nu mai rezist, simt ca inebunesc !!!!!

[Miluna]

daniela_b, toata stima pt raspunsul tau. Este exact ce gindesc si eu.

Cami, imi pare rau ca ai ajuns in situatia asta. E adevarat ce au spus fetele, ai gresit ca nu ai luat atitudine mai demult. Dar din moment ce ai scris aici, eu cred ca incepi si tu sa realizezi ca asa nu se mai poate, ca trebuie sa faci ceva. Din pacate, dupa cite ai povestit, sotul tau nu are sanse sa se schimbe in bine. Deci tu esti cea care trebuie sa faca o schimbare. Trebuie sa iesi din calvarul asta.

Asa cum a spus daniela_b, trebuie mai intii sa te calmezi. Trebuie sa te regasesti pe tine insuti, sa gasesti puterea sa-ti iei viata in propriile maini. Cred ca e o idee foarte buna sa mergi la un psiholog, pentru ca ai nevoie de cineva cu care sa poti discuta problemele tale. Ar fii foarte bine daca familia te-ar intelege si ajuta, sau daca ai avea niste prieteni care sa o faca. Daca nu, gaseste un psiholog. Din pacate nu te pot ajuta, nefiind din Bucuresti, dar rog si eu fetele din Bucuresti sa te ajute, daca stiu pe cineva.

Ar fii bine sa consulti si un avocat, sa iti spuna cum e legislatia romana si ce dovezi sunt valabile in caz de divort. Din cite stiu eu, nu sunt acceptate mailuri, nu stiu despre casete. Dar mai ales ca sunt copii, o sa ai nevoie de martori.

Ar fii iarasi bine daca ai avea posibilitatea sa mergi la parinti, macar pentru o perioada, ca sa te detasezi putin de el. Crede-ma, nu e iubire ceea ce simti tu pentru el. E mai degraba dependenta, e frica de singuratate. Trebuie sa ti-l scoti din inima. Stiu, e foarte greu, dar e singura solutie.

Fetelor, chiar daca povestea lui cami este incredibila, si ni se pare revoltator ca a acceptat atitea, haideti sa nu o punem la zid si sa incercam sa o ajutam sa iasa din situatia asta.

[Adrianai]

Tu esti singura vinovata. Esti vinovata ca nu ai divortat inca. Sincer nu stiu ce mai astepti?

Cand aud povesti din astea imi vine sa urlu la luna, ma enervez. Eu nu pot intelege si pace. Draga mea dragoste cu sila nu se poate. Iar din spusele tale el nu te iubeste de loc. Te inseala, da si tinutul de mana cu alta e inselat(atat timp cat nu ii e sora sau mama), nu mai spun de dormitul cu prietena ta in pat; te jigneste, este lenes, egoist ... si tu ce faci dupa toate astea zici ca il iubesti... nu inteleg si pace.

Revin cu intrebarea ce poti iubi la un om ca asta???

Nu dati cu rosii dar eu nu inteleg.

Dar am impresia ca iti place sa te chinui si sa te simti o victima.

Fii barbata si ia-ti viata in maini. Ca barbati slava domnului sunt pe toate drumurile.

 

 

 

WARNING: I have an attitude and I know how to use it!

[Elise]

continuare: o sa imi iau rosii din cauza asta, stiu.

 

Dar si eu mi-am pus problema, fiind cu exemplarul mai sus mentionat, cum as putea sta cu un astfel de barbat.

Simplu!!!

 

 

Orice nash isi are nashul.

Sau orice sac isi are petecu'....

 

Poti rezista cu el fiind la fel.

Atit.

Facindu-ti viata ta, iubirile tale, fiind tu prioritatea no. 1 si pastrind aparentele doar daca e imperios necesar.

Daca nu, nu.

 

Daca tu crezi ca "te tine sufletul" sa te balacesti in acelasi compromis, puteti imbatrini linistiti impreuna, ba chiar a va povestiti aventurile la gura sobei.

 

Daca vrei insa un barbat numai pentru tine, boala lui nu se vindeca.

Nu are legatura cu ce faci tu, cit esti de frumoasa, de destapta si cum te porti cu el.

 

Asa cum unii sint homosexuali, si altii sint satisfacuti numai de variatie.

Si niciodata, niciodata, nu vor fi ai unei sigure femei.

 

Elise

 

PS: am citit acum ce a scris Zanazanelorid="red">...

daca tu crezi ca facultatea are ceva de-a face cu IQul, te inseli.

Daca , de asemenea, crezi ca are ceva de-a face cu situatiile de kk in care te pune viata, iar te inseli.

Mi-e mila de persoanele care considera ca daca au facut o facultate sint candidate sigure la fericire: nu de altceva, dar pot lua o tzeapa cit ele de mare.

Nenorocirile si bolile si dramele familiale nu aleg intre titrati si netitrati.

Si, da, sint oameni de la tara, din virful muntelui, care au o inteligenta emotionala net superioasa noua (inclusiv mie, care sint si bucuresteanca, si cosmopolita, si am facut si 2 facultati...).

 

Sint oameni simpli, cu o gindire sanatoasa, care ne pot da lectii de viata.

 

Asta, in primul rind.

 

In al doilea rind, este josnic sa lovesti un om care cere ajutor.

Si intelegere.

Ar fi trebuit sa stii asta, caci ai fost in aceeasi situatie- de a-ti dezvalui problemele - si nu-mi amintesc sa te fi considerat cineva tzaranca proasta si inculta din aceasta cauza.

 

Parca ieri te plingeai de problemele tale in casnicie, sau si tu esti la fel de te complaci intr-o situatie de rahat ?!

 

Nu dezvolt, ca ar fi direct atac la persoana.

 

Insa nu uita ca si noi, toate exemplare de la orash, realizate si nemaipomenite avem in mod bizar problemele noastre.

 

In ce ma priveste, subscriu la ce a spus daniela_bid="red">: a dat un sfat de foarte mare bun simt: sa-l lase atunci cind are capul suficient de limpede pentru next step.

[J G]

Dragaa Cami, cand am citit postul tau mi-am spus "Doamne fereste!!!!" E ingrozitor ce ti se intampla. Si este evident ca nu realizezi gravitatea situatiei si nu poti sa faci nimic sa iesi din ea. Sftaul meu, scurt, este sa cauti un psiholog care sa te ajute sa iti revii si sa renunti la casnicia asta. Nu mai incerca sa-l schimbi pe el ca nu are sens. Cauta pentru tine ajutor!

 

Zana ai cerut niste raspunsuri de la Cami si nu inteleg relevanta acestor informatii. Ce legatura are educatia, mediul, descendenta, in asemenea situatii? Nici una!

Eu nu consider ca este vina ei, pentru ca intr-o mai mica masura si eu trec prin ce trece ea! E adevarat, o masura atat de mica incat sa nu-mi fie atacat self-esteemul meu de femeie de familie buna, scolita, cu job important in companie importanta si frumoasa si cultivata pe deasupra! Pardon...

 

J

[Elise]

Zanazanelor, putin probabil sa ne suparam unii pe altii aici, poate doar sa ne contrazicem cind consideram de cuviinta.

 

In ce priveste iubirea... nu cred ca de iubire e vorba aici.

Pentru ca un astfel de om poti sa iubesti si de la distanta - nu-i faci nici un rau daca pleci, chiar ii faci un bine: teatrul asta e obositor si pentru el....

 

Nu moare fara tine, nu e bolnav, nu e neputincios, nu are nevoie de ajutorul tau, nu incearca macar sa-si mentina casnicia, nici in cel mai meschin mod... nici macar nu-i pasa.

Vrea o viata libera, si atit.

 

In contextul dat, daca il iubesti faci ce e mai bine pentru el si pentru tine: il lasi sa se duca.

Sa traiasca in legea lui.

 

Chiar daca, sau cu atit mai mult cu cit il iubesti.

 

Elise

[iullia]

Chiar ca nu inteleg ce te face sa continui.Sincer.

 

Invingatorul ia totul!

[Loma]

Cami draga tu ai citit ce ai scris?

 

realizezi ce animal tii langa tine?

 

scuza-ma nu vreau sa fiu rea, insa ce Dumnezeu mai astepti sa-l prinzi in flagrant si atunci tot pe noi ne intrebi daca e adevarat?

 

 

Loma

[cami]

quote:Originally posted by zanazanelor

Prima mea impresie dupa ce am citit ce ai scris tu: am ramas socata!Am atatea in cap, ca nici nu as sti cu ce sa incep si in ce ordine sa le pun, dar pentru ca nu vreau sa ma intind chiar asa de mult, incerc sa fac o sinteza.Prima ta greseala: te-ai aruncat cu capul inainte si te-ai casatorit cu un barbat care nu te iubea si nu te dorea suficient de mult. Sunt convinsa ca stiai/simteai ca mai are lucruri neterminate cu fosta, dar ai crezut ca daca il convingi sa semneze actul ala de la primarie sotul tau se va schimba, va constientiza ca esti sotia lui, va lasa totul in urma, nu se va mai gandi la nimic decat la tine, se va face barbat de casa si va deveni cel la care visai tu de fapt. Daca gresesc, te rog sa ma corectezi.2. DACA totusi nu aveai habar de ceea ce "clocea" sotul tau vis-a-vis de fosta (desi era DATORIA ta sa te asiguri ca a lasat definitiv trecutul in urma inainte de a-l lua de sot)...dupa ce ai aflat ce grozavenii facea cu fosta...atitudinea ta fata de situatie a lasat de dorit! Ai trecut cu vederea prea usor, i-ai dat prea mult credit, sotului tau drag i s-a urcat la cap, asa ca s-a gandit ca poate sa greseasca si alta data...Ce scrii tu de tampeniile alea cu camera video, ca se tineau de mana si alte alea, iar el ti-a raspuns ca tot ce face face pe fata si fara sa se ascunda de tine...mie nu imi vine in minte decat un lucru: ca sotul tau e atat de nesimtit, incat ar fi/ar fi fost in stare sa se culce cu alta in patul vostru, sa se filmeze si sa-ti mai dea si caseta sa te uiti...doar nu se fereste de tine, nu???Asadar...nu este de ajuns ca este un magar (scuze daca ti-l jignesc...dar vorbeste parerea din mine)...mai esti si tu fraiera (scuze daca te jignesc, dar chiar asta e adevarul).Spui ca te-ai casatorit cu el din dragoste, ca inca il iubesti in ciuda a tot ce ti-a facut. Chiar este un subiect pe aici in care cineva se intreaba cum unele femei pot iubi niste pramatii... Cam din categoria aceea faci si tu: in loc sa iti alegi cu grija un sot, te-ai grabit sa alegi tocmai bruta asta. Acum, scuze de intrebare: a fost cumva primul barbat din viata ta? Nu de alta, dar cunosc muuuulte femei care se marita cu primul lor barbat si nu CONCEP altceva!Mai departe... Un copil este o minune la casa omului, dar nu-mi explic cum ai putut sa crezi ca inca un copil iti va salva tie casnicia sau iti va schimba pramatia de sot. Serios...unele femei nu inceteaza de a se FOLOSI de copii pentru a-si tine/schimba sotul! Nu pot sa inteleg cum nasteti copii avand ca motivatie salvarea unei casnicii...sincer...mintea mea e prea "primitiva" pentru astfel de minti!Mai departe... Ai dat cu bata in balta pentru a nu stiu cata oara, ai mai facut inca un copil, sotul iti era prin alt oras, cazat cu o "cordelie" la hotel, de fata cu toata lumea, iar tu? Tu afli si treci peste!Hai ca vreau sa termin...nu te cunosc, dar te-as ruga sa-mi raspunzi la niste intrebari...poate asa te inteleg intr-un final:- ai crescut la tara? ai niste parinti care doar stiu sa dea cu sapa?- ai facut si tu o facultate?- ai avut si tu prieteni ca lumea, sau numai taranci batute-n cap si lipsite de orice perspectiva in viata?- esti ambitioasa? crezi ca poti mai mult? crezi ca meriti mai mult?- consideri cumva ca femeia nu trebuie sa iasa din cuvantul barbatului si trebuie sa asculte de soacra?- in adancul sufletului tau crezi ca daca te-ai casatorit o data trebuie sa iti porti crucea toata viata?- mai crezi in scalvagism? consideri ca femeia este proprietatea barbatului?- esti deschisa la nou, sau nu stii decat sa privesti fix inainte, doar la 1m in fata ta?- ai fost foarte saraca pana ti-ai intalnit sotul?- esti orfana? ai crescut pe la case de copii?- cand te-ai maritat sotul te-a luat de mila sau chiar era indragostit de tine?De ce te intreb toate astea? Pentru ca in conceptia mea NUMAI o femeie aflata in unele din situatiile de mai sus, sau altele SIMILARE poate sa accepte sa fie bataia de joc a unui barbat!Altceva: de ce ai impresia ca fara barbatul tau esti un nimeni? Pentru ca daca nu ai avea aceasta senzatie, i-ai fi dat papucii demult...De ce spui ca inca il mai iubesti? Ce simti tu nu este iubire, draga mea... Tu vrei un barbat langa tine, vrei un suflet, dar nu esti in stare sa-ti gasesti pe altcineva. Te temi de singuratate si crezi ca nu ai putere sa mergi mai departe... Altfel spus: DOAR TE COMPLACI in situatia asta de rahat!Concluzia: pentru ceea ce traiesti TU NU este EL de vina! Singura vinovata esti tu! Ceea ce vrei tu...facand o comparatie...dintr-un rahat sa faci un cristal! Ei bine, draga mea, cristalele nu se obtin asa. Iar stofa din care e facut barbatul tau nu este prelucrabila...in cel mai bun caz se uzeaza si se rupe ca o carpa tinuta zeci de ani intr-un beci... Un astfel de om este barbatul tau!Iar tu nu esti decat o biata femeie care nu tine la viata ei deloc...Of...imi pare tare rau daca te-am suparat sau ti s-a parut ca sunt rea...dar mor pe femeile care isi distrug frumusete de viata pentru niste canalii!

---

id="quote">id="quote">Off nici nu stiu cu ce sa incep , dar pot raspunde la toate intrebarile cu fruntea sus fiindca nu ma consider ca ma aflu in nici una din intrebarile tale de mai sus.Provin dintr-o familie de la tara intradevar dar nu dau cu sapa, ci sunt oameni bine vazuti , cu posibilitati materiale bune, si oameni cinstiti, respectabili cu multe influente, cu prieteni bine vazuti din medii inalte. Intr-un cuvant , chiar daca stau la tara nu sunt tarani care nu stiu decat sa dea cu sapa, ci oameni cu o afacere profitabila si care se invart intr-un mediu inalt al societatii. Pe mine cand m-a cunoscut sotul meu eram studenta si stateam in bucricul Bucurestiului de foarte multi ani. Parintii au avut grija sa-mi dea o educatie buna. Prietenii mei nu sunt ratati ci au capul infipt bine pe umeri si provin din familii bune. Sfaturi mi-au dat si mie si lui, poate de asta am stat atat timp langa sotul meu fiindca sfaturile lor nu au fost niciodata sa ma despart de el, ci au incercat pe ambele planuri sa ne faca sa ne inteleg bine. L-au dojenit destul de mult, uneori i-au intors spatele ptr ceea ce a facut, ca sa=l faca sa inteleaga ca nu e bine ce face si nu va avea un viitor din ceea ce face. Nu stiu cat de mult a inteles sotul meu de fiecare data cand s-a vazut respins de prieteni?! Cand vroiam sa plec din casa sa-l parasesc nu m-a lasat, chiar inainte de a avea copii ! Am simtit ca este un suflet pierdut si de asta am continuat sa lupt ptr el /noi fiindca il stiam ratacitor in simtaminte. El este adopatat de parintii actuali, si intotdeauna a fost o lupta launtrica ptr el, ptr a-si alege pe cineva care sa-l iubeasca si sa il aprecieze. Chiar si adoptat a urmat cursurile unei faculatati , este o persoana inteligenta, dar faptele pe care le-a facut nu sunt de justificat. Din aceasta cauza am stat langa el atat timp crezand ca pot sa-l ajut, sa-si puna ordine in suflet, minte , si sa vada ca este cineva pe lumea asta care-l si iubeste si nu-si bate joc ,asa cum crede el ca i s-a intamplat pana acum. Casa in care stam nu este a noastra si a parintilor lui, nu suntem noi proprietari. Eu ma inteleg foarte bine cu parintii lui, fiindca au vazut ca eu nu am venit sa-mi atribui eu un imobil in urma casatoriei fiindca si eu am destule de la ai mei,si am unde merge in caz de divortz, nu raman pe drumuri si fara sprijin.De asta am cerut sa-mi spuneti un psiholog bun ptr a ma ajuta si eu dar si pe el cel mai mult, fiindca astea sunt probleme vechi de-ale lui. Eu ca o naiva am crezut ca dragostea mea il poate vindeca in totalitate, dar se pare ca nu a fost chiar asa. Cred ca un psiholog iar face mult bine, chiar si parintii l-au indrumat mai de mult.Simt ca ma iubeste , dar are un mod straniu de a-mi arata. Copii sunt singura sustinere ptr el. De fapt el este cel care a dorit foarte mult sa avem si cel de al 2-lea copil. "- consideri cumva ca femeia nu trebuie sa iasa din cuvantul barbatului si trebuie sa asculte de soacra?"id="blue">Nu cred in asa ceva, nici nu las sa se intample asa ceva, fiindca nu am fost crescuta intr-un astfel de mediu.Nu ascult de soacra ! Dar o respect ptr ca ne ajuta, si la amenintzat ca cel care va pleca din casa va fi el , dar nu vreau sa se intample asa ceva, fiindca pe urma va considera ca m-am casatorit din interes, lucru neadevarat."- in adancul sufletului tau crezi ca daca te-ai casatorit o data trebuie sa iti porti crucea toata viata?"id="blue">Nici in asa ceva nu cred, desi din familia din care provin doar o singura data s-a intamplat sa se desparta un cuplu."- mai crezi in scalvagism? consideri ca femeia este proprietatea barbatului?"id="blue">In asa ceva nu cred, desi din ceea ce am scris s-ar parea ca DA. Daca am trecut cu vederea ceea ce mi-a facut , asta nu consider ca ma transformat in sclava lui [V]"- esti deschisa la nou, sau nu stii decat sa privesti fix inainte, doar la 1m in fata ta?"Sunt deschisa la tot ce este nou, frumos, placut, distractiv. etc. Sunt o fire foarte sociabila, sunt foarte apreciata de prieteni, amici, colegi de servici, vecini, etc. Firea mea este foarte iertatoare si poate de asta m-a adus in starea asta. Stiu ca si eu am gresit nespus de mult permitandu-i toate cele. Dar am simtit ca dupa ce m-am casatorit cu el ca am datoria de a-l face sa scape de unele cosmaruri pe care le mai traieste in subconstientul lui , poate i se trage de la parintii naturali, si de asta el rataceste tot timpul. "- esti orfana? ai crescut pe la case de copii?"Eu nu sunt orfana si nici u provin de la casa de copii. El a fost luat de la o casa de copii cand avea 3 ani.[:(]"- cand te-ai maritat sotul te-a luat de mila sau chiar era indragostit de tine?" Nu avea de ce sa ma ia de mila, fiindca nu ma luat de pe drumuri. Indragostit cred ca da, era dar nu atat de mult incat sa ma considere divina. Nu stiu exact ce se intampla cu el, doar ca eu cred ca e ceva ce nu a fost tratat la timp si acum ...... o fi prea tarziu ?!!![q]Tot ceea ce am scris mai sus nu este ptr ai justifica faptele, ptr a-l scuza. Am scris doar ceea ce simt. Si nici ptr a ma scuza pe mine. [:(]"- esti ambitioasa? crezi ca poti mai mult? crezi ca meriti mai mult?"Sunt o fire ambitioasa, si se poate vedea prin ceea ce am realizat. Un camin, desi nu este pe numele nostru(dar asta nu ma afecteza), modernizat cu si toate dotarile posibile si la indemana unor tineri care si-au format o familie, 2 copii sanatosi , frumosi , inteligenti; m-am preocupat foarte mult de educatia lor, chiar si el s-a implicat. Din tot ceea ce s-a intamplat intre noi doi nu am lasat sa simta copii si nu consider ca ar fi afectati. Daca am avut dispute am avut grija sa nu asiste copii.Si nu te gandi ca m-am suparat pe tine ptr ceea ce mi-ai scris, imi asum raspunderea, si doar de aceea am scris, ca sa ma judecati ptr ceea am lasat sa se intample. Sunt sigura ca mai sunt si alte femei/sotii/prietene in situatia mea dar nu doresc sa posteze crezand ca se vor face de ras. [mariaj]

[ina78]

Draga mea, cred ca aici sintem intre prieteni, nu prea avem de ce sa ne scuzam sau sa ne rusinam. Am invatat ca aici putem dicuta despre orice deschis, sincer.

Cit despre tine ... curajul tau nu rtrebuie sa se evidentieze doar in faptul ca ai scris, ci si in viata ta.

Nu trebuie sa ne justificam, sau sa ne scuzam, cautam sfaturi, pareri ... vedem ce au facut alte femei care au mai trecut prin situatii asemanatoare...

Parerea mea este ca nu trebuie sa te complexexi ... ci sa analizezi cu grija toate sugestiile si mai ales sa tii cont de ceea ce doresti tu ...

Ca unele mesaje pot fi mai la obiect, sau mai "agresive" este doar un lucru pozitiv ... multa bafta in deciziile pe care le vei lua... cred ca trebuie sa faci ceea ce simti ca-ti va aduce tie si copiilor fericirea si linistea.

[daniela_b]

Zanaid="blue">, eu una nu m-am suparat pe tine, stii de ce ti-am atras un pic atentia?

Pentru ca pe forum sint foarte multe femei care nu indraznesc sa posteze ( desi citesc subiectele) tocmai de teama de a nu primi raspunsuri dure, cu cuvinte ascutzite, ele sensibile fiind.

 

Ba chiar si unele dintre acelea care cer un sfat, intra in panica si se retrag atunci cind sint judecate prea la rece.

 

Parerea mea este ca e nevoie sa tratez persoanele care trec prin clipe grele cu exact aceeasi delicatete de care as avea si eu nevoie daca mi-ar fi greu si n-as avea de cine sa ma sprijin.

Nu m-am indoit nici o clipa de buna ta intentie, am si spus asta.

Si sint intru totul de acord ca si o scuturatura puternica poate avea efecte bune. Insa conteaza foarte mult limbajul.

 

Acum ca m-am lamurit ca ai inteles ce am vrut eu sa spun, iti dau [flo].

 

 

Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii