Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

supararea


Recommended Posts

Teutza,subscriu si eu la sfaturile date de fete.

Fii cat mai naturala si fa-l sa te accepte asa cum esti.Crezi ca vei putea rezista o viata intreaga(asta in cazul in care va casatoriti)?Iti spun eu ca nu.Tu vei fi cea care va suferi, iar el iti va prinde punctul slab(de fapt cred ca ti l-a prins deja).Si cu timpul acest lucru te va face sa nu-l mai iubesti(parerea mea).Si atunci, cu ce ramai?Cu regretul timpului pierdut intr-o asemenea relatie.

[pup]

 

Georgiana-mami de Stefania(2 ani-sic!)

 

Ia uite si poze:http://photos.yahoo.com/georgianaradut

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 15
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Teutza, primul semn de alarma e faptul ca nu poti fi tu insati in prezenta lui in orice situatie.

Daca trebuie sa te controlezi si sa-ti pui atatea intrebari cum sa faci, cum sa reactionezi, eviti sa-ti exprimi parerile doar ca pastrezi echilibrul relatiei...pai inseamna ca intre voi nu e chiar compatibilitatea ideala.

Desigur, ca in orice relatie exista compromisuri si fiecare trebuie sa-si controleze pornirile de dragul celuilalt, dar daca asta devine o obisnuinta si se intampla atat de des incat ajunge sa te oboseasca, clar trebuie sa pui o frana.

Si eu as spune sa incepi sa reactionezi exact asa cum simti, fara teama ca il superi, fara sa faci scanarii si calcule. Fii tu !

Si sunt convinsa ca va fi mai bine pentru amandoi.

 

Iulia

 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Eu zic sa nu mai taci si sa te consumi mai apoi! Am facut si eu greseala asta, mie mi se facea rau la propriu cand era o situatie mai tensionata, dar nu ziceam nimic, ma apuca cu tremurat dar de zis niciodata nimic, si pana la urma mi s-a urcat in cap cu totul! Ideea e ca la un moment dat am izbucnit si i-am zis tot ce adunasem doi ani de nu-i venea sa creada ca eu sunt aia care vorbeste! Bineinteles ca ne-am despartit ca zisesem mult mai multe decat putea sa suporte orgoliul lui, dar nu cred ca se ajungea aici daca as fi spus la momentul potrivit ce ma doare! Deci intr-o relatie totul se bazeaza pe comunicare asta am invatat eu pana acum...
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

de fapt am spus o jumatate de adevar caci o mare parte din vina o am eu ...

ne cunoastem de mult timp si de un an si ceva suntem impreuna.

Eu la inceput eram genul de fata cu fitze care parea sa le stie pe toate si sa le aiba pe toate. El era cum il stiam : un tip la locul lui si departe de a fi un smecheras cu cercel si cu tigarea in gura. Asta am apreciat la el, totusi nu am vrut sa ma implic emotional prea mult. El insa mi-a suportat ceva timp fitzele, nu a incercat sa ma schimbe, imi facea toate poftele, era atent cu mine etc,pana cand am stricat eu totul, din cauza unui tip care nu-mi dadea pace. eu nu aveam nici o treaba cu el, insa imi tot trimitea mesaje de amor si de dor, comportanduse de parca m fi fost impreuna. a fost intr-adevar vina mea ar fi trebuit sa ii spun de tipul respectiv, recunosc si regret ca l-am facut sa creda ca ca mi-am batut joc .Am luptat foarte mult pentru o a doua sansa.Abia atunci mi-am dat seama cat tineam la el. desi a fost doar o incurcatura toate ma inculpau, dar tot de la mine a pornit. Gresala mea a fost ca l-am mintit si si-a pierdut totodata si increderea in mine. a trecut mult de atunci, am trecut impreuna peste asta si inca o data mi-a demonstrat ca ma iubeste. faptul ca i-am gresit si nu numai o data, ma face sa plec capul. nu stiu daca e bine, insa eu nu prea mai am acum curaj sa ma impun. el vrea sa para ca a trecut deja peste tot, ca nu mai conteaza, dar eu stiu ca nu este asa.

A ramas acelasi tip dragutz care are mereu grija de mine, insa ceva s-a schimbat si asta se vede atunci cand ne mai certam...a devenit orgolios si il inteleg dar cateodata exagereaza pentru niste chestii marunte...

 

Acum nu stiu daca in tot acest timp mi-am recastigat dreptul de a ma supara, insa cea mai importanta pentru mine este increderea...

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Si totusi de ce nu incerci o abordare directa... in care s-o iei chiar de la "Adam si Eva" ... de la ce a fost si daca a fost depasit pina acum.

Putini sint barbatii, cred eu, care sa uite sau sa ierte totul. Dar poate ma insel.

Desi cel mai bine si singura varianta de a te convinge e o abordare directa, cu intrebari si raspunsuri, chiar daca va trebui sa recunosti ca nu vrei sa-l pierzi, darsi ca vrei sa ai "dreptul" de a te supara.

Nu este un drept pe care sa-l obtinem, sau sa-l cucerim, ci unul constitutional, acela de a ne spune punctul de vedere.

 

[cina2] poate asa si cu calm veti reusi sa spuneti fiecare ce vreti si ce asteptati de la celalalt. ca se poate ajunge si la ... [mariaj] sau la [duel]... sint sanse asta depinzind de cit de multe ati acumulat amindoi.

Sint sanse sa se termine cu [pup] ... asta daca tineti unul la celalalt si veti putea trece peste orice, iubindu-va fara resentimente.

Dar toate astea numai voi le stiti si nu cred ca sintem chiar obiective. E mai greu sa asterni obiectiv tot ce se intimpla, am observat din proprie experienta.

Dar curaj... fa ceva... lasind timpul sa treaca vei afla poate prea tirziu, sau e destul si "mai tirziu" ce acumulati, ce simtiti in profunzime si mai ales ce vreti unul de la celalalt.

Multa bafta si ne mai auzim!

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...