Despre iubire, teoria chibritului

[Elise]

nu pot sa inteleg in ruptul capului cum un sentiment poate fi "un act de vointa".

 

Ni-l inducem, adica incercam sa ne pacalim singuri...asta da, se poate.

Sa functioneze autosugestia si sa ne dea impresia ca iubim pe cineva pentru ca ar fi bine sa-l iubim- da, se poate.

 

Toti avem capacitatea sa ne mintim oarecum, pina apare practica care infirma teoria.

 

Atitea femei se casatoresc din iluzia ca iubesc.

Sau ca vor iubi in timp.

 

Se casatoresc pentru ca e social convenabil.

Pentru ca parintii si prietenii insista ca "trebuie sa-ti faci casa ta"...

Pentru ca sint curtate si vor o familie sau copii...

Pentru ca le place sa fie iubite

Pentru ca timpul trece si intra in panica...

Pentru ca nu vad alta "varianta" mai avantajoasa.

Sau pentru ca le e frica de singuratate.

 

Foarte putine vor recunoaste, in timp, ca acea decizie a fost o greseala.

 

Unele se vor consola cu gindul ca "asta inseamna casnicie"

 

Iar altele vor constata dupa citiva ani ca sint la locul nepotrivit, linga omul nepotrivit, si au sperat altceva...

 

Imi amintesc de singura "pretentie" a parintilor mei cind am plecat de langa ei: mi-au spus ca nu se vor opune nici unei decizii pe care o voi lua.

Ca pot sa iau si un tzigan nomad de barbat.

Dar sa-l iubesc.

Sa fiu sigura ca il iubesc!

Pentru ca, daca nu-l voi iubi eu, indiferent cit ma va iubi el si ce om minunat ar fi, nu vom putea trece impreuna prin viatza.

 

Elise

[Elena]

Multumesc, fetelor dragutelor[flo], pentru raspunsuri. As fi vrut sa raspund la fiecare in parte, dar deja s-au strans mai multe posturi si mi-ar lua prea mult spatiu.

 

In primul rand, am observat ca in zilele noastre, cand se vorbeste de iubire cam toata lumea are in minte dragostea romantica dintre barbat si femeie, numai ca exista mai multe feluri de iubiri. Grecii inca din antichitate aveau 3 cuvinte cu semnificatii diferite pentru cuvantul iubire: eros, dragostea romantica dintre barbat si femeie, phileo , dragostea pentru familie si prieteni si apoi dragostea agape, dragostea dezinteresata si neconditionata a omului pentru orice alt om (cat si dragostea divina a lui Dumnezeu pentru oameni).

 

Iar la intrebarea daca iubirea este act de vointa sau sentiment, eu zic ca raspunsul este diferit pentru fiecare tip de iubire in parte.

Pentru eros, eu cred ca este in cea mai mare masura (daca nu chiar 100%) sentiment, vointa nu prea cred ca intervine aici. Cum se si spune ca "dragostea vine si pleaca cand vrea ea", nu prea e alegerea noastra ! si cred ca toata lumea a verificat macar o data in viata ca asa este, e ceva care nu prea tine de vointa si decizia ta, ci probabil e in mare masura acea "chimie" de care spunea Elle_seb. Si sunt total de acord cu ce a scris kitz-kitz ca indragosteala si dragostea/iubirea de dupa indragosteala sunt doua chestiuni complet diferite, prima fiind o stare mai degraba de extaz&euforie greu de controlat, pe cand a doua, da, implica mult vointa si decizia omului.

 

La cea de-a doua dragoste, phileo, cred ca la baza sta tot sentimentul si mai putin vointa.

 

Iar in ceea ce priveste dragostea agape, cred ca asta se bazeaza 100 % pe un act de vointa, pentru ca nu depinde in nici un fel de ceea ce primeste, ea nu zice "da-mi !" sau "te iubesc pentru ca imi dai", ci ea daruieste neconditionat, indiferent de feed-back-ul pe care il primeste.

(o paranteza pentru fetele credincioase, ca nu ma pot abtine , cuvantul folosit in Biblie pentru dragostea lui Dumnezeu pentru oameni este Agape; "Dumnezeu este dragoste", este in original "Dumnezeu este Agape", iar cand Domnul Iisus ne porunceste: "Iubeste-ti aproapele", cuvantul folosit este tot "Agape", deci daca nu ar fi o chestiune de vointa si alegere, El nu ne-ar fi poruncit asa ceva!)

 

Cum vad eu dragostea intr-o casnicie ? pai o vad ca un amestec intre eros si agape, de aia nici nu pot sa spun ca e 100% sentiment si 100% un act de vointa; in cazul in care erosul dispare complet din casnicie, atunci da, dragostea ramasa este in totalitate un act de vointa ! (totusi disparitia erosului nu inseamna neaparat disparitia atractiei intre cei doi ).

 

Dintre toate 3 tipurile de iubire, se poate trai fara dragoste romantica si fara phileo probabil, dar in mod cert nu se poate trai fara agape.

 

Elise, tu ai spus asa:

 

quote:Iubesti cind percepi ceea ce i se intimpla lui/ei ca si cum ti s-ar intimpla tie.

Acesta este sentimentul, in sine.

Si nu are nici cea mai mica importanta daca e reciproc sau nu.[/

---

id="quote">id="quote">

ceea ce inseamna o dragoste neconditionata! iubesc pentru ca iubesc, indiferent de reactia sotului/sotiei/parintilor/prietenilor;

asta mi se pare cazul ideal si este si felul de iubire crestineasca pe care Dumnezeu ne cere s-o dam tuturor oamenilor, indiferent de reactia lor fatza de noi.

Insa uite, te intreb eu pe tine, ce implica aceasta dragoste neconditionata, pana unde merge ea, daca spui ca iubesti indiferent daca ei te iubesc sau nu ? pentru ca eu personal nu cred ca dragostea neconditionata implica faptul sa suporti abuzuri din partea celor pe care ii iubesti, pentru ca in cazul asta ajunge sa fie o dragoste distructiva; cum spunea Daniela, ca a iubi inseamna sa "smulgi bucati din tine" ! da, smulgi bucati in sensul ca te lupti cu tine, cu egoismul tau, cu obiceiurile sau tabieturile tale care ar putea dauna dragostei dintre tine si acele persoane, dar nu in sensul rau, nu sa te lasi trantita la pamant si calcata in picioare de ele !! adica poti sa iubesti in continuare pe aceia care iti fac rau, dar fiind departe de ei, pastrand distanta fizica fatza de ei !! daca o femeie are un sot care o bate, n-o opreste nimeni sa nu-l iubeasca in continuare, chiar in conditiile astea, dar asta nu inseamna ca trebuie sa mai si traiasca in continuare cu el si sa ramana sacul lui de box sau jucaria lui sexuala !! la fel o mama, oricat de mult si-ar iubi copilul, daca acesta ajunge delicvent sau fura din casa sau o bate, iubirea ei neconditionata nu inseamna ca trebuie sa accepte faptele lui rele !! esti de acord ?

 

quote:Nu cred ca din dragoste cineva poate face fapte necugetate, cred ca e doar un pretext.

id="quote">id="quote">

 

Flaviutz, ba eu cred ca si aia e dragoste, chiar daca face rau celor din jur; cum spuneam, cazurile cand oamenii ajung sa minta sau sa insele in numele iubirii ! "eu atita stiu ca il/o iubesc si nu ma mai intereseaza de altceva/altcineva", iti suna cunoscut ?? sau persoane care pleaca de acasa fara sa se uite inapoi pentru ca s-au indragostit de altcineva....poti sa negi ca nu e (un fel de) iubire ce simt ei unul pentru altul ? poate unii raman impreuna pentru tot restul vietii, cladindu-si relatia pe nefericirea altora...deci cum ajungi sa eviti astfel de situatii ?? nu stiu nici eu prea bine, nu am un raspuns prea clar, dar cred ca echilibrul interior al fiecarui om joaca un rol foarte important. Poate ne mai spun si alte fete ce cred despre asta.

 

 

Mirela, [flo2]

 

 

 

 

_________________________

 

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

 

 

[Elise]

Elena,

 

asa e- asta tot incercam si eu sa explic si tu ai spus-o mai bine: iubirea (agape) e diferita de atractie, de a fi indragostit, si se manifesta la fel fatza de orice fiintza vie.

 

Pentru mine, asta e iubire.

Restul... sint diverse.

 

Si iubirea este un sentiment.

Nu cred ca e act de vointa.

Asta simti fata de cineva, si daca vrei, si daca nu vrei.

 

Nu justifica abuzuri.

Nu justifica crime.

Nu justifica decit dorinta de a face in asa fel incit celuilalt sa ii fie bine.

 

Poti iubi foarte bine de la distanta, poti fi ingrijorata, poate sa iti pese, poti incerca sa influentezi factorii din viata lui fara sa stai acolo si sa te lasi calcata in picioare.

 

Singura diferenta comportamentala intre cazul in care il iubesti si cel in care te iubesti doar pe tine este ca, iubindu-l, incerci sa-l intelegi, sa-l ajuti, sa "repari lucrurile" pentru amindoi.

 

Iar in cazul in care te iubesti pe tine, pozitionezi lucrurile la modul "ce mama ma-sii -eu merit mai mult!" Asta e exemplu clar de iubire pentru tine insati - si atit!

 

Elise

[Elena]

Elise:

 

quote:nu pot sa inteleg in ruptul capului cum un sentiment poate fi "un act de vointa".

id="quote">id="quote">

Pai asta spuneau si psihologii de care am scris la inceput, ca e ori-ori, numai ca mie nu mi se pare ca se poate vorbi in termeni de "ori e alba, ori e neagra", ci cum spuneam, poate fi sentiment + vointa, in functie de ce fel de dragoste are fiecare persoana.

 

 

quote:Si iubirea este un sentiment.

Nu cred ca e act de vointa.

---

id="quote">id="quote">

DE care iubire vorbesti aici ?

 

quote:Nu justifica abuzuri.

Nu justifica crime.

Nu justifica decit dorinta de a face in asa fel incit celuilalt sa ii fie bine.

---

id="quote">id="quote">

Da, dar uite ca in "dorinta de a face in asa fel incit celuilalt sa ii fie bine", cum spui tu, faci altora rau; ca si barbatul sau femeia care iubeste pe cineva in afara casatoriei, ajunge sa minta de pilda tocmai in dorinta de a-i face bine celuilalt, tocmai ca il/o iubeste atit de mult incat nu ii mai pasa de altii, ci numai de persoana iubita. Nu este asta tot iubire ? ba da, este.

 

_________________________

 

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

 

 

[Akuma]

quote:Originally posted by impreuna

Dragostea adevarata, spre deosebire de conceptiile atat de raspandite, este o expresie a celei mai profunde aprecieri pentru o persoana; este o sensibilitate fata de nevoile celuilalt, lipsita de egoism, capabila sa daruiasca si sa se preocupe de celalalt.Nu cred ca din dragoste cineva poate face fapte necugetate, cred ca e doar un pretext. Posibil ca la inceput sa fi fost dragoste, mai degraba latura romantica, pasionala, care pare a fi dragostea la cel mai ridicat nivel, dar niciodata nu e o stare permanenta, pentru ca emotiile sunt oscilante.Oamenii nu intotdeauna fac diferenta, si in numele "dragostei" ii incearca tot felul de emotii pe care nu le mai pot deosebi pentru ca sunt prea intense.Eu cred ca este un sentiment care implica un act de vointa.Adica sentimentul apare si trebuie dezvoltat, aprofundat, pentru a dezvolta o relatie durabila si sanatoasa. Daca vrem ca dragostea sa supravietuiasca, trebuie sa o mentinem si sa o protejam. Daca nu este intretinuta, dragostea veritabila se poate stinge.Si atunci e clar un act de vointa, pentru ca noi decidem pe ce scala a valorilor o situm, cat si cum ii acordam importanta.Elena Flaviaid="purple"> (sotie si mamica fericita)

---

id="quote">id="quote">foarte frumos ai dezvoltat.[cool]daca ma privesti sint greata care-ti trece prin stomac.dezbraca-te vreau sa-ti vorbesc.

[olguttza]

"Iubirea n-a ucis niciodata... Numai oamenii ucid in numele ei! [...] Iubirea are intotdeauna un scop egoist. De aceea, la sfarsit, iti lasa un gol in suflet." (Rebreanu)

"A lupta pentru drepturile tale insemneaza, de fapt, a nedreptati pe altul." (Ionesco)

Cam astea sunt parerile mele, puse in forme "celebre"; si nu ca sa ma dau mare, ci pentru ca mi se par exprimate cel mai limpede. Astfel, abuzul, violenta, crima nu sunt din iubire, ci doar manifestari egoiste ale unui eu frustrat, care vrea sa-si faca singur dreptate si care isi permite sa dea cu destinul de pereti!

Si da, dragostea e un sentiment, iar iubirea ce ii urmeaza e un act de vointa (poate e un pic fortata formularea, io i-as spune un act constient); nu poti iubi, din punctul meu de vedere, neconditionat - adica, daca respectivul nu numai ca nu te respecta, dar te mai si loveste, nu-l poti iubi in continuare! Asta se numeste fie lasitate, fie obisnuinta, fie comoditate. Iubire nu mai e de mult! Iar din perspectiva celuilalt, a celui care loveste, nici de partea aia nu mai e iubire - e lupta pentru suprematie, e dorinta de a se impune animalic, pentru ca altfel nu e in stare!

 

 

Daca ar fi sa am doua vieti, as trai o singura data.

 

 

[Elise]

Elena id="red">- de aceeasi vorbesc - iubirea neconditionata (agape, cum spuneai tu).

Iubirea care exista fata de parinti, sotz, copii - si care face sa te afecteze ce li se intimpla.

Iti impui sa iti iubesti parintii, ca asa trebuie?

Sau copiii?

Atunci de ce iubirea fata de sotz ar fi un act de vointa?

In sine, e acelasi sentiment....

 

Sentiment, nu o conduita pe care ne-o impunem fata de o anumita persoana.

Desi poate foaaarte usor confundata.

 

 

 

 

Elise

[impreuna]

Elena imi place cum ai punctat cele 3 feluri de dragoste, exact asta cred si eu.

Eu am vb mai general:)

 

Acum am inteles ce ai vrut sa spui exact despre a face fapte necugetate in numele iubirii. Dar eu cred ca exista o diferenta, e vorba de iubirea egocentrica (parca asa ii zice:), adica o persoana care isi paraseste familia pt altcineva in numele iubirii, o face in mod egoist, sa-i fie lui bine. Eu una cam asta cred [;)]

Eventual de multe ori ranim pe cineva "din dragoste" din cauza neglijentei, nu constientizam faptul ca ceea ce ne face noua bine, poate celor din jur (pe care ii iubim) le face rau.

 

kitz-kitz imi place cum ai facut diferenta dintre iubire si indragosteala, total de acord

 

Oricum e un subiect pe cat de frumos, pe atat de complex

 

Flaviaid="purple"> (sotie si mamica fericita)

[lorelei_19]

quote:Originally posted by impreuna

adica o persoana care isi paraseste familia pt altcineva in numele iubirii, o face in mod egoist, sa-i fie lui bine.

---

id="quote">id="quote">

si daca ramane cu sotzia (sotzul) din cauze obiective (copii, avere) cand de fapt nu e deloc fericit(a), asta cum ar putea fi clasificata? si chiar crezi ca acea familie ar fi fericita? nu, o familie e fericita cand fiecare membru al familiei e fericit. si atunci ce-i de facut?

 

 

 

"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi

[Elena]

quote:Iti impui sa iti iubesti parintii, ca asa trebuie?

Sau copiii?

Atunci de ce iubirea fata de sotz ar fi un act de vointa?

---

id="quote">id="quote">

Elize, am mai spus, iubirea de parinti, copii, este alt fel de iubire, bazata in primul rand pe sentiment si in care un rol important il joaca factorul instinctual (cel putin in cazul iubirii mamei pentru copii); nu cred ca se poate compara iubirea de mama cu iubirea pentru sotz.

 

Uite, sa-ti dau un exemplu cand iubirea pentru sotz este un act de vointa, o alegere: daca intr-un cuplu, sotia afla ca sotul a inselat-o; ei bine socul poate fi atit de mare si atit de mult sa se simta ranita de ce a facut el incat in urma acestei intamplari sa dispara orice sentiment de dragoste romantica fatza de el; totusi, dupa aceea, daca el ii cere iertare si spune ca a fost o greseala si nu o sa se mai repete si o implora sa ii dea o a doua sansa, atunci ea va trebui sa decida daca il va ierta si il va iubi neconditionat, chiar daca sentimentul initial de dragoste romantica pentru el a murit si indiferent de modul cum s-a purtat el cu ea.

 

quote:Acum am inteles ce ai vrut sa spui exact despre a face fapte necugetate in numele iubirii. Dar eu cred ca exista o diferenta, e vorba de iubirea egocentrica (parca asa ii zice:), adica o persoana care isi paraseste familia pt altcineva in numele iubirii, o face in mod egoist, sa-i fie lui bine.

id="quote">id="quote">

Flavia, asa este cum zici, este iubire egocentrica, dar tot o forma de iubire (eros) este !! si sunt situatii, cum ziceam la inceput, cand persoane morale si cu principii solide in viata ajung sa faca lucruri care pana atunci ar fi fost de neconceput.

Mi-amintesc de filmul "Falling in love" cu DeNiro si Meryl Streep, cum doi oameni obisnuiti, casatoriti fiecare cu altcineva, ajung din pura intamplare la o iubire pasionala; cei doi joaca admirabil [il] toate emotiile si starile prin care trec personajele: vinovatie, durere, dor, etc. Daca mi-aduc eu bine aminte, el avea o casnicie destul de buna si totusi....iaca s-a intamplat !! neuronu meu imi joaca feste si nu-mi amintesc [batcap] cum se termina, dar parca el se intoarce la sotia lui si ea la al ei sotz, fara sa mearga pana la capat in ceea ce priveste relatia lor fizica. In cazul asta, cum a fost ? a fost iubirea lor egocentrica ? cand ei s-au trezit pur si simplu variti in ea, fara sa se poate impotrivi....si totusi au gasit putere sa i se impotriveasca pana la urma....si banuiesc ca asemenea situatii se pot intalni si in viata reala, nu numai in filme.

 

_________________________

 

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)