Prematurii-esentele tari se tin in sticlute mici 4

[try]

Oricum, Flori de cires, greul a trecut (in sensul de riscurile mai mari). De-acum tot ce trebuie sa faca Maria e sa ia in greutate si cam atat. "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic" [mamica] Alex - 5 Nov. 2004 si Adrian 24 Aug. 2006 ......... [url="http://pg.photos.yahoo.com/ph/andra_marinescuro/my_photos "]poze cu noi[/url]

[Felicity]

M-ati facut sa plang cu mesajele voastre atat de sensibile si frumoase. Si acum sunt in perioada in care sunt "tare". Mesajul despre Maria si optimismul parintilor te misca pana la lacrimi. Eu nu am fost asa in momentele in care s-a nascut Paul. Doctorii imi spuneau ca are sanse mari de supravietuire, insa eu eram cea care ii dadeam sanse 0. Eu eram prea socata sa cred ca dintr-o situatia asa de disperata si neobisnuita, se poate totusi sa iasa ceva bun. Cand mi-au spus ca am o forma foarte severa de pre-eclampsia si in plus am degenerat in HELLP, ma gandeam ca e o greseala. Eu ma simteam perfect sanatoasa, nu am avut nici un simptom, absolut niciunul. Cand l-au scos de urgenta pe Paul pt ca in cateva ore ar fi murit inauntru, am inceput sa ii cred pe doctorii si sa consider ca s-a infaptuit un miracol. Insa tot nu puteam accepta ca va avea o sansa, il plus il vedeam pe Dumnezeu dat la o parte de medicina. Paul era extrem de mic, si avea atatea tuburi si intravenoase, incat ma gandeam ca Dumnezeu a incetat sa existe cand au aparut doctorii. Si ca nu s-a facut voia Lui. Si ca un doctor nu poate face mai mult decat Dumnezeu. Ma simteam pierduta in tot, si nu puteam decat sa plang non-stop. Singurul sprijin si alinare a fost sotul meu care era extrem de optimist, si niciodata n-am vazut o lacrima pe obrazul lui. Si niciodata nu a aratat nici un semn de ingrijorare. Imi amintesc si acum vorbele lui care m-au linistit: "il facem noi mare". Si acum plang cand imi amintesc. Vorbele lui mi-au dat puterea sa accept ce se intamplare. In cateva zile am putut sa-l vad pe Dumnezeu, si sa las in seama Lui soarta lui Paul, care era foarte stabil si care nu a dat de furca cu nimic doctorilor. Preotul roman din oras a venit sa-l vada pe Paul la spital. Mi-a spus doar un gand care a risipit toate framantarile mele: "in fiecare respiratie a lui Paul, e Dumnezeu". Si apoi nu stiam cum sa-mi anunt parintii ca nascusem, eu care nu apucasem sa intru in trimestrul 3. Imi amintesc si acum ca am sunat si am putut doar sa zic ca am fost bolnava si am nascut. apoi am plans in telefon minute in sir cu mama, care nu a putut spune nimic, apoi cu tata. Nu cred ca voi uita vreodata. Si nici nu trebuie sa uitam vreodata. Asa am invatat sa pretuim fiecare minut cu micutzii nostri, si fiecare progres care il fac. Nu luam nimic ca fiind obisnuit cand e vorba de ei, totul e de fapt un miracol infaptuit de Dumnezeu. Si ei au fost alesi sa ne faca viata mai buna si sa ne lumineze gandurile de acum incolo. Draga Anna, bunatatea si sensibilitatea ta razbate in toate randurile care le impartasesti cu noi. La fel al oricarei mamici (sau tatic) de aici. Suntem un grup de mamici cu esente mici dar suflete mari. Foarte frumoasa Maria, si creste vazand cu ochii. Sa va traiasca si sa va bucure sufletele cum deja o face. Si ne inscriem si noi in lista pretendentilor. Si ca sa dovedim ca avem intentii serioase, avem deja o parte din "zestre", salopeta de blugi: [url="http://new.photos.yahoo.com/isabela_vrinceanu/album/576460762357206533/photo/294928803925297027/44"]in shalopeta[/url] Dragi mamici, va pup pe toate si pe toti copilasii vostri minunati. Sa le dea Dumnzezu sanatate si o viata fericita, pt ca toti sunt luptatori, alesii lui Dumnezeu. "Don't believe everything you think"

[try]

Mai cu mesajele voastre sensibile... cred ca vine Craciunul, nu-i asa? Ma regasesc cate putin in fiecare poveste, dar mie cu adevarat mi-a revenit moralul cand am vazut ca adrian a reusit sa-si corecteze anemia. Mult timp am fost convinsa ca e o anemie permanenta (si, teoretic, poate fi, dar acum nu mai cred). Asa e, e greu sa uiti momentele de durere si disperare, incertitudinea... toate astea n-au cum sa fie uitate, doar ca le dam la o parte si punem in locul lor momente frumoase. Multi pupici la toti bebelusi, prematuri sau nu, si mamicilor lor, curajoase sau mai putin curajoase.[bis] "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic" [mamica] Alex - 5 Nov. 2004 si Adrian 24 Aug. 2006 ......... [url="http://pg.photos.yahoo.com/ph/andra_marinescuro/my_photos "]poze cu noi[/url]

[dana_oprea]

Pentru a continua intr-un mod mai optimist va aratam poze noi, cu noi, la cinci luni si jumatate, aici="http://new.photos.yahoo.com/oprea_dana2005/album/576460762374375802" Asa de mari se vor face toate "esentzele"! Dana si bb Sebastian-30iunie 2006 Sa fii mic e lucru mare! http://www.totsites.com/tot/sebastian_oprea http://b1.lilypie.com/C15Wp2.png

[try]

ai uitat sa faci albumul public. Nu se vede nimic pe link. "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic" [mamica] Alex - 5 Nov. 2004 si Adrian 24 Aug. 2006 ......... [url="http://pg.photos.yahoo.com/ph/andra_marinescuro/my_photos "]poze cu noi[/url]

[dana_oprea]

Nu am stiut ca nu se vede. Help! Cum fac albumul public?[:I] Dana si bb Sebastian-30iunie 2006 Sa fii mic e lucru mare! http://www.totsites.com/tot/sebastian_oprea http://b1.lilypie.com/C15Wp2.png

[dana_oprea]

Cred ca am reusit. Incercati acum http://new.photos.yahoo.com/oprea_dana2005/album/576460762374375802 Ne pare rau! Suntem si noi incepatori![:I] Dana si bb Sebastian-30iunie 2006 Sa fii mic e lucru mare! http://www.totsites.com/tot/sebastian_oprea http://b1.lilypie.com/C15Wp2.png

[mexxa]

Sa iti traiasca bb Sebastian...e un baiat tare dragut si dolofan...[pup]

Andreea mamica de ingeras luptator [url="http://community.webshots.com/user/mexxa"] [i][/url] [url="http://blog.360.yahoo.com/blog-WLalfXQ8equ0PneS_iGZL0qrd9eWeEP_YJaDrA--?cq=1&p=6"][cit]Sebastian-Mihai 10.09.2006[/url] [url="http://www.totsites.com/tot/sebastian-mihai"]Pagina noastra... [/url] [url="http://tickers.baby-gaga.com/t/bunbunadb20060910_1_Sebastian-Mihai.png"]Noi avem ... [/url]

[try]

ce falcute dodolutze! Are 5,5 luni corectate sau reale? "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic" [mamica] Alex - 5 Nov. 2004 si Adrian 24 Aug. 2006 ......... [url="http://pg.photos.yahoo.com/ph/andra_marinescuro/my_photos "]poze cu noi[/url]

[dana_oprea]

[:D] Are 5.5 luni reale, patru luni corectate (l-am nascut la aproape 35 saptamani). Asa e, s-a facut cam dolofanel! Il bagam la dieta.[:D] Dana si bb Sebastian-30iunie 2006 Sa fii mic e lucru mare! http://www.totsites.com/tot/sebastian_oprea http://b1.lilypie.com/C15Wp2.png