supararea

[teutza]

sunt o persoana impulsiva care reactioneaza instantaneu intr-o discutie aprinsa, mai putin cand este vorba de iubitul meu. nu stiu ce ma face sa cedez cand ne ciondanim. pur si simplu nu vreau sa pun paie pe foc, insa mi-e greu pentru ca ajung acasa si ma consum, ma gandesc si imi imaginez tot felu de chestii care imi fac rau...nici nu stiu cum sa ma supar ca sa spun asa.de multe ori ii dau dreptate desi sunt de alta parere, numai ca sa pastram un echilibru in relatie, dar asta nu e de ajuns..ar trebui sa am si o fatza vesela, pe care nu prea pot sa o pun in momentul respectiv...asa ca dintr-o fata vorbareata si deschisa ma transform in una tacuta si asta il deranjeaza.eu nu tin la suparare, imi trece repede si redevin persoana vesela din totdeauna..insa mi-e teama ca asta nu-i de bine. cred ca tolerez cam multe si am impresia ca si-a cam luat-o in cap. el se poate supara oricand iar eu nu am voie sa "pun bot". cum sa procedez? nu vreau sa il indepartez, sa par indiferenta insa sa isi dea seama totusi cand ma supara si sa nu-l fac sa creada ca intr-adevar eu sunt cea vinovata si ca el ar trebui sa se supere si nu eu.vreau sa-l determin sa vada lucrurile asa cum sunt si sa il simt ca se zbate asa cum ma zbat eu cand il vad trist…insa nu stiu cum sa fac asta…

[andreeami]

[:(]Te inteleg perfect, ca la fel sunt si eu la fel ca tine. Dar totul a durat vreo 2 ani si jumatate ,cu sotul meu pana azi cand s/a umplut paharul si mi/a zis ca nu vede sensul sa mai stam impreuna si sa imi fac bagajele si sa plec.Asa ca in urma cu vreo 5 ore mi/am luat toate lucrurile si am plecat,am venit la mama si am ajuns la concluzia ca viata unor oameni sta intr/o valiza.Trist dar cam asa stau lucrurile,.Sincer,eu nici nu realizez inca ca am ajuns sa ne despartim dintr/o prostie ,dar ce pot sa fac.[:(!]

[KSorana]

Andreea ,vorbesti serios?Nu stiu ce sa fac sa te felicit sau nu.Tu stii mai bine.

 

Teuza,ar trebui sa-ti iei inima in dinti si sa-i spui in acel moment ce te deranjeaza sau ca nu esti de acord cu el.O sa te simti mai bine si nici nu trebuie sa te mai consumi.Intr-o zi o sa ajungi sa explodezi si o sa-ti vina sa-l dai afara din casa.Si poate ca e mai bine asa.Nu ajungi sa te imbolnavesti de nervi.

Curaj!

[teutza]

el mereu vrea sa aiba dreptate, este foarte orgolios. reactioneaza diferit de fiecare data si nu stii la ce sa te astepti in situatiile astea. devine foarte respingator si parca sunt o statuie in decor. Atunci ma fac mica in sufletul meu si abia ma abtin sa nu plang..stau,tac si ma consum... pentru ca stiu ca daca deschid gura nu o sa mi-o inchid, trece pe langa mine si ma intreaba de ce ma uit urat si isi gaseste tot felu de preocupari care chiar nu-l pasioneaza si daca ii vorbesc imi spune sa il las ca face nu stiu ce...el care nu se comporta asa cand nu e suparat.daca vorbesc cu el sau ii cer ajutorul lasa tot si ma ajuta...si ma doare tare cand se schimba asa brusc ajungand un indiferent dintr-un baiat foarte atent... chiar ma depaseste situatia asta si nu stiu ce cale sa aleg. desi multa lume ma acuza ca sunt un om care nu-si masoara vorba si care poate vorbi ore intregi despre orice cu obiectivitate, cand vine vorba de mine, de ce simt eu, de ce ma deranjeaza, atunci parca sunt alta...pur si simplu nu pot sa scot un sunet, simt ca am un nod in gat si daca spun ceva incep si plang...nu stiu daca ma poate intelege cineva, sau daca cunoaste sentimentul insa mi-e greu...

[daniella4]

Din pacate exista si iar din pacate nu sunt putini barbatii care au senzatia ca ei sunt cei mai grozavi si au intotdeauna dreptate. Si o relatie cu ei e extrem de frustanta mai ales cand ai si tu ceva de spus.

Pana la urma temperamentul nu se poate ascunde mult timp si mai cu seama cand e vorba de impulsivitate (dupa cum recunosti ti se citeste pe fata frustarea). Eu zic sa te comporti cu el ca si cu ceilalti, sa reactionezi potrivit temperamentului tau pentru ca vrei ca omul de langa tine sa te placa si sa te iubeasca asa cum esti tu.

 

Daniella, id="teal"> mama lu'Alexis

[olguttza]

Nush' ce sa zic... Eu sunt mai mult decat impulsiva (daca se poate spune asa), dar izbucnesc in orice circumstantza, inclusiv cand e vorba de sotul meu! daca nu spun ce am de spus sau daca nu reactionez exact cum simt in momentu' ala, simt ca ma-nnabush! i-a fost greu sa se obisnuiasca, intr-adevar, mai ales ca este foarte orgolios, foarte calm, de obicei, care rar isi iese dintr-ale lui, si caruia ii place sa aiba el ultimu' cuvant; ba, mai mult, e soiu de om care, dupa ce se racoreste, se comporta ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic, lucru care iar ma scoate dintr-ale mele! nu sunt ranchiunoasa, nu pot sa tin supararea, dar asta nu inseamna ca cedez instant! ma gandesc din tot sufletul la noi si la relatia noastra, dar asta trebuie sa faca si el in momentele alea. si-am inceput sa cedam pe rand, cateodata chiar se inverseaza rolurile. acum s-au rarit disputele, dar niciodata nu ne-am pus problema despartirii, ci ne-am gandit ca, in momentul in care ne-am luat, ne-am acceptat nu numai cu partile bune! stiu ca ma iubeste neconditionat (io-l iubesc cu diperare!!!) si ca ar face orice pentru mine si pentru relatia noastra!

 

 

Daca ar fi sa am doua vieti, as trai o singura data.

 

 

[ina78]

Parerea mea este ca ar trebui sa spui cind ai ceva, sa comentezi cind crezi tu de cuviinta si mai ales sa nu te-nchizi. Inabusind discutiile nu faci altceva decit sa amini... si se vor aduna.

Nu spun ca trebuie sa faci un capat de tara din orice maruntis, dar nici sa nu spui ce te deranjaza sau ce ai dori.

Multe femei traiesc in umbra barbatilor si exista deseori momentul de umplere al paharului... astefel ca decit 10 certuri marunte sau simple discutii, se acumuleaza si atrag la un moment dat o cearta sanatoassa .. si cu consecinte mult mai grave.

[Nadia1976]

Teuta, eu nu pot spune ca te inteleg, ptr. ca eu sunt exact la extrema opusa. Daca m-a calcat pe vreo batatura, am eu grija sa-l anunt si nu doar "punand botic", ci mult mai explicit, prin cuvinte! In felul asta, nu ramane frustrare, spun ce ma doare, si gata! Nu tin ranchiuna, ca nu am de ce, din moment ce deja am discutat sobectu'. Parerea mea e ca intr-o zi o sa explodezi, esti, probabil, ca o bomba umblatoare, toata frustrarea pe care o aduni nu poate duce la nimic bun. Cunosc tipul de barbati de genul prietenului tau, cei care au intotdeauna dreptate si ultimul cuvant, cei care desi sunt vinovati, pana la cer si-napoi, gasesc ei o chichitza, un cuvant de-al tau, un gest, ceva, sa-i puna pe ei in pozitia de victima si pe tine in cea de calau, cand, de fapt, e tocmai invers. Barbatii sunt toti egoisti, dar diferenta e gradul de egoism al fiecaruia; de asemenea sunt toi orgoliosi, dar la fel, depinde de gradul de orgoliu si de constienizarea, in mai mare sau mai mica masura a fiecaruia dintre ei a fpatului ca tot acest egoism si orgoliu raneste si intr-un final va veni si acea picatura care va umple paharul frustrarilor. Aceea va fi ziua cand (poate) va veti desparti si probabil nici nu va fi din nu-stiu-ce motiv intemeiat, va fi dintr-o prostie, dar acumulate, azi una-maine alta... te lasa puterile, si cu atat mai mult cand nu indraznesti sa deschizi gura. Tu spui ca taci din dorinta de a echilibra si a mentine armonie in relatie. Daca vrei asta, intr-adevar, eu iti sugerez sa spui ce te deranjeaza, cand te deranjeaza si sa vezi ca te vei simti mai bine. Daca el vrea sa aiba ultimul cuvant, explica-i ca sunteti un cuplu, ca se presupune ca luati decizii impreuna si ca impartasiti sentimente, ganduri, visuri, dorinte si nu, nu poate avea ultimul cuvant decat DACA tu esti de acord cu ce spune el, dar din tot sufletul, nu de la dinti in afara... Daca nu esti de acord cu ce spune el si el nu e de acord cu ce spui tu- gasiti o cale de mijloc, viata NU e facuta din alb si negru, mai exista si muuuuuuulte nuante de gri.

Iti doresc sa-ti fie bine, te pup!

 

____________________________

Winners don't quit; quitters don't win.

 

[Elise]

eu sint de parere ca o relatie nu rezista cu compromisuri unilaterale.

 

Desigur, e greu sa te adaptezi altcuiva: dar fiecare trebuie sa lese de la el cite un pic.

 

Daca tu doar taci si inghiti, sau o sa te obisnuiesti cu situatia asta si vei deveni vesnic si profund nefericita, sau o sa rabufnesti la un moment dat si o sa inceapa ditamai scandalurile dintr-un fleac!

 

Eu zic sa ii arati cum esti tu de fapt.

Daca te accepta asa, bine, daca nu.... inseamna ca nu e ala al tau.

 

Impulsivitatea nu e neaparat un lucru rau.

Spui ce ai de spus, te descarci si mergi mai departe.

 

Mi se pare mai rau sa stai si sa-ti clocesti frustrarea pina da in fierbere.

 

 

 

Elise

[adrienne12]

Teutza am impresia ca tu la cei 18 ani ai tai ii cam cauti in coarne prietenului tau. Nu stiu daca e primul tau prieten insa in orice caz ar trebui sa fii mai asertiva sa ii spui ce iti place cind iti place si ce nu iti place cind nu iti place. Cu alte cuvinte trateaza-l pe picior de egalitate cu tine, nu ii face toate mofturile si mai ales nu ii tolera prea multe.