Puteti ierta?

[vandal]

Mda....tineti rosiile si mai ales acele oua stricate bine...imi dau cu parerea...

 

Tot ce stim despre aceasta situatie este ca, citez:

Este vorba despre raul pe care i-l face tatal unui copil, lasandu-l sa cresca fara el, asta in conditiile in care nu existau motive intemeiate de divort. Eu cred ca e vorba de o trauma psihica pt toata viata.

 

Citi mani are copilul (cind tatal a plecat si cit a durat aceasta perioada), este in stare sa inteleaga? tatal a plecat definitiv? mai aveti inca o relatie? de ce a plecat?

As vrea sa stiu macar raspunsul la aceste intrebari inainte de a da cu parul in nenorocitul si porcul care isi permite asa ceva...

[Nora]

Lulu, ce mai faci?

 

Noraid="red">

[diana1971]

Draga Lulu

 

Dupa cum multe fete au scris aici...decat sa creasca cu scandaluri si usi trantite mai bine numai cu unul din parinti.

De unde stiu asta? de la mine de acasa...ai mei au ramasa impreuna dar certuri la greu.....numai eu stiu cat ma durea sa-i vad asa.

Am inteles totul pe la 5,6 ani...parca vad si acuma...si m-a maturizat brusc...am devenit o fire complexata,timida,simteam ca eu sunt altfel,ca sunt "in plus" peste tot,m-am inchis in mine-am ajuns sa imi ajung mie insami ...daca poti intelege sentimentul asta.

M-am schimbat abea in facultate si am devenit o persoana diametral opusa- dura,rece,nu lasam pe nimeni sa se apropie de mine in ideea ca voi suferi sigur,etc.

Am fugit de casatorie ...pt ca pt mine casatoria era egal cu "a avea probleme" ..dar totusi am intelas dupa 28 de ani ca nu este asa.

 

ASA ITI DORESTI SA CREASCA COPILUL TAU ? EU CRED CA NU .

 

Diana

[Andra_]

Draga mea,

 

si eu imi aduc aminte de subiectele tale vechi cind erai in pragul divortului, cind te tot framintai cu despartirea etc., apoi a aparut copilul in viata voastra... Cumva stiai fr. bine demult ca intre voi lucrurile nu sint ok, poate ai sperat ca acest copil va schimba ceva in bine, desi orice psiholog (inclusiv d-astia "de forum" ca mine ) ti-ar putea spune ca un copil nu salveaza o casnicie. Ideea e ca mi se pare un risc asumat de tine cind te-ai decis sa ai un copil cu el, daca lucrurile stau altfel imi cer scuze, dar nu cred ca ati discutat inainte si s-a pus problema: "tu vrei acest copil? ptr ca daca il facem impreuna, vreau sa-l crestem impreuna"

 

iar intrebarea cu care ai deschis subiectul e tendentioasa, cred si inteleg ca nu-ti e usor, dar totusi... omul chiar nu i-a facut copilului un "rau psihic...", poate ca l-ar fi marcat la fel de rau cresterea intr-o familie dezbinata, in care parintii nu si-ar vorbi sau doar s-ar certa permanent. Daca tu nu poti ierta, sentimentele tale le vei transmite copilulu, sau mai curind frustrarea, si poate ca il vei marca tu mai puternic decit te astepti. Nu zic ca e ok ca a vrut sa divorteze, dar nici sa-l pui la stilpul infamiei ptr asta. Cred ca ar fi important ptr tine sa te impaci cu situatia, nu cu el, poate sa discuti cu cineva avizat (psiholog, preot) si sa incerci sa faci o viata buna si calma ptr Andrei.

 

parerea mea,

Andra

[Nora]

quote:Originally posted by Andra_

Draga mea,si eu imi aduc aminte de subiectele tale vechi cind erai in pragul divortului, cind te tot framintai cu despartirea etc., apoi a aparut copilul in viata voastra... Cumva stiai fr. bine demult ca intre voi lucrurile nu sint ok, poate ai sperat ca acest copil va schimba ceva in bine, desi orice psiholog (inclusiv d-astia "de forum" ca mine ) ti-ar putea spune ca un copil nu salveaza o casnicie. Ideea e ca mi se pare un risc asumat de tine cind te-ai decis sa ai un copil cu el, daca lucrurile stau altfel imi cer scuze, dar nu cred ca ati discutat inainte si s-a pus problema: "tu vrei acest copil? ptr ca daca il facem impreuna, vreau sa-l crestem impreuna"iar intrebarea cu care ai deschis subiectul e tendentioasa, cred si inteleg ca nu-ti e usor, dar totusi... omul chiar nu i-a facut copilului un "rau psihic...", poate ca l-ar fi marcat la fel de rau cresterea intr-o familie dezbinata, in care parintii nu si-ar vorbi sau doar s-ar certa permanent. Daca tu nu poti ierta, sentimentele tale le vei transmite copilulu, sau mai curind frustrarea, si poate ca il vei marca tu mai puternic decit te astepti. Nu zic ca e ok ca a vrut sa divorteze, dar nici sa-l pui la stilpul infamiei ptr asta. Cred ca ar fi important ptr tine sa te impaci cu situatia, nu cu el, poate sa discuti cu cineva avizat (psiholog, preot) si sa incerci sa faci o viata buna si calma ptr Andrei.parerea mea,Andra

---

id="quote">id="quote">Andra, Lulu a deschis subiectul, a primit raspunsurile pe care nu le vroia si a disparut. Nu e prima oara cand face asta... Eu am mai incercat in cateva randuri s-o ajut dar se pare ca nu vrea sa fie ajutata. Se lupta cu morile de vant, din cand in cand rabufneste si deschide un subiect ca acesta si apoi cine stie ce se intampla... din pacate, acum l-a implicat si pe copil... Un copil nu e o arma a mamei in fata tatalui! Bietul copil, ce povara pentru umeri asa plapanzi...Noraid="red">

[lulu75]

Nu e vorba ca nu mi-au convenit raspunsurile voastre si am disparut. Eu nu vreau sa tin un barbat langa mine printr-un copil, motiv pt care, in urma cu 5 luni EU am plecat de acasa pt ca simteam ca avem probleme. Ideea plecarii mele a fost sa trag un semnal de alarma si speram ca problemele sa se rezolve in mare masura, in speranta ca bebelusul nostru o sa aiba o familie. Copilul nu l-am facut ca sa il tin pe tatal lui langa mine ci pur si simplu s-a intamplat sa raman insarcinata dupa lungi asteptari fara rezultat.

In legatura cu "raul psihic" provocat de tata unui copil prin faptul ca nu ii e aproape, eu vorbesc doar din ceea ce stiu de la sotul meu care a crescut fara tata alaturi si pt acest lucru nu il pot ierta ca a mers sa bage divort. Nu stiu ce va imaginati voi, dar de 5 luni tatal lui l-a vazut de cate ori a vrut, cat timp a vrut si in timpul vizitelor nu au existat tensiuni intre noi 2. Supararea mea pe el este in sufletul meu. Nu ma apuc sa ii dau cu tigai in cap atunci cand vine la copil, nu tip la el si in nici un caz nu ii voi spune copilului lucruri urate despre el. Andrei o sa isi formeze singur o parere despre tatal lui si el o sa ne judece pe amandoi.

 

Luminita si [copil] Andrei Tudor - ingerasul meu cu ochiii ca cerul(16 august 2005)

 

 

Album Andrei id="red">id="size1">

 

Povestea nasterii ingerasului meu: http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=75774

 

[delia grozav]

Luluid="red"> eu pur si simplu nu pricep ce fel de relatie ai cu sotul sau ex-sotul tau.

Bine, nu e treaba mea, dar stiu din experienta ca sunt persoane care nu is pot pur si simplu asuma raspunderile de familist si mai ales de parinte, fara ca asta sa insemne neaparat ca nu iubeste in felul lui.

Daca asta e cazul partenerului tau atunci ai o singura solutie ca sa fie Andrei fericit: Sa pastrezi cu el o relatie normala de amicitie daca se poate si sa il informezi in masura in care el vrea depre copil si sa il lasi sa il vada cand vrea el.

Daca asa e el nu ai cum sa il schimbi si tu cred ca il cunosteai destul de bine inainte sa ramai insarcinata.

 

Mi-am dat cu parerea fara sa cunosc prea bine situatia, dar cumnata mea are un sot care a a mai fost castorit si are un baiat din prima casatorie care se intelege foarte bine cu surorile lui vitrege. Baiatul vine des la tatal lui in vizita, are deja vreo 10 ani. Deci are o relatie cat se paote de normala cu tatal lui. Deci se poate.

 

Poze

filmulete

 

 

dede, Adi 5ani si Medeea 27.07.2005

[Fiquelle]

Eu nu l-as ierta oricum...asta este egoism!

 

Madalina si nastrusnica Sofia Maria,12.08.2004

http://community.webshots.com/user/fiquelle