Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

alegerea mea


Recommended Posts

sunt lucruri la care te gandesti toata ziua, lucruri la care nu vrei sa te gandesti dar tot te gandesti, asa ca orice as face ma lovesc de asta: Oare mai am sanse sa ma iubeasca/ sa mai fim o familie? Eu il iubesc si cand ne-am cunoscut spunea si el ca ma iubeste. ma dor vorbele lui atat de tare, mai deunazi soacra-mea ii spunea lu mama ca el stie ca eu sunt mama copilului..vorbele astea ma dor, ma sfasie cum mama copilului, numai asta mai reprezint eu dupa atatia ani? iubirea inceteaza asa peste noapte? O stergi cu buretele? eu nu pot sa cred asta, nu pot sa accept, imi e toatal peste puterile mele

 

Eu vreau sa continuam sa fim o familie, el nu stiu, intr-un timp voia sa divorteze cred ca a renuntat la ideeea asta ca atunci am drepturi totale asupra copilului. Stau si ma gandesc la ultima noastra perioada cand nu-mi mai dorea compania- dormea singur, obisnuianm sa luam o baie impreuna, dar nu si in ultimul timp, si . Am crezut tot timpul ca vom trece peste toate, ca in ciuda dificultatilor din viata profesionala si a presiunilor financiare, vom trece peste toate, vom fi noi ca un intreg, ceva inseparabil.

 

Pentru mine relatia cu el inseamna foarte multe, credeam ca suntem uniti sufleteste, dar cu cat imi dau seama mai mult ca nu-i asa parca ma dezintegrez, ma simt ca o frunza cand vine toamna, a cazut de la locuil ei , o i-a vantul...mi-e dor de el, simt nevoia sa-l am alaturi, sa-i simt buzele, sa-i simt respiratia....incetez ca o sa o i-au razna curand....si simt o nevoie acta de a face sex, e oare ceva anormal in asta? in noaptea de dinainte de plecare i-am cerut sa facem sex, a zis ca tara arde si baba se piaptana, ca eu nu mai la sex ma pot gandi atunci? dar de ce sa nu ma gandesc? nu avem si noi dreptul la simtiri? ca de vorbit nu vrei sa vorbim, si dimineata m-a trezit asta dupa ce reusisem sa atipesc un pic cu DE CE MI_AI FACUT ASTA? cand l-am intrebat ce? initial a zis ca lasa ca tu stii mai bine, apoi a zis ca lasa, nimic

 

Adina zice ca daca-l iubesc sa fiu cu el pana la capat? [problema este ca nici nu ma lasa, nu-mi da ocazia sa-l ajut. Am incercat aici de mai multe ori sa-i ridic tonusul dar degeaba, l-am rugat, implorat sa faca sport, acum zice ca-i pare rau ca nu m-a ascultat.

 

Un lucru dramatic : ieri am primit surpriza, nu ma asteptam la mare lucru, dar asta o fost peste toate: 2 martisoare, cu toate ca suntem 3 fete in casa, 2 vorbe scrise de tatal lui, banuiesc ca tot el le-a si ales iar Stephie cand a auzit ca ala e de la tati l-a aruncat si a zis ca nu trebuie, nu place, cu toate ca dadea semne ca ar fi interesata de asta. no comment , nici nu vreau sa ma mai gandesc la asta

 

ma simt total depasita de situatie: mi-e frica ca-l pierd, dar cred ca mi-e frica mai mult sa raman singura, ma simt confuza cand o zi zice ca-l intereseaza aia si ca ne(aveam tendinta sa scriu ma, dar mi-am adus aminte ca defapt s-a exprimat cu ne)iubeste, ca noi suntem familia lui, asta incluzand si parinti lui, dar defapt a doua zi aflu ca eu pt el sunt doar mama copilului, ca aici nu mai vrea sa vina

 

as vrea sa stiu ce-l face fericit acum, ce-l face nefericit, ce-l multumeste si nemultumeste, daca mai crede in familie, sau nu...oare nu da vina pe mine ca daca nu eram eu sa-l aduc in canada, ca doar din cauza mea am venit aici, ca eu sunt mai cu mot, vai ce marele inginer era el acum in germania, oare neinplinirea profesionala mi-o raporteaza mie? oare pt ca nu e stare si nu stie sa-si impuna punctul de vedere fata de colegii, si se lasa cumva calcat in piciaoare imi paseaza ca fiind viina mea pt toate esecurile si neimplinirile lui, obisnuia sa-mi reproseze ca daca-l iubesc de ce i-am facut aia? aia ce nu stiu ca niciodata nu mi-a dat explicatii

 

si totusi am trait atatia ani in umbra lui, dfara a lua o decizie care sa fie luata in seama fata de el, dar tot sunt acuzata ca eu sunr iaia care am vrut in canada....am impresia ca cineva mi-a furat visurile si sperantele

 

acum 2 zile, un coleg columbian cu care vin acasa m-a intrebat de ce am venit aici in Canada, i-am povestit cam toata tarasenia si m-a intrebat dar tu TU ca persoana ce ai asteptat de la Canada, pt ce ai venit aici....nu am stiut ce sa raspund pt ca am venit luata de val, am venit cu omul care mi-a promis ca impreuna suntem un intreg, suntem o familie, ca aici e mai bine, ca in Europa nu am drept de munca dar nimic special. nu am venit sa scap de ceva sau sa caut ceva, singura mea visare atunci era sa pot lucra, sa fac o cariera in orice ar fi dar sa nu mai stau acasa facand nimic si sa stau pe bani lui, sa ma simt si eu valorificata

 

Si uite-ma dupa aproape 4 ani, am invatat oarecum dsa comunic bine si cursiv in engleza, incepe sa mearga si in franceva, incet incet mi se deschid si portiile sa lucrez ceva ce-mi place am un copil, dar sunt singura cuc, nu am cu cine sa vorbesc, sa ma bucur ca Stephie face aia si ailalta, sa am un umar pe care sa plang, dorm cu ursu lu fie'mea in brate si vorbesc cu toto de parca el m-ar intelege ce m-a framanta pe mine

 

 

 

 

Corina ,[zana] Stephanie + duggy Totolino prostolino id="green">id="size3">

 

"Important nu este ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi"id="red">"

 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 79
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Poate e mai bine sa nu te mai agati cu disperare de speranta ca el se va dezmetici...Stii ce fel de boala are? Are vreun trecut demn de luat in seama dpv medical? Sa nu fie schizofrenie, sau paranoia, ca atunci intr-adevar esti in ...Nu poti sa-l ajuti, fizic, cu nimic, e de competenta dr-lor...Incearca sa elimini gindul obsesiv la el, la ce face, pt. ca eu cred ca asa te invirtesti intr-un cerc vicios, incearca ceva nou, ce nu ati facut impreuna insa ti-ar place sa faci, iesiri in aer liber, vizite (daca aveti la cine), pur si simplu stat la o cafea cu colegii de curs, in timpul pauzelor, ia-o pe mama la plimbare cu fetita, cind ai timp, treci pe la raionul de dulciuri si cumpara o mica surpriza pt. toate, eu stiu, mici chestii...Te ajuta sa te destinzi, si ai sa vezi, cind esti relaxat parca se intrevad si solutii mai multe...Ai grija de tine si fetita si, daca-ti face bine, mai intreaba-ne despre diferite situatii, poate avem si solutii sa te ajutam-juridic, servicii, credite...

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Pucku mama, am citit saptamana trecuta mesajele tale disperate si mi s-a rupt sufletul pt tine .

Si eu sunt aici , ca si tine si mi se pare o pierdere imensa divortul aici, in strainatate, departe de casa .

Dar i-ati-o exemplu pe Alyssa : citeste povestea vietii ei, mesajele ei si capata putere .

Si oricum, aici pe forum vei gasi mereu sprijin .

Eu cred ca ti-ai sprijinit sotul si ia-i tolerat destul de mult pe socrii tai ...pai cum adik sa-ti faca morala ca l-ai imbolnavit ? Dar el ca v-a parasit departe de tara cum se numeste ???

 

Parerea mea e ca el a premedidat plecarea in Ro ...de ce a luat actele cu el ? De ce a luat toate cardurile ? Daca a fost o greseala de ce nu le-a trimis cand a realizat ce a facut ?

 

Parerea mea e sa nu-ti lasi fetita acasa la el...nu cred ca o vei mai vedea...daca a fost in stare sa va lase fara bani si acte, ce l-ar impiedica sa retina fetita in tara ?

 

Fa-ti repede alte acte, du-te la banca si fa alte conturi, muta banii din contul comun in al tau si ameninta-l ca dai divort .

 

Fii tu rea si scutura-l putin !!

Eu personal insa, nu l-as ierta .

 

Mai asteptam vesti de la tine !

 

Scarlet O'Hara : Si maine mai este o zi !

Laura si shoricutzu' Otilia

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

of, n-as vrea sa zic asta, dar, corina draga, sotul tau cred ca este un egoist incurabil, caruia ii mai lipseste si curajul de a se lupta cu greutatile, preferand sa de avina pe altii si sa astepte sa-i rezolve altii problemele!

o spun pt ca am trait si eu 7 ani alaturi de un astfel de om, si ne-am despartit tot asa, dupa ce ne-am stabilit in alta tara. fiindca sa fii imigrant nu-i treaba usoara si nu-i la indemana oricui, multi clacheaza, casniciile se destrama puse sub asa piatra grea de incercare!

asa ca din punctul meu de vedere se vede ca el vrea sa dea vina pe tine pt tot ce nu i-a mers lui, toata nefericirea lui nu si-ao poate asuma si ti-o paseaza tie. ce mi se pare extrem de grav este egoismul fata de propriul copil si eu zic ca asta sa te motiveze sa-i tai craca cat poti de mult si se te concentrezi pe Stefi si pe viata voastra.

daca el vrea sa fie barbat si sa-i vina capul pe umeri, stie unde sa va gaseasca.

cred ca n-ar fi rau si daca i-ai limita un pic comunicarea cu cea mica, fiindca se pare ca mai mult rau ii face.

asa cum au mai spus si altii, ce nu te doboara, te face mai puternic. ai sa iesi cu bine din toata povestea asta. si stii de ce? pt ca ai cea mai buna motivatie posibila de pe lume: fetita ta!

pana atunci mai scrie aici, descarca-te, si .... timpul le vindeca pe toate!

 

mult curaj!

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

of, o alta poveste trista.

prietena mea cea mai buna traieste aceleasi cosmaruri ca tine; diferentele sant doua: destinatia si faptul ca ea e complet singura; tu o ai pe stephie... o sa gasesti putere sa te ridici. daca nu pt tine macar pentru puiul tau.

cat despre el- ai nevoie de el cu adevarat? adica decat pe cineva care in loc sa te ridice te coboara, mai bine singur. nu te mai invinui singura ca nu -i nici cazul si nici nu rezolva situatia. esti femeie si mama: arata-i ca POTÝ.

multa multa putere iti doresc!

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

salutare fetelor

 

mi-am luat cateva zile liber, de forum numai din pacate, si am petrecut niste zile mai aproape de piticel, as vrea sa fac mai multe dar nu pot, as vrea sa o duc la cinema, la teatru de papusi, la dans la inot, din pacate lipsa timpului ma omoara, plus ca neconducand iar am un punct in minus.

 

am incercat sa ma mai echilibrez, imi i-au o doza zilnica de frecus cu toto dimineata, si-mi spun ca n-am nevoie de el, ca daca a plecat e alegerea lui, eu nu ma intorc acasa, si poata sa faca cate presiuni o vrea eu nu trimit copilul acasa, ma duc mai in forma la scoala, dar seara iar ma apuca plosteala, am dormit in toate paturile din casa, cu capul la N la S la E , la V doar doar m-oi trezi odata mai odihnita, dar nu merge nici cum, asa ca o sa ma duc iar la doctorul de familie sa mai primesc niste pastile de fericire cum le zicea cineva. Incerc sa ies din starea asta, dar nu pot, sunt super obosita, in fiecare zi e ceva de facut, nici nu ma pot odihni cum trebuie....si iar vin bill-urile, de platit X si Y si parca intru in transa cand fac calculele.....

 

Singura bucurie e Stephie care a inceput sa vorbeasca multe si a inceput sa se exteriorizeze: Stephie e bucuroasa, Stephie e foame, sete, vrea aia si nu ailalta, pronunta o gramada de cuvinte noi si ma topesc toata efectiv cand o aud. Macar atat.

 

Mamici singure cum faceti fata situatiei? pe mine ma apuca disperarea cand ma gandesc ca mama o sa plece curand si o sa raman cu pitica, fara un serviciu stabil, cu toto pe cap.....fie-mea e innebunita dupa el, toata ziua numai de el vorbeste, il cearata si apoi il mangaie si-l alinta, e ca si un fratior. Azi am fost in parc si mai era un basedhound cu care s-a tot fugarit toto mai si a inceput sa chiraie ca toto mare adica based-ul nu face nimc la toto meu, ca toto hai la mine, vine stephie si ajuta toto sa fuga, eu incercam sa-i explic ca toto numai se joaca, ca nu-i face nimeni nimic rau, ca toto vine dupa noi, dar e greu...cand e vorba de toto ei cum zice ea.....ma gandeam sa-l dau dar cred ca as traumatiz-o enorm daca l-as m-ai da si pe Toto acum, si pe partea ceailalta imi face si mie bine sa ma plimb afara, ca altfel nu m-as mai plimba, dar in acelas timp parca as vrea sa mai sleep in cateodata macar 10 min, si ma calca pe nervi ca si-a facut o buba pe picioare pe care o linge in nestire, si dintr-o aia mica s-a facut cat casa acum, si nu-i mai dau de cap, degeaba pun creme si antibiotic si leg si ii pun colar ca nu merge, cum o prins momentul cu limba acolo....

 

deviai total de la ce voiam sa scriu, va pupa fetele de la quebec....

 

 

 

Corina ,[zana] Stephanie + duggy Totolino prostolino id="green">id="size3">

 

"Important nu este ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi"id="red">"

 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Care e problema cu condusul? Din cite stiu, testul de sala este in citeva limbi, la noi era si rom, la voi nu se poate da asa? Si cu care lb. stai mai nasol, engl sau fr? Iar la traseu, nu poti lua instructor pt orele necesare? In RO ai avut carnet? Ca daca ai, treaba e mai usoara...

Tot e bine ca incepi sa constientizezi ca acum raspunderea ta se rasfringe asupra ta si a fetitei, nu si a sotului tau, care e matur si pina la proba contrarie total raspunzator de faptele sale...Poti sa o tii pe mama ta mai mult timp cu voi? Sau ai cu cine sa o lasi pe micutza cit esti la cursuri si lucru?

In ce priveste nesomnul, e firesc sa te simti asa, insa ai sa vezi, odata ce te mai limpezesti putin o sa-ti gasesti si linistea...Ce-ai facut cu actele? Le-ai refacut, asa cum te-am sfatuit multe dintre noi? Nu lasa sa treaca timpul, treci la fapte!

Si in nici un caz nu trimite fata in RO, ti-o poate lua cit ai zice "peshte", pt. ca desi tu o trimiti la mama ta, legal el este tatal fetei si are depline drepturi asupra ei, mama ta nu are nici un drept sa o retina, daca el o cere pe fetitza si o va face, fii sigura de asta! Am senzatia ca sub aparenta lamentarii sub motiv de esec profesional este de fapt un om care stie ce vrea, vrea sa o ia de la inceput in Germania, insa fara tine, iar fata o va plasa la parintii lui, dupa ce-ti cere divortul, pina atunci va poza in tatal iubitor si neinteles de sotie[xx(] Fii tare pe pozitii si nu ceda, e viitorul tau si al fetitei tale in joc! Sintem alaturi de tine!

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Eu tin minte ca pe mine m-a dus inertia inainte mult timp la inceputul despartirii. Un fel de "autopilot" pe care fiecare il avem construit in noi. Acorda-ti tie sa beneficiezi de asta, lasa-te dusa de val, de evenimentele naturale care se intimpla pe linga tine.

Acel "autopilot" te va ajuta sa iti faci treburile zilnice, sa iti tii rutina ta. Si pentru ca este ceva mecanic in noi, nu trebuie sa iti cheltuiesti energie emotionala acum.

Ia o pauza in a iti folosi emotiile acum. Nu trebuie neaparat sa iei nici o decizie. Nici nu trebuie sa iei decizii drastice acum pentru ca nu "vezi" clar situatia ta. Da-ti ragaz de un an inainte de a face orice decizie care iti poate afecta viitorul tau si al fetitei (de exemplu: mutare, noua relatie, impacare, intoarcere in Ro, trimisul fetei in RO). Dupa un an vei gindi altfel, garantat!

Treburile sint destule atunci cind esti singura cu copii. Eu cred ca fetele m-au ajutat pe mine enorm. A trebuit sa ies din depresie repede-repede si sa ma concentrez pe ele. Vrind-nevrind a trebuit sa ma trezesc in fiecare dimineata, sa le fac micul dejun (treaba mecanica despre care vorbeam...), sa merg la munca, sa le scot la joaca, sa rid cu ele (chiar daca simteam ca imi vine sa pling sub plapuma cu jaluzelele inchise), sa ma dau in leagan, sa le citesc povesti seara, sa ma joc cu ele cind le faceam baie. De asta ti-am spus ca trebuie sa lasi rutina sa iti controleze timpul prezent...

Concentreaza-ti atentia asupra fetitei. Ea are nevoie de asta si tie iti va face bine. Vorbeste cu ea, rizi, cinta cintecele de copii, strimba-te ca un clovn, sari in pat :)) Astea pe mine m-au ajutat. Si gluma, risul... Si acum tin minte cind ma simteam asa trasa in toate directiile si imi venea sa ma sui pe pereti... Venisem de la munca si vroiam sa le scot afara la joaca sa oboseasca si sa iti consume energia... Si eram tracasata si obosita... Maya vroia juice acum-acum, Sarah nu isi gasea pantofii, amindoua vroiau atentia mea in momentul ala si eu faceam altceva in acelasi timp... Ei bine, m-am oprit deodata si le-am intrebat "is mommy an octopus?"... "nooooo :))" au spus ele rizind mirate si amuzate sa se gindeasca despre mine ca fiind o caracatita... am ris si eu si mi-a trecut stressul "well, daca mommy nu este o caracatita, atunci inseamnsa ca nu am opt miini si trebuie sa asteptati"... Acelasi sfat ti-l dau si tie : nu incerca sa fii o caracatita :))

Cind am ramas singura cu fetele Maya avea aproape doi ani si Sarah patru. Acum au patru ani si sase.

Uite-te la partea pozitiva mereu. Bucura-te de primavara si cind este cald afara, iesi si da-te in leagan. E o senzatie de bucurie care vine din asta, cind te inalti spre cer si il privesti si este senin si frumos si chiar daca vii in jos, te vei ridica din nou.

Iesi afara din casa, ia-ti cursuri, interactioneaza cu lumea.

Ai grija de tine, fa-te frumoasa pentru tine si zimbeste.

 

Daca imi mai aduc aminte de ceva, iti scriu... Dar in mare pe mine astea m-au ajutat la inceput.

 

Stiu ca vei fi ok. [flo]

 

Alice

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • 2 weeks later...

Alice multumesc, ma simt mai puternica un pic, mai ales dupa ultima saptamana in care am cam fost debusolata bine din cauza unei dureri insuportabile de cap in urma careia am ajuns si la urgente ca nu stiam ce se intampla cu mine...initial am zis ca merg la doctorul de familie dar nu am reusit sa ajung in tipm la el asa ca am ajuns pe un pat rece de spital unde ma rugam sa ajung cat mai repede acasa, initial am crezut ca o sa stau acolo ore in sir, ca cine ma baga pe mine in seama cu o durere de cap si cu sangerari nazale cand or fi altii de 10 ori mai bolnavi? dar s-au miscat foarte repede- e drept ca tensiunea era la o limita alarmanta , mi-au luat imediat sange, am cerut un telefon sa sun pana acasa, mi-au zis ca mai tarziu ca ma baga la o tomografie...e in momentul ala, cred ca din cauza panici, nu am mai simtit nici o durere de cap, am zis ca ma simt mai bine si ca vreau acasa.....si inca m-au mai supus si la o punctie lombara sa-mi faca analiza de la lichid....a fost crunt....mi s-a parut infernal timpul asteptat acolo, pe masa aia rece, singura, fara nimeni sa vorbesc, mi-am adus aminte de nasterea lui Step[hie si am inceput sa plang.....toate analizele au iesit bune probabil ca din cauza stresului, obosealii, tyroida, singuratatea am colapsat...am primit un calmat intravenos si repaus la pat. Acum sunt mai bine...

 

Mi-am dat seama cat de usor pot ajunge pe patul ala rece, singura daca nu am grija de mine....asa ca am decis sa i-au atitudine, si prima ar fi ca sambata mi-am luat liber, si o sa ma duc la acvariu sa ma relaxez. Azi mi-am luat o zi libera de la scoala, am dormit am facut o baie calda si lunga, am gatit si dupa ce se scoala pitica o sa mergem la joaca.

 

Dar cu toate astea gandurile nu-mi dau pace, asa ca o sa va povestesc si voua ce m-a sacait in ultimul timp. Am avut tema de casa, de la pshiholog, sa ma gandesc cam care cred eu ca ar fi momentul in care am simtit ca ceva s-a rupt intre noi. Am stat si am rasucit relatia pe stanga si dreapta, si mi-am dat seama ca pe mine urmatoarea povestioara m-a marcat foarte mult

 

intam[plarea are loc acum 2 ani la momentul intoarcerii acasa de la maternitate cu pitica: cirsumstante date: soacra care era la noi, careia binenteles ca nu-i placea nimic, ca dorm prea mult- adevarul ca dormeam mult inainte de a naste, poate edatorita faptului ca aveam un burtoi cat casa, fie-mea a avut 4.900 la nastere, ca de ce nu-i fac sotului cafea dimineata, ii pun micul dejun si alte chesti din astea, ca daca nu-mi face placere sa le fac, nu-i nimic ca pe ea nu o deranjeaza sa se trezeasca sa i le pregateasca.....ideeea e nu ca nu-mi facea placere sa i le fac, i le facusem slava domnului mereu, dar manca foarte rar dimineata, cafeaua era pregatita numai sa puna apa in aparat si sa-i dea drumul...+ de asta ma gandeam la copil si stiam ca atunc9i cand se va naste nu o sa fiu capabila sa am grija de doi, doar e mare nu trebuie sa astepte sa i le faca nevasta....e da lu socrela nu i-a placut asta, ca doar de aia ii sunt nevasta sa fac pe sclava; ca sa nu mai zic ca nu fusesem de acord cu venirea ei in Canada, a venit ca asa a vrut ea, nu ca am vrut noi, iar eu aveam impresia ca mi se fura cel mai important moment din viata, cand nasterea copilului ar trebui sa ne lege.....in fine ajung la spital dupa insistente ca al meu zicea ca Bobo nu se naste in weekend. nasc mandretea de fetita la 4.900, toate bune si frumoase pana a trecut efectul anesteziei si am inceput sa simt durerea de spate insuportabila....simteam ca mi se rupe spatele, mi s-a dat un calmat ca sa dorm , oricum piticel dormea dar nu prea am reusit....aici in schimb au inceput problemele, ca de ce sa vina el la mine sa stea ca nu ma gandesc si eu la el ca trebuie sa mearga la servici, in 2 zile, ca numai joia si vinerea a mers la servici, ca trebuie sa se odihneasca, am inghitit , te poti pune cu soacra-mea...asa ca faceau relativ cu schimbul, venea dimineata o lasa pe socrela cu mine, ca el cica sa se odihneasca, dar defapt statea pe internet, pe la nu stiu ce ora venea o lua si plecau acasa. In seara inainte sa ies, bobo plangea de mama doamne, a doua zi ne-am prins ca plangea ca nu avea papica suficienta, ssi aici a fost un scandal ca tzin copilul nemancat , si la la la, si i-am cerut sa vina sa stea cu ia, ca aveam spatele aproape blocat, eu am avut si cezariana. Nici nu a intrat a lasat-o pe soacra-mea la spital ca el a plecat sa se culce ca e obosit, nu ma gandesc si la el saracu....a doua zi, s-a racit. s-a dus la medicul de famile care i-a zis sa poarte o masca in preajma copilului si cam atat, am ajuns acasa, se face seara cum ne culcam...aveam numai doua paturi = al fetitei, ca nu ca el sa doarma singur sa se odihneasca, si eu sa dorm cu soacra, degeaba am ripostat, asa a ramas, si am dormit fetelor 3 nopti cu soacra sa el trebuie sa se odihneasca, deparca ii dadea el lapte fetitei noaptea, ca soacra=mea nici nu ma simtea cand ma duceam la ea, dar m-am simtit ca un rahat, ca o carpa, penibil...nici nu am cuvinte sa explic cum m-am simtit la mine in casa pusa la respect de soacra si in ziua in care asteptam cele mai bune vorbe de la sotul meu...poate ca defapt eu voiam prea mult si pt ca nu s-a intamplat nimic m-am simtit asa, dracu stie, poate si eu sunt aia mai cu coarne...dar inca si acum mai am senzatia ca mi s-a furat un moment unic din viata care as fi vrut sa-l celebrez cu el....

 

v-am pupat

 

Corina ,[zana] Stephanie + duggy Totolino prostolino id="green">id="size3">

 

"Important nu este ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi"id="red">"

 

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...