circulara de cordon

[angelica_g]

Merci, Roxi!!!!!!!!

Tocmai m-am decis!

Stateam aseara in baie, si apoi in pat, inainte de culcare, si rememoram traumele fizice ale celor doua nasteri care m-au chinuit zile bune dupa minunatul eveniment: cat de greu mi-a fost sa merg la toaleta, sa stau in orice pozitie pt. alaptat sau dormit, sa accept repetatele controale vaginale la un timp atat de scurt de la nastere (spalaturi, ...,), sa suport tampoanele imbibate in contact direct cu ranile provocate de ruperea si taierea vaginului, de incomoditatea hemoroizilor instalati de-atunci pt vesnicie, si, nu in ultimul rand, de teama si neplacerea reluarii vietii sexuale!

Ma inscriu pt cezariana! Maine il sun pe dr.! Va fi f. fericit. A incercat intr-un mod atat de insistent si de dragalas in acelasi timp sa ma convinga, incat aproape ca imi pare bine ca ii voi face aceasta placere!

Multa sanatate si bafta![grup]

[cryna7]

Am o fetita sanatoasa si frumoasa de cinci ani si zece luni. Cand citesc ce scrieti ma gandesc cat de mult noroc am avut eu la nastere ca nu s-a intamplat nimic care sa puna viata in pericol Adei. Dar asta numai pentru ca asa a vrut Dumnezeu.

Am nascut la Maternitatea Bucur cu un renumit profesor dr. univ. si nu mai stiu cate titluri. Imi recomandase inca de la inceput sa nasc prin cezariana dar fara sa-mi dea un motiv intemeiat pentru asta. Asa ca ma pregatisem sufleteste pentru nasterea naturala.

La control ma duceam lunar la cabinetul lui particular.

Ideea este cu dupa "atenta" lui monitorizare pe toata perioada graviditatii mele am ajuns la final.. sa nu ma simt deloc prea bine.

"Ce vreti, imi zice, va pregatiti de nastere! Dar eu stiam ca inca nu sosise momentul.

Ca atare insist sa ma duc la control. M-a primit la spital.M-a dat pe mana unor asistente sa-mi ia sange si sa-mi faca o eco. Informatia s-a pierdut pe parcurs caci in loc sa merg la ecografie ma trezesc cu o asistenta care-mi spune ca dr. a pus-o sa ma controleze. Tinea in mana un instrument ca un departator metalic. Cand am vazut asta, mi-am dat seama ca evorba despre vreo neintelegere si-am fugit de-acolo cat m-au tinut picioarele. Doctorul m-a lasat sa-l astept o ora pe coridoare. Cand am vazut asta am plecat acasa si am reusit sa-l contactez abia pe seara acesta reprosandu-mi plecarea.

Neplacutele mele amintiri din momentul nasterii incep de aici. Cand ma gandesc ca putea sa fie altfel daca intalneam pe cine trebuia..Nu mai conteaza acum desi inca resimt acele sentimente.

Peste vreo zece zile de la incident au inceput contractile. M-am internat pe la noua seara dar doctorul n-a vrut sa vina. Avorbit doar la tel. cu medicul de garda care l-a asigurat ca o sa nasc dimineata sau in jurul pranzului. Parca avea de unde sa stie...

Asa ca barbatul mi-a fost expediat sa stea linistit pana a doua zi.

Am ramas cu doua moase care aveau de lucru:una tricota si alta citea ziarul.Pentru ele eu parca nu existau. Durerile erau atat de mari incat nu puteam sa stau jos. Ma plimbam ca un leu in cusca.

Abia dupa ce am impartit cu banii m-au luat in seama si au inceput sa fie atente la ceea ce le spuneam.

Nu va povestesc acum prin ce am trecut,poate alta data. Ideea este ca am nascut in jurul orei patru dimineata. Dr.nu raspundea la tel. si nimeni nu vroia sa ma ajute sa nasc de frica lui. Asa ca a trebuit sa astept pana cand d-l a catadicsit sa raspunda la telefon incercandu-se toate variantele posibile. Intr-un final a venit iritat. Aveam dilatatie 10 dar el s-a dus si s-a culcat. "Nu a sosit inca momentul"

Am ajuns in situatie de a ma abtine sa nu imping ca nu putea fi gasit el si eu trebuia sa astept cuminte pe masa de nastere.

Expulzia insa a fost momentul culminant. L-a lasat inmarmurit faptul ca fetita era strangulata. Ce mai nu si-a putut reprima exclamatia de uimire si de ingrijorare. Mi-a zis sa nu mai imping...

Eu nu mai simteam nimic vroiam sa fie liniste sa aud glasciorul. Si..nimic...nimic.. Am inceput sa intreb de ce nuplange.. Era prea multa liniste acolo.. A dat repede copilul unei doctorite! Era mare agitatie! Si liniste! As fi indurat de zece ori durerile di timpul travaliului numai sa aud odata un planset de copil. Asa a fost sa fie intr-un final. A plans mititica. Am cerut s-o vad. N-au vrut sa mi-o arate.A tipat atunci. O asistent m-a facut fericita! Papusica mea era albastra-violacee si tipa cat o tinea gurita iar mie mi s-a parut asa cum era ea cel mai frumos chip.

E bine acum totul si ne gandim(toti trei) sa mai avem un suror sau o fratioara. Deocamdata ma informez. Ma felicit pentru asta. Sit-ul asta determina dependenta!