judecati-ma ,varog

[adrienne12]

Dragilor, in SUA au fost destule cazuri de oameni dati afara pt. ca au intrat pe situri nepermise in timpul programului. De altfel la angajare ti se prelucreaza asta din prima zi, la normele de conduita. Firmele au si hirtii de ordine interioara cu normele permise... in fine, chiar daca as avea afacerea mea proprie fie aici fie in tara tot n-as face eu asa ceva si n-as permite nici unei rude sa vina sa faca asa ceva pt. ca as fi un prost exemplu pt. angajati. dar in fine nu ma intereseaza cum isi conduce lumea afaceriel in ro...

 

Cit despre "violarea intimitatii" asta e aiurea. Recunosc ca ambii soti au nevoie de o sfera a lor, de pilda rafturi separate pt. cartile sau un fotoliu de citit sau sa merg la film cu o prietena (eu) si el la bere cu colegii, dar intr-o casnicie trebuie ca sotii sa-si permita sa umble in portofelul ceiluilalt sau in geanta celuilalt pt. a cauta ceva. Daca stiu ca el are bricheta in buzunar si mie imi trebuie doar n-o sa-l astept sa vina acasa intii pt. ca altfel ii violez intimitatea.... Intre doi oameni care nu au nimic de ascuns asa ceva nu exista.

 

Apoi simplul chat sau inscrierea pe sit-uri matrimoniale de catre cineva care e casatorit mi se pare inselaciune... A sta pe astfel de site-uri presupune timp... de ce acea persoana nu foloseste timpul acela cu familia lui? Actul de a insela incepe in cap.... dar despre asta am mai scris la alte subiecte.

 

 

 

[amuleta]

Cred ca se confunda "intimitatea" cu "secrete murdare". Avem nevoie de spatiu si timp personal, doar al nostru, in care sa nu stam dot in bot cu partenerul. Dar de ce avem nevoie de parole misterioase la computer daca nu avem nimic de care sa ne fie rusine ? Exista o parte ascunsa a noastra pe care sotul/sotia nu trebuie sa o afle ?

[Elise]

Acum... de dragul impartialitatii, trebuie sa recunoastem ca "reteta fericirii" difera de la cuplu la cuplu.

 

Noi sintem stilul "open": nu putem dormi decit unul cu altul, barbatu-meu e cu mine cum e copilu' cu jucaria preferata.

Daca imi iau de lucru acasa se invirte prin dormitor pina vin si eu in pat, ma ia in brate si doar asa adoarme.

si eu sint cam la fel.

 

Nue xista lucrul meu si lucrul lui...doar hainele mele nu le poarta, ca nu ii vin .

Si nici rujurile.

 

In rest.... PCul e comun, casutele de mail, parolele, telefoanele (sunam de pe care e mai la indemina), prosoapele, pernele, farfuriile, televizoarele, si tot ce mai e intr-o casa.

 

N-am facut separatisme, nici nu vad de ce as face: nu e din obligatie, pur si simplu asta a venit natural.

 

Pe de alta parte, sint cupluri unde fiecare are propriile tabieturi.

Nu cred ca trebuie invinovatit nimeni.

Daca eu am tine regim si el nu... poate si noi am imparti mincarea.

sau daca ar distruge lucruri care mie imi plac...da, poate le-as "revendica".

 

Nu cred ca exista corect sau incorect in domeniul asta.

Fiecare traieste cum considera de cuvintza.

 

Important este doar ca ambii parteneri sa fie pe aceeasi lungime de unda: daca unul imparte si celalat nu, intervin discrepante.

 

Elise

[anka-maria]

Citesc si ma crucesc. Cum adica, mai oameni buni, intru io pe propriul calc, se conecteaza Mess, observ ca sunt inconjurata de "fecioare despletite" si ce fac? ies si imi cer scuze ca i-am violat intimitatea.

Mai pardon, asta cu intimitatea e chiar culmea. Impartim acelasi pat, aceeasi viata, casa, familie dar nu am voie sa-i scot ochii cand vad ca chatuieste cu gagicile pe net pentru ca am aflat asta "violandu-i Mess" pe care nesimtzitul l-a lasat cu contul si parola acolo.

Deci io tre' sa fiu o "doamna" si sa lupt cinstit in timp ce omul meu isi cauta placeri usoare pe net. Curat-murdar, Coane Fanica [alcool]

Nu caut in buzunarele/corespondenta/telefonul sotului pentru ca am incredere oarba in el. Dar daca vreodata se va intampla sa simt ceva apoi sigur il voi cauta si-n fund sa ma lamuresc ce se intampla. Iar daca imi arunca praf in ochi cu "nu aveai dreptul sa te uiti" atunci sigur o sa zboare pe usa afara in secunda 2.

Si acum sa va povestesc cu matrimonialele astea. Io sunt o pasionata a chatului/forumului/discutiilor on-line. Microbul l-am prins din liceu, adusesem vrajeala in fata calc. la rang de arta. Nu era vorba de site-uri de dating ci de mirc. Cu toate astea, aveam o regula pe care o respectam intotdeauna: nu te intalni cu cei cu care discutzi. Am incalcat-o o singura data si am constatat urmatoarele: printzul era un broscoi. M-am amuzat teribil de naivitatea mea si am continuat sa practic acest sport si mai tarziu, desi am avut relatii stabile in care obtineam tot ce imi doream. Asta era un fel de distractie naiva, in realitate nu sunt deloc o dezinhibata dar in fatza calc. eram o cu totul alta persoana.

L-am intalnit pe sotul meu, am fost 4 ani impreuna si acum un an ne-am casatorit. Nu-mi lipseste nimic in casnicie si cu toate astea ma mai trezesc uneori discutand cu diversi pe Mess. Evident, ma declar singura, altfel ar dispare toata vraja. Din cauza pozei afisate (nu e decat capul cu o palarie de paie, e foarte haioasa) sunt foarte des abordata de necunoscuti in cautare de partenere virtuale. Uneori ii trimit de unde au venit alteori cad in pacatul de a inchega discutii unele chiar foarte incinse. Barbatu-miu vede ca chatuiesc si stie ca am acest microb, evident ca nu-mi intelege atitudinea. Nu stie CE anume vorbesc dar nu l-a interesat niciodata, ma stie pe mine si stie ca ma distrez doar si ca nu inseamna nimic.

Intr-o zi l-am rugat sa ne prefacem ca suntem 2 straini care se "agatza" pe net si p-orma sa ne intalnim undeva(un fel de scenariu de film porno). A fost lamentabil, barbatu-miu e un tip pragmatic total lipsit de imaginatie cand e vorba de flirt (de la a doua intalnire mi-a zis ca el s-a indragostit de mine, am ras ca o isterica 10 min) nu s-a prins deloc in joc, a fost cel mai penibil partener de vrajeala on-line. S-a suparat si a spus ca nu intelege ce placere gasesc io in chestia asta , lui i se pare o tampenie.

Ce zic io in discutiile alea nu inseamna nimic, odata chiar i-am rezolvat unui tip o problema de matematica, alta data m-a ajutat unul sa instalez Linuxul si un altul m-a lamurit ce MP3-player sa-mi iau.

Toate astea din contul de la care sotzul meu are parola, da' cred ca nu s-a uitat niciodata.

Intre timp am descoperit DC-ul unde "datul cu parerea" este o arta si imi potolesc setea de discutii aici(cu diferentza ca aici ma declar casatorita si nu mi-e rusine sa spun ce inaltime am[:D]).

Daca l-as prinde pe barbatu-miu facand ce fac io cred ca as fi shocata. Categoric nu este stilul lui, deci sigur ar fi vorba despre cineva "special". Deocamdata l-am pus sa promita ca daca vreodata va vrea pe alta sa-mi spuna si atat, fara scene, fara ascunzisuri, fara secrete. Prefer sa stiu de la el, decat sa aflu eu si prefer singura decat cu un barbat care oricum nu mai este al meu.

Deci io sunt dovada ca o discutie pe Mess nu inseamna nimic (nu ma refer la matrimoniale) dar tu stii mai bine ce fel de om este sotzul tau.

 

just me

[noemi marian]

 

Uf!Mai fetelor......si baieti

 

Eu am devenit pasionata de comp de cind cu DC-ul.Sint tufa cind e vorba de calculator.Al meu devine,pe zi ce trece,profesor.Ma poate tzapui oricind vrea si n-o face.Si stiu asta sigur.

Acu intra pe mess cu diverse si neprevazute si sta si sta si sta.Eu nu m-am suparat niciodata pe el pt ca am incredere ,pt ca stiu ca ma iubeste si vine seara ma ia in brate si ma dragaleste.Si pentru ca este si cel mai bun prieten al meu.Si e o prietenie de 20 de ani pe care stiu ca nu ar trada-o.

Parerea mea este ca e vorba de incredere si de cit de sadic esti.

Pt ca daca afli ceva si e doar jumatate de adevar poti innebuni in scenarii si sapind dupa informatii.Cea mai buna metoda este discutia deschisa si sincera fara ascunzisuri.

Din cele spuse de tine eu am inteles ca e speriat.Altfel nu ar fi incercat sa ascunda si sa se afunde si mai rau.De aceea recomand discutia deschisa.

Cit despre violarea intimitatii.....aici exista pareri si pareri.Si nu putem spune cu siguranta ca esti obiectiv cind iti sustii parerea.

Eu personal nu-l caut nici in mail-uri,nici in buzunare si nici in agenda telefonului.Daca e ceva important zice el.Si la fel nici el nu-mi umbla in rucsac sau prin mail.Dar nu pt ca ne-am impus limite ci pt ca nu ni se pare firesc asa ceva.Si nici nu am avut motive s-o facem.Inca.Nu stiu cum as reactiona intr-o situatie similara.Mi-e imposibil sa ma pun intr-o asemenea postura.

 

Iti doresc sa ai intelepciune pt a gasi cea mai buna metoda de rezolvare a pb

[flo]pt tine, Noemi

 

sari pe burta c-apa-i mica

[She]

daca ajung sa-mi doresc ceva "al meu" in afara de psihicul meu, sa apartina unei sfere personale, la mine este semn ca ceva nu e bine!!

LA MINE!!

 

daca nu impartim TOT...nu este al meu.......

Mi-am pus"pecetea" cind am dat TOT...si daca NU DAU..nu il am..

 

Totul trebuie impartit..si este asa de bine...

 

si tot asa...

[turtita fermecata]

 

Sa va povestesc ceva. Vineri am inceput sa citesc subiectul. Dupa prima pagina am inceput sa realizez niste lucruri. Si am "violat" mail-ul sotului meu. Si mi s-a facut parul maciuca. Era mult mai mult decat m-as fi asteptat. Fara sa intru in detalii, era o situatie care dura de multa vreme, si nu doar pe net. Era cu intalniri cu tot, ce mai, meniu complet.

Ideea e ca MA BUCUR ca am intrat in intimitatea asta a lui, ca, vorba Elisei, am scormonit rahatul pana la capat. Aveam oricum ceva banuieli de vreo jumatate de an, dar mi-am zis ca sunt eu paranoica, desi poate era mai mult decat evident tot ce se intampla.

Am citit tot ce s-a scris la subiectul asta. Si sunt de acord ca fiecare are nevoie de timp personal, de ocupatii doar ale lui, deci de spatiu individual. Dar consider ca dupa 7 ani de casnicie, in urma unor banuieli de 6 luni, am dreptul sa stiu daca e doar paranoia sau e mai mult.

Pana la urma e asa cum simte fiecare ca trebuie sa fie. Ca principiu nu e corect sa te bagi in corespondenta celuilalt, dar daca in urma acestui lucru s-a dovedit ca spatiul atat de personal e folosit pentru activitati care fac ca dintr-o familie de trei persoane sa devenim un grup de mult prea multe, atunci da, consider ca am avut dreptul la "viol" de mail.

[Rufus]

Pai aici este problema. Unii prefera sa nu vada o realitate si atunci nu violeaza nimic. Uneori e mai comod.

 

poze multe cu noi

 

 

"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[Clover]

viorica, cu un singur lucru te judec eu: de ce dai tu numele reale? Vrei sa afle si vecina si secretara? Sa nu crezi ca e imposibil ca cineva care va stie sa citeasca pe aici.

 

De zis ce sa zic e un caz evident de traducere sau de faza incipienta.

 

 

You asked me if I'm happy. This is a difficult question.

The problem with happiness is that you don't know when you have it.

You remember it.

Ask me in another ten years. Maybe I'll be able to answer.

 

[anaana]

Si eu sun genul asta cu "scormonesc rahatul pina la capat", si daca observ ceva dubios in e-mailul sau telefonul sotului (pardon al nostru ca avem numai unul) ma uit si chiar cer detali.

Viorica nu avem ce sa spunem, tu ar trebui sa lamuresti siuatia cu sotul tau, depinde de tine si de ce vrea el.

Si daca ai dat mume reale nu-i nimic, iaca chiar asta-i adevarul si daca doare putin ne pasa de nume reale sau nu.

 

Sper sa lamuresti situatia

Ana