alegerea mea

[Pucku]

mi-e foarte greu sa scriu, pt ca nu stiu de unde sa incep unde sa termin, si am ajuns intr-o situatie care ma macina asa de tare....nu stiu, poate nu mai am taria sa spun ce s-a intamplat ... as vrea mai intai va sa multumesc celor care ma cititi, nu am mai scris de mult pe forum, si pana acum nimeni nu stie de ce as vrea sa-i cer iertare sotului meu in acelas timp pt 'a-mi spala rufele' in vazul lumii, cu toate ca mi-as dori enorm sa intre sa citesca aici azi s-au facu trei luni decand s-a intors in Romania, eu si copilul ramanand aici, trei luni in care nu am stiut prea multe unul de altul, 3 luni in care s-au intamplat atatea, internarea lui despre care nu stiu nimic, a venit mama sa ma ajute cu pitica, eu am facut o criza emotionala, o hipertiroidie pe fond nervos, o alergie pe fond nervos si parca nu mai simt nimic sunt ca un robot nici eu nu stiu prea sigur cum s-a intamplat cateodata parca visez si astept sa ma trezesc, imi duc zilele asa mecanic, plimbarea cu toto, laptele lui Stephie, scoala, rendez-vous-uri, toto , harjoneala cu Stephie de seara, si abea astept sa vina noaptea si sa ma culc si ca poate a doua zi ma asteapta o zi mai buna. merg la consiliere in ultimul timp, daca eu nu reusesc sa vad unde am gresit in relatia mea cu el, si sa vad ce as putea face pt ea, sa ma ajute un pic, dar e tare dureros, ma simt asa chinuita cateodata, eu nu sunt felul sa-mi exprim sentimentele asa ca rufele la spalat, si acum cand stau si povestesc cu tipa cateodata parca ma si ingrozesc de ce poate crea natura umana, una peste alta el are impresia ca toate vin din cauza mea, ca eu i-am mancat bani, ca din cauza mea s-au intamplat multe, si ca sunt un fel de bau bau, e ca un joc de forte acum, el a plecat ca sa-mi demostreze ca el defapt nu are nimic ca e baiat bun, matur cu capul pe umeri si ca poate rezista intr-un serviciu care nu e in Canada, deci ca pana la urma Canada e de vina, eu aici incercand sa demonstrez inutilul, adica ca nu eu sunt un bau bau si ca nu-i fac nimic, il joc pe la spate si alte din astea. stii ca ajungi la o varsta la care crezi ca le cunosti pe toate si esti linistit.. ma consideram fericita, chiar implinita cu venirea pe lume a lui Stephie, in ciuda eforturilor de a-l intelege pe Osi si a-mi mentine casnicia, in fata cel putin aratam ca o famile model- sau asta e parerea mea, aveam tot ce-mi doream- cel putin asa credeam...un sot care chiar daca nu-mi mai impartasea totul ca la inceput si nu ma mai coplesea cu atata iubire si atentie, dar macar nu umbla in stanga si-n dreapta, am ramas insarcinata si parca s-a rupt filmul. Poate ca nu era pregatit pt asta, material oricum nu eram pregatiti, nasterea lui Stephie ne-a prins cu o gaura de -10 mii $, asta dupa un esec total cu prima masina...nu stiu. Incet incet ne-am indepartat, eu simteam nevoia de iubire, de dragoste, oboseala m-a cuprins, panica , stresul, m-am atasat de toto si l-am luat acasa, sperand inutil ca-mi pot salva si casnicia daca eu primesc un pic de iubire, fiie ea si de catel cred ca mereu am acceptat persoanele de langa mine doar din principiu ca singura ma plictisesc, mi-e frica, si dracu mai stie ce...toata viata am cautat iubire, si toata copilaria am suferit din cauza asta, lipsa de iubire, pe care eu o omoram incercand sa stau mereu in preajma cuiva, imprietenindu-ma cu toti, scriind scrisori, cand l-am cunoscut pe Osi care m-a coplesit in iubire simteam ca visez, ca nu-i adevarat, simteam ca in sfarsit a venit si randul meu, sa am si eu un suflet cu care sa fiu pe aceeasi lungine de unda, dar m-am inselat. diferenta de varsta, cercuri diferite ,de caracter, de stramosi- deh sunt olteanca si l-a noi s-a rasturnat carul, ne-a indepartat incet incet. fiind obisnuita sa ma bag mereu intr-un cerc de baieti ca musca-n lapte cateodata, fiind tot timpul inconjurata de diferite gasti m-am acomodat greu la viata in 2, tot timpul simtind lipsa populatiei, sa fie cineva cu mine, sa nu stau singura, oricine numai singura sa nu fiu, ca simteam ca innebunesc, mi-e asa de apasatoare singuratatea....dar mereu aveam parte de a sta singura cand eram cu el...in Romania statea mult la servici, merga si in weekenduri, eu avea scoala, si cateodata la Sibiu la el ma simteam singura, dar ma intorceam la Brasov in populatie si-mi revenea, asta pana am inceput sa ma modelez usor dupa el, de influenta pozitiva masculina in viata femei, si nu m-am mai simtit acasa nici la Brasov, ma simteam stingher fata de colegi mei, iar cand ne-am si casatorit am primit atatea priviri de invidie, ca deh e casatorita cu unul de lucreaza in Germania si pleaca in Canada, ce-o fi vazut ala la ea? si m-am dus si la el si aveam mereu sentimentul de singuratate, parca nu mai match-uiam impreuna veneam din medii atat de diferite, el prinsese gustul calatoritului, eu mai calculata un pic, dar toata ziua singua intr-o tara unde abea stiam sa spun cum ma cheama era deja prea mult pentru mine. Simteam o nevoie acuta de prietenii, de amici , sa fiu inconjurata incat parca o luam razna...si am venit si in Canada, unde mi-am pus mari sperante in faptul ca atata imi fusese laudata tara si marile prieteni pe care el le are in canada....si am suferit in tacere dupa gastile mele, si cercurile in care ma invarteam incercand sa supravietuiesc intr-o tara/ oras unde ajungi workoholic din cauza singuratati si a rush hour-ului de fiecare zi incercand cu neputinta si stingher sa leg cateva prieteni pe seama copilului pe internet sau profesional cu colege de servici .... vacs... la ce bune toate eforturile cand intr-un final tot singura am ramas, si imi recapat / absorb energia din doza sigura de scoala unde sunt inconjurata de oameni, si cu care abea daca vorbesc, ca eu le am pe ale mele...ce dracu sa vorbesc cu ei daca ei oricum nu stiu romana, si eu nu stiu limba lor, si oricum situatia in care sunt e atat de chinuitoare si complicata incat sa povestesc totul mi-ar lua zile, si am luat-o iar de la capat profesional , cu limba, si cand in sfarsit o sa ma reacomodez aici...cred ca acum simt in criza de acomodare cum era el in Toronto dupa viata in Franta / Germani unde zicea ca acolo era acasa, eu incepusem sa ma simt acasa acolo, stateam langa un parc minunat, aveam ceva romani in bloc, aprozarul chinezesc la 15 min in autobuz cu fructe proaspete, cartierul polonez la fel unde erai ca la piata in Romania, uite asta ii lipseste imigrantului aici, ceea ce gasea acasa, iar acasa ii lipseste ceea ce este dincolo....of mama lor de caini cu covrigi lor....domnul meu o sa vina cu intrebarea ce vreau: sa fiu cu el- vezi 2, si sa ma intorc in Romania sau Germania, sa o reiau inca odata de la capat, sau sa stau in banca mea in Quebec si sa-mi continui viata asa de azi pe maine, dar macar nu mai stresez pe nimeni la cap ca ma simt singura inconjurata de atatia prieteni, dar de care eu nu stiu sa ma apropii.....uf uf 2. sa fiu cu el...o intrebare la care incerc sa-mi raspund in fiecare zi, dar numai Dumnezeu stie ce ne mai e scris. Ne-a fost si bine impreuna, ca nu mai stiu eu acum cand dar ne-a fost, dar in ultimul timp parca eram intr-un film de suspans cu al meu, ca-l droghez ba ca nu, ca-i urmarit de politie, ca ne fura cineva bani din cont,ca divorteaza ba nu mai o face, ca pleaca in Europa ba ca nu mai pleaca, ca vrea in Romania sau nu mai vrea si tot asa, accentuate cu spaima si durerea chinuita a alor lui care-si vedeau baiatul la pamant, in imposibilitatea unui viitor clar, alimentandu-i mereu ideaa ca cine era el In Germania, si ce viata are in Canada, ca nevasta-ta e cam cheltuitoare, ca vezi ca se imbraca prea frumos pt mers la scoala, de ce trebuie sa mearga la x, care oricum e casatorit, cand nevasta-sa nu-i acasa? de ce trebuie sa reia legatura cu amici de dinainte de casatorie....cearta zilnica ca eu nu-l iubesc ca nu tzin la el, ca de ce-mi bat joc de el, de ce nu l-am convins sa se duca la doctor si sa-si i-a medicamentele, ce eu l-am imbolnavit,ca sunt incapatanata ca i-ar mancam pe datorie...si puncte si iar puncte..... iar el nu stiu, abea daca vorbim, incep sa constientizez ca eu nu prea mai exist pt el, doar Stephie, si doare doare al dracu de tare si ce ma doare enorm este ca atunci cand a plecat nu m-a pupat nu si-a luat ramas bun....ne-alasat singure de sarbatori cu socrii pe cap care oricum imi faceau viata amara si asa...si totusi ne cunostem de atatia ani, mi-e greu sa concep asa...efectiv refuz sa concep ca dupa atatia ani, faci si un copil si nevasta ta nu merita mai multa atentie Si acum cine e de vina in toate astea? Eu ca nu am stiut sa fac fata situatiei, ca nu am reusit sa-l dascalesc cum il dascalesc ai lui -meseria de baza a parintelui, si pt toti si pt el eu sunt un bau bau care ii vreau raul Lui, si numai binele Meu. Iar asta nu o pot schimba chiar daca poate vreodata cineva va intelege si punctul meu de vedere si o sa ma asculte in slabiciunea mea. Ce sa aleg? Cand am sa vad lumina aia de la capatul tunelului? si daca nu-i roza ce ma fac? sunt multe de spus, asa ca o sa le i-au incet incet din lipsa de timp ma culc si eu, maine ma duc la scoala pe 8, in weekend lucrez ca deobicei in weekend, vreau si eu un weekend liber, da liber, fara caine, copchil, mancare, menaj...sa stau sa vegetez....oare mai e posibil asa ceva in ziua de astazi? da la el da e posibil, s-a dus de 2 ori la ski, dar nu-i bai ca nevasta-sa e tare acolo la quebec si de ce sa nu se duca, doar ce sa faca? ce e la el copilul....lasa ca ea vede ce face acolo, ca e tanara in putere, descurcareata nu de aia si-a luat nevasta tanara sa le faca singura pe toate Corina ,[zana] [url="http://photos.yahoo.com/nagy_corina2000"] Stephanie[/url] + duggy Totolino prostolino "Important nu este ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi""

[dolcebaby]

Trista poveste...

 

Tot ce mi-a trecut prin minte dupa ce am citit a fost sa-ti ei frumos o vacanta de doua trei saptamini si sa vii in tara cu fetita...

 

Pucku iti doresc mult noroc !!!

 

dolcebaby

[aissa]

Iti tin pumnii. Sfat sa iti dau nu am ca mi l-as da si mie. Tanjesc dupa o zi libera in care sa stau, desi mi se reproseaza ca ce fac toata ziua, nu stau? Numai o mama care isi creste copilul fara nici un ajutor te poate intelege la capitolul asta....

Cu restul ... nu pot decat sa te ascult si sa fiu alaturi de tine (ziceai ceva de o internare a lui?). Inteleg acest subiect deschis de tine ca pe un mod de a refula tot ce tii in suflet.

 

Cum a zis si dolcebaby...vino acasa, daca ai cum.

 

Cristina si [zana] Ale (30.09.2004)id="violet">[foto]

 

[Danelutza]

Trist, foarte trist ce ai scris. Te intzeleg perfect, nu-i ushor intr-o tzara straina, dar cel mai greu e cind cel pe care-l crezi alaturi de tine, poate e mai strain decit strainii. Cit priveste o zi libera, he-hei si eu mi-as dori, imi cresc fetitza fara ajutor, sotzul la serviciu toata ziua, cazuta in depresii, plinsete, dar ceea ce-tzi lipseste tzie (eu fiind fericita din acest punct de vedere), e umarul sotzului pe care sa plingi, care sa fie linga tine, care sa-tzi spuna o vorba buna.

Daca potzi si daca crezi ca o sa te simtzi bine, du-te acasa la ai tai, poate cu ajutorul lor itzi vei reveni cit de cit, poate te pot ajuta cu un sfat.

Eu ce pot sa-tzi spun, curaj, putere, liniste sufleteasca si iar curaj.

 

Povestea nasterii principesei noastreid="blue">

 

Danielaid="orange"> si principesa Iid="red">Sid="blue">Aid="purple">Bid="maroon">Eid="purple">Lid="green">Lid="blue">Aid="red"> [copil] (5 iunie 2005)

 

Poze cu ingerasul lui mami

[monagan]

am citit tot..pana la sfarsit. Primul lucru care imi trece acu prin minte ti-l spun:

Daca poti si ai cum...vino acasa.

mult succes si uite o [floare3]de la mine .

 

MG [flo]

[Cricor]

Of, Pucku chiar ma intrebam de ce nu mai scrii nimic.

Ce sa zic, trist, din pacate povestea e oarecum comuna la atatea cupluri de aici. Intotdeauna unul trebuie sa fie de vina pentru nefericirea celuilalt, unu' vrea in Romania, unu' aici si pana se dumiresc constata ca impart un apartament, un copil si niste amintiri. Stiu aici un nr. infim de oameni fata de Romania, cu toate astea sunt ingrozita cati dintre ei sunt divortati.

 

Eu zic sa mergi acasa pentru cateva saptamani. O sa poti sa lenevesti si sa ai timp sa-ti auzi gandurile. Poate o sa-ti vina gandul cel bun, sau macar o sa te odihnesti.

 

Dar de ce v-ati dus in Quebec City? Mie personal mi se pare un oras destinatie pentru uciderea oricarei sperante.

 

 

Corina

 

Ajutati-l pe George!

www.cuzuc.netfirms.com

[Pucku]

nici nu stiu de ce scriu aici, si ce vreau. as vrea mai mult sa ma cunosdc pe mine, sa-mi cunosc sentimentele, sa vad si sa inteleg ce simt. in momentul asta nu mai simt nimic, nici iubire, cu toate ca simt nevoia sa-l am langa mine, nici suparare, cu toate ca as avea destule motive, nici ura nimic. ma simt fara sentimente, ma simt total neputincioasa, fara un scop in viata, singura. EL ar zice acum ca de ce ma simt singura ca o am pe Stephie, si da e adevarat ca o am pe ea, dar nu pot sa vorbesc cu ea asta. dupa ce a plecat si m-am intors de la scoala m-a intrebat unde e tati, si i-am raspuns ca tati a plecat, ca nu mai e tati, de unde a iesit scandal ca de ce i-am zis asta copilului- socrii care erau aici. acum nu prea mai vorbeste cu el duminica, se bucura ca-l aude dar ea nu vorbeste cu el prea multe, cred ca e suparata ca nu a venit cu ea la spital cand a facut analize. avea momente cand zicea lasa, cumpara tati cand ii spuneam ca nu am bani, apoi a zis ca tati corina, adica eu sunt si mama si tata, acum nu mai zice nimic. prima luna se uita si de cate 3 4 ori pe zi la pozele noastre/lui acum se uita f rar zicea Doamne ajuta pe tati, acum zice doar Doamne ajuta si ca tati i-a furat linistea lui mami

 

nici nu stiu de unde sa incep povestea noastra, asa ca o sa scriu ce simt pe moment fara o cronologie data.sunt total bulversata si nu'mi pot face timp si spatiu in creeier pt asta. mi se pare si foarte greu de altfel, parca plutesc si ultimul timp a trecut pe langga mine fulgerator cu atatea probleme, ca nu-mi mai dau seama ce si cand s-au intamplat. vreau sa incep sa ma asez un pic sa-mi fac ordine in toate

 

ma intrebati de ce nu-mi i-au o vacanta. sunt mai multe motive in primul rand financiar nu-mi permit abea ma sustin singura aici cu toate ajutoarele care le primesc apoi daca -mi i-au vacanta pierd cursul de franceza care tine pana in vara

+ copilul nu are pasaport- am nevoie de semnatura lui sa-l fac+ acoordul lui sa'l scot din tara dar nici actele fetei nu le am, nici nr meu social pt ca in graba in care a plecat a luat tot cu el acasa, acte harti.....- aici iar ma enervez ca a zis ca nu are bani sa mi le trimeata dar sa mearga la ski are

 

+ ca mama e aici, nu am pe nimeni altcineva acasa, si daca vin in romania totul se rezolva de la sine? cum asa....doar prin simpla prea prezenta....daca ar fi asa....

 

 

 

Corina ,[zana] Stephanie + duggy Totolino prostolino id="green">id="size3">

 

"Important nu este ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi"id="red">"

 

 

[Alyssa]

Te inteleg perfect, iti inteleg starea in care esti acum. Si eu ma simteam asa ca la bazin, cind ai urechile in apa si faci pluta. Indiferenta la viata de linga mine, la sunetele care se deformau ca un mormait continuu...

Si eu asi vrea o zi libera. Asta este de fapt dorinta mea cea mai mare! Sa am asa o zi care sa fie total a mea, sa nu ma simt vinovata pentru ea sau pentru ce aleg sa fac in ea...

 

Nu stiu ce sfaturi sa iti dau, am intrat numai sa iti spun ca te inteleg si daca te pot ajuta cu ceva, spune-mi![flo]

 

Alice

[Pucku]

inainte de a pleca lunea, dupa ce a vazut un avocat/consiler sau ceva de genul asta a venit la scoala si mi-a zis ca vrea sa facem ceva sa ne salvam casnicia. ideea mea a fost sa ramanem singuri fara parinti, doar cu stephie sa incercam sa petrecem cat mai mult timp impreuna , sa cautam solutii a zis da, a plecat acasa, a vorbit cu ai lui, doar erau la noi si la noi nu conteaza ce vrei tu trebuyie sa tinem cont si de ce zic ei, ca doar sunt parinti lui, si de fapt nu vor sa ne faca nici un rau doar sa ne ajute alimentand incontinuare dorinta apropieri de casa si ca uite in ce hal te-a adus canada si corina, ce a vorbit nu stiu e un mister, eu am venit acasa, eram asa linistita, ma pregateam cumva phihic pt pasul asta, dimineata am plecat la scoala . A seara s-a culcat singur in sufragerie , eu la noi in camera, bine asta nu era de atunci, cred ca de vreo luna si ceva dura, dar m-am trezit dimineata cu el langa mine. cand m-am intors de la scoala am aflat ca el noaptea facuse un atack de panica, al doilea si ca eu binenteles nu sunt o sotie atenta pt ca nu l-am simtit, nu l-am vazut ca nu se simte bine, el nici nu m-a trezit si nici nu mi-a spus , am aflat cand am venit acasa de la scoala de la socrii asta, si el mi-a trantit-o ca a si vorbit cu seful lui pt semnarea contractului, l-am rugat sa mergem sa vedem tutusi un doctor dimineata , mi a zis da seara, dar dimineata a zis ca e bine si ca nu are ce sa-i faca doctorul, am plecat la scoala si cand m-am intors am avut un soc....haine spalate, valize , bilet luat catre romania pt vineri. am fost atat de socata incat m-am gasit in incapacitatea de a comunica. parca totul s-a distrus langa mine si am plans aproape incontinuu, eram intr-o stare de soc.

vineri dimineata a plecat si de atunci am vorbit adunat poate 3 ore , mai mult de complezenta si in afara de problema banilor si ce mai face stephie nimic, totul e in ceata

 

mai zilele trecute i-am schimbat patul lu fie-=mea si m-a intrebat ce fac cu cel vechi, i-am zis ca-l tin ca poate intr-o zi o sa am bucuria sa-i mai fac o surioara sau un fratior la pitica....binenteles ca nu am primit aluzii la raspunsul meu, de altfel a si trimis cred ca un colet la stephie, care nu a ajuns inca si cand l-am intrebat daca am si eu una a ignorat mesajul, nici nu m-as astepta dar ma doare ingrozitor

 

 

Corina ,[zana] Stephanie + duggy Totolino prostolino id="green">id="size3">

 

"Important nu este ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi"id="red">"

 

 

[Pucku]

ma duc pana afara cu toto si ninge feeric.....

 

Corina ,[zana] Stephanie + duggy Totolino prostolino id="green">id="size3">

 

"Important nu este ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi"id="red">"