am nevoie de un sfat

[oana1177]

Buna Francesca!

ne gasim cam in aceeasi sfera; si eu am 29ani si sunt casatorita de un an si-mi doresc foarte mult un copil; de fapt, acum pot spune: ne dorim

Iata povestea noastra: la inceput a zis ca vrea copii, il vedeam innebunit dupa copiii altora; insa, la putin timp dupa casatorie, a decretat: NU copil. La noi motivul lui a fost bine si "f trist" intemeiat: el, dentisc, cu cab proaspat deschis, intr-un orasel mic unde nu locuia de mult timp, deci... dificultati de ordin financiar.

Eu, as fi riscat, pana la urma suntem amandoi sanatosi si reuseam sa-l crestem; insa, tot timpul am zis sa mai astept, nu-l pacalesc.

Acum, "afacerea" s-a mai pus putin pe roate, iar el, desi uneori continua cu NU copil, uneori ma intreaba cati vreau sa avem si-l simt ca-si doreste chiar daca ii este teama.

Probabil ma vei intreba de ce n-am luat startul: pt ca odata cu mersul afacerii, mi-am gasit si eu de lucru :(( dupa un an de stat pe tusa. Acum... dilema: ceasul ticaie rau, serviciul este departe de unde stam si fac naveta deci, cum poti face bb in conditiile astea?? si cat sa mai astepti? precizez ca sotul meu e cu 17ani mai mare decat mine si mi-e teama ca va intra in crize spunand ca e prea batran pt bebe.

Concluzia: mai dai putin timp sotului, motivele pe care le invoca sunt puerile; esti sigura ca nu e si altceva??

 

Sa-ti mai povestesc ceva: avem niste prieteni si ambele cupluri au cate 2copii; ambii soti erau impotriva copiilor, tot timpul "mai asteptam". Ambele tipe "au uitat" pilula... iar sotii lor sunt f fericiti si mandrii de copiii lor si sunt f comici/convingatori cand iti spun ca bine ca s-a "intamplat" accidentul :))

 

Eu l-as fi pacalit pe sotul meu pt stiu ca nu m-ar fi parasit niciodata pt asta, din contra; insa am avut alte temeri pe care acum le regret... am stat un an acasa, intr-un an aveam bebelusul.

Probabil imi vei spune ca dupa putin timp de la angajare pot face bebe; asa e, insa, eu fac chimie si e rau, mi-e teama sa risc :((

 

Iti doresc succes si intelepciune! poate reusesti sa-l convingi totusi

 

 

Oana

[francesca20]

nu am dorit sa creez polemici intre cele care ma sfatuiesc sa raman insarcinata si celelate care spun un NU categoric.

ce am sesizat insa, citind toate aceste comentarii, este faptul ca nu de putine ori m-am lovit de aciditatea (sau hai sa-i spunem mai frumos atitudinea) acelora care nu concep sub nici o forma facerea unui copil fara "avizul" tatalui. ok,dreptul lor, dar cum imi poti spune atat de senin ca aproape e o crima sa faci un asemenea lucru cand, ori nu esti casatorita , ori ai 1-2 copii acasa, iar in momentul conceperii nici nu ti-a trecut prin cap ca poate tu esti una dintre cele norocoase si nu toate au privilegiul asta(de fapt, nici nu aveai de ce sa gandesti asa ceva la momentul respectiv).vreau sa precizez un singur lucru, in necunostinta de cauza poti spune multe, dar foate putin inteleg ce zbucium exista la un momnet dat in sufletul unei femei intr-o astfel de postura. cateodata situatia devine nu grea, foarte grea.

imi spunea cineva ca nu exista decat 2 posibilitati: ori la bal ori la spital. dar ce se intampla atunci cand eu nu vreau nici la bal nici la spital. e foarte usor de sfatuit lasa-l! ia-l pe altul care vrea copii. pai tocmai asta e: nu vreau sa-l las, imi iubesc sotul prea mult ca sa ne despartim. o sa ma intrebati cum il iubesti daca nu vrei sa tii cont de ce zice el. PAI TOCMAI ASTA E MAREA MEA PROBLEMA ; il iubesc, departe de mine ideea cu divortul, dar nici nu pot concepe o viata intreaga fara copii. de aici probabil si ideea cu "tertipurile". ar trebui sa intelegeti momentele de depresie care ma cuprind , si nu sa ma luati la intrebari de genul "esti tampita? cum poti sa gandesti asa ceva?" ee.. uite ajungi sa gandesti, constrans de imprejurari. dupa ce-mi trece, revin la sentimente mai bune. zic lasa, poate se razgandeste si el odata.

altcineva imi spunea sa-i mai dau timp, sa-l mai las sa se obisnuiasca cu ideea. are dreptare. asa e, dar oare timpul nu trece asa de repede? viata insasi nu se scurge la fel de repede pe langa noi? si atunci intreb, de unde sa mai iau timp?

ma hotarasem sa raman insarcinata pana la sfarsitul anului si sa-i fac cunoscuta decizia mea si sotului. A SE INTELEGE CORECT: sa-i comunic sotului ca pana la sfarsitul anului vreau sa raman gravida. cred ca asa e cel mai bine. nu stiu ce reactie va avea, nu stiu nici care va fi atitudinea mea vis-a-vis de reactia lui. cert este ca ceva trebuie sa fac, caci daca stau si ma plang ca el nu vrea dar eu vreau si tot asa, clar ca un copil n-are cum sa apara in casa noastra.

didita,id="red"> isi spun sincer, pe sotul meu nu il consider "un saculet de sperma" din care ma pot servi cum vreau eu. ar fi fost bine sa fie asa, dar uite... alta e situatia.

cam asta e. doresc o zi buna tuturor!

[daniela_b]

quote:Originally posted by francesca20

....vreau sa precizez un singur lucru, in necunostinta de cauza poti spune multe, dar foate putin inteleg ce zbucium exista la un momnet dat in sufletul unei femei intr-o astfel de postura. cateodata situatia devine nu grea, foarte grea.Francesca, multe dintre cele care ti-au raspuns sint in cunostinta de cauza si din ce am citit eu toate au fost capabile sa empatizeze cu tine, te-au inteles si ti-au raspuns cum ar face daca s-ar izbi de asa o situatie despre care tu spui ca este foarte grea si mare dreptate ai...Iar parerile scrise aici au fost justificate cu o logica ce tine de viata fiecarui individ in parte. De exemplu, eu consider ca trebuie sa mai ai rabdare si sa nu impingi lucrurile la extrem, chiar daca ai 29 de ani nu se poate spune ca totul este pierdut. Sigur ca trebuie sa lupti ca sa iti indeplinesti visul insa cred ca e nevoie de tact si multa intelegere pentru partener. Nu mi se pare o solutie corecta sa impui argumentele tale fara sa tii cont de ale lui. Foarte bine ca ti-ai propus sa ramii insarcinata pina la sfirsitul anului. De aici mai este un pas: sa fie si el de acord. Si daca da, va doresc un bebe sanatos!!id="blue"> o sa ma intrebati cum il iubesti daca nu vrei sa tii cont de ce zice el. PAI TOCMAI ASTA E MAREA MEA PROBLEMA ; il iubesc, departe de mine ideea cu divortul, dar nici nu pot concepe o viata intreaga fara copii. Iti mai scriu o data: Timpul nu este pierdut, intii aseaza casnicia pe baze solide (sau poate ca deja este, deci ai rezolvat-o cu asta!) lasa-l pe sotul tau sa se transforme pe deplin in sot cu responsabilitati, da-i un pic de timp si parcurge etapele una cite una. Poti face cum vrei si tu stii mai bine cum stai insa eu cred ca tot ce faceti trebuie sa fie o continuare fireasca a lucrurilor, din aproape in aproape. id="blue">de aici probabil si ideea cu "tertipurile". ar trebui sa intelegeti momentele de depresie care ma cuprind , si nu sa ma luati la intrebari de genul "esti tampita? cum poti sa gandesti asa ceva?" ee.. uite ajungi sa gandesti, constrans de imprejurari. dupa ce-mi trece, revin la sentimente mai bune. zic lasa, poate se razgandeste si el odata.Uite, vezi, asta e atitudinea corecta, dupa parerea mea si se vede treaba ca o adopti din cind in cind.Cit despre "tertipuri", e normal sa te gindesti la ele. Cind esti disperat in mintea ta se desfasoara scenarii dintre cele mai ciudate.Altii au 7 ani de casnicie, eu am in spate 7 ani de depresie (din totalul de 14 ) iar in anii astia m-am gindit in fiecare zi la cele mai nebunesti planuri de a concepe un copil. Asa ca inteleg foarte bine ce spui. Dar victoria finala ( iesirea din depresie) a fost ca am inteles ca nu este important doar ce vreau eu cu orice pret si ca nu vreau sa distrug celelalte lucruri pe care le am. Ma straduiesc sa-mi petrec viata bucurindu-ma de fiecare zi, asa cum este ea.id="blue">altcineva imi spunea sa-i mai dau timp, sa-l mai las sa se obisnuiasca cu ideea. are dreptare. asa e, dar oare timpul nu trece asa de repede?Timpul are ritmul lui. Nu-i poti schimba trecerea dar te poti adapta la acest ritm.id="blue"> viata insasi nu se scurge la fel de repede pe langa noi? Viata se "scurge" repede numai daca nu gasesti puterea sa te bucuri de fiecare clipa trecuta.id="blue">si atunci intreb, de unde sa mai iau timp?Resursele sufletului te pot ajuta sa gasesti timp pentru toate!id="blue">

---

id="quote">id="quote">Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

[lena]

eu cunosc cupluri in care ambii parteneri au fost de acord ca nu-si doresc copii, insa in care unul vrea si celalalt cunosc, dar n-au functionat din pacate...eu zic sa mai incerci sa discuti cu el, sa-l faci sa ti se destainuie, de ce anume nu vrea?? nu vrea niciodata?? e doar o "faza" a vietii lui?? ia-ti un pic de timp, nu fa din asta o "obsesie"...mai intai incearca sa lamuresti macar pentru tine(iti esti datoare cu o explicatie, ca sa nu ai nelamuriri in viitor) ce se intampla in creierasul lui si pe urma, mai vezi...pe urma vezi ce ai putea tu sa alegi, depinde de raspunsul lui...poate vrea dar mai tarziu, poate nu vrea deloc (si in situatia asta, trebuie sa vezi tu daca merita sa iti "schimbi viziunea" asupra vietii in functie de a lui sau gasesti alta solutie).

 

mult succes,

 

Lena si t-rex Freya

[daniela_b]

quote:Originally posted by amarantina

.................... Parerea mea e ca barbatii sunt niste animalute care pot fi manipulate usor daca ne punem mintea la contributie.id="maroon">

---

id="quote">id="quote">Cu tot respectul, Amarantinaid="blue">, o astfel de idee ca cea de mai sus mi se pare copilareasca iar micile jocuri de manipulare se pot aplica atunci cind vrei sa-ti cumperi pantofi si sotul nu-i de acord nu atunci cind el este ostil conceperii unui copil, o chestiune extrem de serioasa...Oare chiar nu mai putem gasi puterea sa tinem la mare pret sinceritatea in cuplu? La ce ajuta tratarea partenerului ca "animalut"?Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

[dana_micu]

BUNA FRANCESCA,

INTELEG DILEMA TA,DAR ORICAT TI-AR FI DE GREU INCEARCA SA LAMURESTI PB CU SOTUL TAU.TIMPUL TRECE SI NU POTI STII CAT TIMP ITI IA SA RAMAI INSARCINATA.ESTE BINE DE AFLAT URM LUCRU:NU VREA COPII ACUM SAU NU VREA NICIODATA?

EU AM O CUNOSTINTA CARE ARE ACUM 50 DE ANI SI A RAMAS SINGURA...

CAND ERA TANARA A NEGLIJAT SA FACA COPII,APOI A INTELES CA NU POATE FACE COPII SI IN LEGATURA CU ADOPTIA NU A REUSIT SA-L CONVINGA PE SOTUL EI.ANII AU TRECUT SI EA SI SOTUL EI S-AU DEPARTAT TOT MAI MULT.EL FIIND "BARBAT" SI-A GASIT O FEMEIE MAI TANARA SI A DIVORTAT.REZULTATUL?DOAMNA ESTE ACUM F SINGURA SI NECONSOLATA SI NU MAI ESTE NIMIC DE FACUT.DE SARBATORI ESTE CEL MAI GREU CA SA GANDUL CA NU TE ASTEAPTA NIMENI ACASA.

GANDASTE-TE BINE LA VIITOR SI NU NEGLIJA ACEASTA PB CACI TIMPUL TRECE..

INTELEPCIUNE ITI DORESC!

 

Dana mamica fericita de Bianca si bebe David

[She]

quote:Originally posted by amarantina

---

id="quote">id="quote">Cu tot respectul, Amarantinaid="blue">, o astfel de idee ca cea de mai sus mi se pare copilareasca iar micile jocuri de manipulare se pot aplica atunci cind vrei sa-ti cumperi pantofi si sotul nu-i de acord nu atunci cind el este ostil conceperii unui copil, o chestiune extrem de serioasa...Oare chiar nu mai putem gasi puterea sa tinem la mare pret sinceritatea in cuplu? La ce ajuta tratarea partenerului ca "animalut"?Copilareasca sau nu, a fost o idee, un punct de plecare. Se pare ca discutii au tot fost, sinceritate de asemenea. Si la ce a folosit? E vremea ca Francesca sa faca ceva. Si nu sunt de acord cu ideea ei de a-l anunta pur si simplu pe sotul ei ca o sa ramana insarcinata pana la sfarsitul anului, indiferent daca el vrea sau nu. E mult mai bine sa vada la concret reactiile lui, nu sa se framante zi si noapte intrebandu-se "what if?"Si barbatii trebuie tratati ca "animalute" (si am fost draguta cu acest apelativ) pentru ca asta sunt. Cum il dresezi asa il ai.id="green">Mda...bafta..si totusi..as crede ca barbatii gindesc, simt si..iubesc..poate chiar mai puternic decit noi femeile.Ai mare grija ca te joci cu focul! (Wink)si tot asa...

[iren]

quote:Originally posted by amarantina

 

Copilareasca sau nu, a fost o idee, un punct de plecare. Se pare ca discutii au tot fost, sinceritate de asemenea. Si la ce a folosit? E vremea ca Francesca sa faca ceva. Si nu sunt de acord cu ideea ei de a-l anunta pur si simplu pe sotul ei ca o sa ramana insarcinata pana la sfarsitul anului, indiferent daca el vrea sau nu. E mult mai bine sa vada la concret reactiile lui, nu sa se framante zi si noapte intrebandu-se "what if?"

Si barbatii trebuie tratati ca "animalute" (si am fost draguta cu acest apelativ) pentru ca asta sunt. Cum il dresezi asa il ai.

id="green">

---

id="quote">id="quote">

 

Deci iata-ma shi detzinatoare de animal de casa!

Io ma gindeam ca atunci cind te hotarashti sa impartzi viatza cu un barbat, o faci din iubire, faci anumite compromisuri shi va modelatzi unul pe celalalt, n-am luat-o niciodata ca pe o kestie de dresaj. Hm, ia sa perseverez, poate reushesc sa-l invatz sa-mi aduca papucii shi cafeaua la pat, in gura, normal, ca orice catzel bine dresat.

 

Io shi plozii turbulentziid="Comic Sans MS">id="blue">

 

 

In caz de greturi si alergii la anumite persoane, se recomanda retragerea intr-un loc izolat si racoros si consumarea, in liniste, a patru- cinci lamii pe ora.id="purple">

 

 

[Elise]

ma intreb ce cuvant foloseai tu daca nu erai asa dragutza....

 

Elise

[lorelei_19]

quote:Originally posted by amarantina

Si barbatii trebuie tratati ca "animalute" (si am fost draguta cu acest apelativ) pentru ca asta sunt. Cum il dresezi asa il ai.

---

id="quote">id="quote">

brrr, nu mi-ash dori ca jumatatea mea sa gandeasca asha despre mine.

apropos: amarantina, ce-ar spune sotzul tau dac-ar citi randurile astea???? stie cat de mult il respecti si ce frumos vorbesti despre el?

un copil nu e o hotarare personala, decat in limita in care accepti toate concecintele (sa-l cresti singura, fara a pretinde nimic de la "animalutz").

francesca, incearca sa-l convingi, vorbitzi mult despre asta, spune-i cat de important e pentru tine si daca vrei si vrei cu adevarat, cred c-o sa-l convingi. mult succes si da-ne de stire [flo]

 

"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi