Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

ziua cea mai grea a sosit...


Recommended Posts

Nu am mai scris demult...

 

Sunt ffff stresata, au aparut ceva probleme cu partajul si stau ca pe ace...Ei au plecat la Constanta si m-am mai linistit...

 

Asa m-am hotarit sa fac si eu cum spune Anca..nu am sa-i mai permit niciun fel de atingere sau imbratisare si dupa ce se termina nebunia am sa ma limitez la a nu mai vorbi cu el decit strictul necesar...Robert s-a mai linistit si el o data cu plecarea lui..probabil m-a simtit si pe mine mai linistita...

 

Abia astept sa se termine toata treaba asta...Voi ma vedeti o femeie tare..nu sunt chiar asa..din pacate nici nu mai pot sa pling..imi vin lacrimile si mi se pune un nod in git..ele se opresc si incepe sa ma doara capul...Sunt si oameni timpiti si rai care i-au vazut impreuna si ma intreaba pe mine ce s-a intimplat...cind vine el acasa..si tb sa le spun ca nu mai vine la aceasta casa pt ca are o alta...

 

Chiar nu mai pot...

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 96
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Draga Oana,

iti scriu pentru ca am trecut prin momente asemanatoare si stiu ca cel mai tare doare indiferenta lui fata de copil si datoria ta de a tine loc si de mama si de tata, dar ai sa reusesti pentru ca dragostea de mama iti da puteri nebanuite. Baietelul meu avea 4 ani cand am luat hotararea, intelegea multe lucruri si a avut aceeasi reactie de "lipire" de mine din teama de-a nu-l parasi si eu. Si mie mi-a fost teama sa nu devina prea mamos, dar cu timpul ii trece (acum e in clasa I si nu vrea sa-l mai pup cand ne despartim). Eu vorbesc cu el foarte mult, ii spun in fiecare zi cat il iubesc, ca noi doi suntem o echipa si ma bazez pe el, chiar daca in viata noastra a aparut un posibil viitor tata.

Cat despre increderea in tine si in ceilalti, viata ti-a dat o lectie din care sa intelegi care e limita la care poti admite o prietena in preajma ta si la care te poti lasa la mana altcuiva. Eu asa am luat tot acest episod, ca pe o lectie de viata.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Oana, iti doresc sa ai putere sa treci cu bine peste aceasta perioada. Uite, si eu am trecut printr-un divort si motivul tot o alta femeie mai in varsta cu care s-a si casatorit, asa ca te inteleg tare bine ce simti daca asta te ajuta cu ceva si tocmai pentru ca am experienta asta te rog...nu-l mai primii la tine cand vrea el..asta inseamna suferinta gratuita atat pentru Robert cat si pentru tine. Tot ce mai are acolo fa-le pachet si pune-le la usa cand vine si nu-i mai permite sa vina acolo cand i se trezeste lui ideea, arata-i cat esti de tare (chiar daca sufletul plange) si nu-l lasa sa te manipuleze cu cuvinte frumoase pentru ca daca accepti asa ceva nu vei reusii curand sa te vindeci de el.

Te rog sa ma scuzi daca vorbele mele te-au deranjat dar..si pentru mine a fost cumplit si stiu ce simti.

Iti doresc ca soarele sa rasara..curand..mai curand de cat te astepti

 

daca ai crede ca te ajuta sa mai vorbim..da-mi un PM

 

Roxane

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

am mai spus asta odata.....e clar ca el nu se va intoarce la tine...nu de alta dar se merita cei doi unul pe altul....acum tu trebuie cu toata forta ta sa o iei de la capat...e greu sunt convinsa dar nu imposibil....slabeste...fa-te frumoasa...fa-te o femeie de care tie sa iti placa....ai sa dai peste omul potrivit excat la timpul potrivit...care o sa te iubeasca si pe tine si pe copilul tau....si atunci stai pe balcon si fa-i cu mana la ex-ul....si vei vedea ca viata e iar frumoasa!acum tot ce conteaza e ca tu sa faci ce-ti place si sa ai grija de puiutzul care creste langa tine!nu ai vrea sa il pierzi si pe el....daca intelegi ce vreau sa spun...nu ma refer fizic....id="red">id="Comic Sans MS">

 

RAALUCUTZAid="red">[gravi]39s+1zid="red">cu[baietel]RAUL CELESTINid="red">

id="left">

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Fetelor, va multumesc mult pentru incurajari si suport!

 

Incerc sa iau fiecare zi asa cum vine...V-am spus ca preotul mi-a zis ca voi traversa desertul, ca voi avea caderi dar ma voi ridica si voi merge mai departe..Probabil ca acum am una dintre acele caderi...astept sa-mi iau puteri si sa ma ridic...si sa merg mai departe...

 

Am oarecare sperante legate de cineva(concretizate doar la stadiul de vorbit pe net si telefon pt ca e plecat si vine peste 2 luni)...cineva pe care il cunosc de o viata si care mi-a fost aproape in aceste momente grele...Desi aceasta situatie ma face sa ma simt bine pt ca stiu ca exista cineva care ma place ca femeie(ceea ce e enorm pt moralul meu nenorocit...)...culmea e ca nu acopera cu nimic din durerea cealalta..sunt 2 lucruri complet diferite...Poate e prea devreme si nu sunt eu pregatita sufleteste sau poate asa e normal sa fie:2 lucruri diferite care nu se compenseaza unul pe altul?

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Poate nu e momentul potrivit sa incepi o alta relatie, sau sa revii la una mai veche. Esti prea vulnerabila. Ai nevoie de timp sa te dumiresti si asta te-ar incurca mai mult.

Ai in schimb mare nevoie de prieteni adevarati.

 

The best thing you can do for your children is to love your wife.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Intr-adevar, Oana, nu se compenseaza, dar partea buna iti ridica moralul ca sa poti trece peste partea rea. Si eu am intrat intr-o relatie in scurt timp de la divort, tot cu un om care era de mult langa mine, dar nu-l vedeam si au trecut 3 ani si suntem inca impreuna. Problema e ca ramai cu o teama si incerci sa sufli si-n iaurt (eu una inca ma tem ca acea hartie poate strica totul).Dar chiar si dupa trei ani ma doare indiferenta lui fata de copil, ma doare esecul casniciei noastre pe care n-a avut vointa s-o salveze. Ex-ul meu s-a casatorit la un an de la divort si are o fetita, iar de baiatul lui se intereseaza o data la 2 saptamani, in primii 2 ani nu mi-a trimis nici un leu, nu l-a vazut decat de 2 ori de la divort dar se preface ca-i pasa. Poate noi femeile ne facem singure rau pentru ca dam importanta mai mare faptelor, incercam sa analizam si sa facem totul cat mai bine. Am un prieten, barbat(intre noi, fie vorba sunt mult mai buni prieteni decat femeile) care imi spune mereu:"viata e prea scurte, incearca sa iei din ea tot ce e frumos, tot ce iti place, lasa regretele si temerile".

Daca acel om iti ridica moralul, nu-ti cenzura fericirea doar pentru ca e prea devreme. Dar nici nu te gandi ca el iti va sterge/anihila durerea.id="red">

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Da, asa e..imi ridica moralul si aceasta parte buna ma ajuta sa trec peste partea rea...Nu e o relatie veche...m-am maritat la 20 de ani la 7 luni dupa ce ne-am cunoscut...avusesem o singura relatie inainte..daca se poate spune asa (acum cind privesc in urma...atunci mi se parea insa....)...E cineva care tot timpul a fost la noi in casa, cu noi, un prieten f bun cu care m-am inteles minunat, de care mi-a placut intotdeauna insa nu m-am gindit niciodata la mai mult...Insa acum lucrurile s-au schimbat si din cite am inteles si lui i-a placut de mine dintotdeauna...Nu stiu ce sa fac...Nu a fost insurat niciodata, iubeste f mult copii, il stiu de 12 ani si stiu ca nu se preface..nu ar avea nici un sens sa o faca...Mi-e frica sa nu trec pe linga el si sa ne pierdem, mi-e frica ca nu sunt pregatita si as putea rata aceasta sansa...
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

quote:Originally posted by artar

Da, asa e..imi ridica moralul si aceasta parte buna ma ajuta sa trec peste partea rea...Nu e o relatie veche...m-am maritat la 20 de ani la 7 luni dupa ce ne-am cunoscut...avusesem o singura relatie inainte..daca se poate spune asa (acum cind privesc in urma...atunci mi se parea insa....)...E cineva care tot timpul a fost la noi in casa, cu noi, un prieten f bun cu care m-am inteles minunat, de care mi-a placut intotdeauna insa nu m-am gindit niciodata la mai mult...Insa acum lucrurile s-au schimbat si din cite am inteles si lui i-a placut de mine dintotdeauna...Nu stiu ce sa fac...Nu a fost insurat niciodata, iubeste f mult copii, il stiu de 12 ani si stiu ca nu se preface..nu ar avea nici un sens sa o faca...Mi-e frica sa nu trec pe linga el si sa ne pierdem, mi-e frica ca nu sunt pregatita si as putea rata aceasta sansa...


id="quote">id="quote">Lasa frica.ce poate fi mai rau decit prin ce treci acum?e fu bine ca ai cu cine vorbi si ca te simti bine in compania acestui prieten care fiind din familie stie mai bine ca oricine adevarul.Nu-ti mai fie teama.si tot asa...
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...