa daca te-a batut doar cand erai insarcinata sau si inainte si dupa ? Pentru ca s-ar putea sa te fi batut cand te simtea mai vulnerabila. Asa ca vei fi pe post de dresor, nu trebuie sa iti simta slabiciunile. Dar vei fi singura, chiar daca fizic iti va fi alaturi.

 

Gandeste-te ca daca vor avea un astfel de exemplu in casa, copiii vor avea tendinta sa faca la fel, mai ales ca sunt baieti si isi iau tatal drept model. Cum sta si mai mult cu ei decat tine, va avea o influenta mai mare asupra educatiei lor. Nu te mira daca atunci cand vor creste pe tine te vor privi urat si pe el ca pe o victima.

 

Chiar daca va despartiti, el poate continua sa se ocupe de copii peste zi, daca va mai avea timp. Nu vor mai fi in aceeasi casa, dar nimic nu ii va impiedica sa se vada.

 

Da doamne sa vrea si el sa se schimbe. Poate ca exista si miracole.

 

Bafta. Dar nu mai accepta abuzuri. Spune-i clar ca daca se mai intampla vreodata, ai plecat cu copii cu tot. Ca sa nu spuna ca nu a stiut. Iar daca chiar se intampla, fa ceea ce ai spus, nu ii gasi scuze ca era obosit, ca nu a fost decat o palma sau mai stiu eu ce...

Iti tin pumnii si tie si alor tai.

 

 

Sanziana & Marina (03/10/2004)

http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/sanziana72/my_photos

 

Be carefull of what you wish for, cause you might get it! / Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa primesti!

 

 

[corinaczm]

Sa stii ca ma gandeam si imi dau seama ca cele 2 dati cand m-a lovit a fost in timpul sarcinii cu al doilea copil. De atunci nu a mai incercat si sper pentru binele lui sa n u mai incerce. Poate vei spune ca sunt nebuna si poate sunt putin, dar de la ultima altercatie mi-am facut rost de o bata de basball. Eu una in viata mea nu am suportat o umilinta mai mare decat atunci cand m-a lovit... cred ca lucrul asta nu-l voi putea uita niciodata...

Sper sa tina treaba si sa ma inlocuiasca, in continuare, in drumurile in strainatate, atunci cea mai mare parte a tim pului voi fi eu cu copii, si in acelas timp va fi mult prea obosit ca sa mai aiba timp de prostii. Daca ma inlocuieste in totalitate in drumurile externe nici macar nu ii cer sa mai faca nimic in casa.