ziua cea mai grea a sosit...

[artar]

[hia]La toata lumea! Va citesc de mai bine de trei ani..inca de cind eram insarcinata cu comoara mea...NU am avut niciodata curajul sa scriu, m-am multumit sa citesc si nu credeam ca o voi face vreodata mai ales la aceasta sectiune... Ziua cea mai grea a sosit...luni dau divort...desi ma pregatesc sufleteste de 6 luni stiam ca nu am cum sa fiu pregatita destul pt asa ceva..nimeni nu poate, nimeni dintre cei care au avut o casnicie cit de cit normala...(my ex e ofiter de marina...)si care s-a terminat pt ca cea mai buna prietena a mea a devenit mult prea apetisanta pt el... Au fost 12 ani de casnicie nici buni, nici rai, am trecut prin f multe..din pacate singura...Am reusit sa aduc acest baiat minunat pe lume dupa 9 luni de stat la pat si dupa ani de tratamente...In cele 2 luni cit a fost acasa din cele 9 a stat numai prin crisma,neajutindu-ma cu absolut nimic, tot eu trebuia sa am grija de el cind venea dimineata beat mort si facea cum facea...Eram asa de abrutizata dupa atitia ani in care facea asa incit nu mi se mai parea nimic anormal in comportamentul lui... Sa nu lungesc povestea ca e trista si atit de banala ...Am nascut...bineinteles ca m-am ingrasat ...din grasa ca o vaca nu ma scotea...Stiu ce spuneti...trebuia ca eu sa-l las si inca de mult dar mi-a fost frica(de fapt mi-am si facut bagajele de vreo 2 ori dar m-a intors din drum..pt ca nu eram convinsa>>)...tot timpul imi spunea ca nimeni nu ma poate iubi in afara de el si ca eu nu valorez nimic...Din cauza meseriei lui,mi-a impus sa nu ma duc la servici asta desi aveam o licenta in management si nu sunt o femeie proasta..am fost insa prostita si orbita...Am renuntata la o cariera pt a avea grija de familie, pt ca el sa avanseze treptat pina la comandant de nava..cind a ajuns a realizat ca nevasta si copilul nu mai e bun si alta trebuie sa-i ia locul.. Nu mi-a mai trimis bani si m-am trezit in mijlocul iernii fara bani de gaz,mincare pt copil,nimic,mi-a spus clar ca nu pot obtine casa pt ca nu am lucrat si pot obtine maxim 30% din ea...Nici macar nu a avut curajul sa-mi spuna in fata..mi-a spus din voiaj..atit a fost de las....M-am trezit la aproape 32 de ani fortata sa-mi caut de lucru in conditiile in care nu aveam carte de munca si experienta zero...M-a ajutat Dumnezeu si mi-am gasit un servici bun foarte repede, reprezentant de vinzari la o firma de medicamente si asta mi-a dat puteri sa merg mai departe... Duminica a venit din voiaj...L-a asteptat EA la Otopeni si au fost impreuna la mare sa se destinda...azi au venit acasa si si-a parcat masina in fata casei ei..ea sta peste drum..nici o jena, nici o remuscare nimic... Divortul l-am bagat eu cind am realizat ca orice s-ar intimpla EU nu-l mai vreau inapoi... Stiu ca Dumnezeu ii incearca pe cei puternici...Uneori insa nu mai pot...cind va trece aceasta durere si aceasta umilinta pe care sunt nevoita sa le inghit? CInd? In ce se masoara?In luni,ani?Au trecut 6 luni si e ca in prima zi...

[Elise]

 

te felicit pentru echilibru.

in locul tau ii omoram pe amindoi.

 

divorteaza, si probabil lucrurile vor evolua spre normal - un normal pe care nu l-ai trait pina acum - mai repede decit te asteptzi.

 

viata poate fi si frumoasa.

poti sa te intretii si singura, n-ai nevoie de un barbat pentru asta.

mai devreme sau mai tirziu o sa intilnesti pe cineva diferit de el.

probabil o sa iti ia timp sa recapeti incredere.... dar asta e.

 

mai devreme sau mai tirziu se rezolva toate.

peste citiva ani o sa privesti in urma si o sa vezi ca n-a ramas decit o amintire trista.

 

curaj!

 

Elise

[ancamironiuc]

I-a totul ca pe un inceput. Uita cu timpul ceea ce s-a intamplat si bucurate din plin de momentele pe care le vei petrece cu cel care este cu adevarat important...copilul.

 

Te admir ca reusesti sa vorbesti despre ceea ce ti s-a intamplat insa nu cred ca se poate spune cat va dura aceasta stare. Depinde de prea multe si numai tu poti sa stii... orice inceput este greu.

 

Va doresc multa forta si fericire tie si puiului tau..

 

ANCA SI EMA[bonjovi]

 

ANCA si EMA

[J G]

Pai nu stiu daca o sa-ti revii usor in conditiile in care locuiti atat de aproape, poate e o idee sa te muti.

 

 

J si Carla (05.02.2006)

[artar]

Multumesc pt raspunsuri!

 

Am sa ma mut dupa ce se termina si partajul(doar o infatisare pt ca ne-am inteles..adica am acceptat ceea ce mi-a dat el..jumatate din valoarea apartamentului(apartament pe care l-am obtinut in timpul casatoriei, el mai are unul dinainte de casatorie si oricum sta la ea...), urmind ca eu sa incerc sa obtin un imprumut la o banca..complicat pt ca trebuie sa am minim un an vechime pe cartea de munca eu abia am trei luni, nu am nici venitul net necesar pt citi bani mi-ar trebui..)...Am sa plec totusi in alt oras, orasul meu natal si am sa stau la parinti...Am mare noroc cu ei ca-mi sunt aproape, mama a stat cu mine de cind am nascut si a fost ca o mama si pt el, nu i-a zis niciodata nici da-te mai incolo...il astepta dimineata dupa betii cu cafea sau supa sa se dreaga la stomac, ma rog...abia acum ma enervez...Asa ca deocamdata stau aici pt ca nu am unde sa ma duc..nu-mi permit o chirie, abia am gasit acest servici si asta este...

 

Pe termen lung...am sa incerc in septembrie(atunci se mai misca piata cu joburile si as avea si eu 7 luni experienta..nu stiu cit ar conta asta dar...atita am...) sa-mi obtin un servici in orasul meu natal, ma voi muta la parinti,voi mai stringe ceva bani si in citiva ani poate imi voi cumpara o casa...

 

Tocmai m-a sunat ca vrea sa vina sa-si ia niste haine...nu sa vada copilul...i-am spus ca are destui bani sa-si cumpere de la Mall asa ca ne vedem luni la tribunal si gata...

[Alexmona]

Draga mea,

crede-ma ca stiu prin ce treci.

Si eu sunt cam in aceasi situatie...

Din nefericire nici Domnul meu nu pare prea interesat de copil.Inainte am avut o casnicie de vis ...acum parca stau cu un strain.

Iti admir currajul .Fruntea sus .Opersoana puternica asa ca si tine si care are si o motivatie atat de puternica pt. a lupta (ma refer desigur la copilul tau ) sunt convinsa ca va ajunge departe.

Stiu ca doare ...si la mine doare , dar greu de spus cat va dura.Si eu ma gandesc la acelas lucru ...Oare cat va ma i durea??

Se spune ca atunci cand ne e greu DUMNEZEU NU DUCE IN BRATE!!!

Acum suntem in brate amandoua si alaturi de noi din pacate mai sunt, dar nu trebuie sa disperam

Sigur va fi bine.

Te pup si-ti doresc tot binele din lume alaturi de copilutul tau.

 

Alexmona

[brendamitran]

Artar......desi trebuia s-o faci mai demult,niciodata nu e prea tirziu.....

Capul sus si nu uita ca nu pleci singura pe drumul asta......ai linga tine o comoara pe care nu ti-o poate lua nimeni ,ai sprijinul parintilor tai,ceea ce este o binecuvintare.....

Pleaca si nu te mai uita inapoi,nu merita.......

Timpul si absenta lui te vor ajuta sa uiti,fara uitare viata ar fi o neputinta,nu stiu cine a spus asta,dar mare adevar a grait....

Desi nu-mi face nici o placere sa fac astfel de invitatii,te astept la mamici si tatici singuri......

Daca ai nevoie de noi,sintem acolo,gata oricind sa-ti intindem o mana de care te poti prinde cu siguranta....

Numai bine!

 

BRENDA

 

"COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI"

http://community.webshots.com/user/brendamitran

[Clover]

Te descurci extraordinar si am admirat faptul ca nu ai spus ca vrei sa-i iei gatul niciunuia. Eu cred ca meriti sa fii iubita de cineva care sa te merite pe tine.

 

Eu zic sa privesti in viitor, ai noroc cu parintii care te pot ajuta. E greu sa simti dezamagirea ca ai pierdut atat timp langa un om dar poate tot timpul iti va aduce unul potrivit.

 

You asked me if I'm happy. This is a difficult question.

The problem with happiness is that you don't know when you have it.

You remember it.

Ask me in another ten years. Maybe I'll be able to answer.

 

[artar]

Am fost azi la tara, la bunici...Nu mai traiesc dar casa e plina de unchi, verisori, nepotei...Am incercat sa-mi iau puteri pentru ziua de miine...Intotdeauna cind imi amintesc de copilarie, imi amintesc cit de fericita am fost in vacante, aici, la tara...Am avut azi citeva ore de buna calitate cum nu am mai avut demult...

 

Singurul lucru de care imi este frica miine este sa nu izbucnesc in plins...Orice altceva as suporta, indiferenta, ironie, orice dar nu sa izbucnesc in plins..mi-ar fi rusine cu mine insami pina as muri ca am putut fi atit de slaba...dar nu sunt decit un biet om care traverseaza iadul si nu are nici un suport decit propria persoana...Parintii imi sunt aproape, dar sunt si ei batrini, bolnavi si sufera cind ma vad ca sufar si incerc sa-i feresc cit mai mult din a ma vedea suferind...Prietena mea e cu "sotul" meu...

 

Singurul cu care mai vorbesc este Dumnezeu si voi...Din fericire, Dumnezeu nu-mi raspunde...Din fericire zic pt ca daca vorbesti cu Dumnezeu inseamna ca te rogi, daca Dumnezeu iti vorbeste inseamna ca esti schizofrenic...Nu-mi apartine dar e valabila uneori...

 

Voi imi raspundeti si va multumesc pentru ajutor si suport.

 

Brenda, multumesc pentru invitatie, o voi onora cit de curind!

 

[zanazanelor]

Nu te necaji daca maine vei plange. Este normal sa te doara. Nu oricine "traverseaza iadul" in viata... Daca vei plange nu inseamna ca nu esti puternica. Inseamna doar ca esti om, un om care are sentimente. Lacrima este mesajul durerii. Daca sufletul tau vrea sa planga, lasa-l sa planga...se va descarca. Nu te gandi la cei in jur, nu te gandi la nimeni, decat la tine...

 

Va trece si ziua de maine. Si intr-o zi nu vei mai plange. Iti spune cineva care stie cum este sa versi lacrimi pentru ca nu pot sa stea acolo, pitite... Dar nu imi pasa de oamenii care le vad, de vantul care le usuca, de perna care le absoarbe...asta simt si asta fac...

 

Nu lacrima de maine iti va arata cat esti de puternica, ci viitorul pe care ti-l vei face traind si luptand pentru fericirea ta.

 

[zana]