ce mai ramane dupa 10 ani ?

[mamitzica]

Anul asta vom avea 12 ani de casatorie.

Ce a ramas?Cred ca mai multe decit dupa primul an de casatorie-respect si incredere si un alt fel de dragoste decit fluturasii de la inceput pentru ca dupa 12 ani devine ceva profund care cel putin pentru mine nu s-ar clatina la prima adiere de vint.

Am trecut impreuna prin experienta emigrarii-personal cred ca asta te uneste sau te separa.

Dupa 10 ani de casatorie am ramas gravida.E adevarat ca un copil iti schimba viata dar de cele mai multe ori stam si ne minunam ca prostii la orice face aratarea asta mica.Nu stiu daca mi-am educat bine sotul sau este el un tata mai special(desi eu cred ca e normal)dar schimba copilul,ii da de mincare si petrece mult timp jucindu-se cu el.Copilul stie ca are doi parinti nu doar mama si cred ca e normal asa.Poate fiindca am inceput din nou lucrul cind Alex avea 2 luni jumate;nu-mi pare rau pentru ca o luna eu lucram 3 zile,iar sotul statea cu el 2 ceea ce i-a dat posibilitatea de intimitate cu copilul.

Poate si faptul ca sintem departe de familie si stim ca sintem numai noi doi si nu avem pe nimeni altcineva pe care sa ne bazam.

Dupa cum fiecare virsta are frumusetea ei,cel putin pentru mine asta se aplica si la virsta casniciei.Si daca ar fii sa incep viata de la inceput nu as schimba nimic.

[Ramona J]

Noi sintem casatoriti de peste 10 ani dar sintem impreuna de 19. Avem doi copii, unul de doar un an.

Pot spune ca imi iubesc sotul mai mult decit la inceput. Adica de adevaratelea. Eu nu dau fiorii de la inceput pentru ceea ce am acum.

Sa nu credeti ca nu avem dificultati. Ba chiar au fost multe. Dar ne-au apropiat.

Ne si certam foarte tare. La fel de tare cum ne iubim. Nimeni nu e perfect. In general cred ca noi oamenii avem tendinta sa credem ca altii sint mai fericiti (bogati, frumosi, destepti...) decit noi. E si asta o sursa de nefericire. Eu apreciez ceea ce am.

[ralcat]

Noi am impartit totul de cand ne-am legat unul de altul. De la banii din bursa pana la cele mai adanci ganduri. Dar de cand ni s-a schimbat viata atat de radical (dintr-un motiv minunat), comunicarea dintre noi a scazut simtitor, nici macar cea de suprafata nu si-a mai gasit locul. Iar capacul l-a pus (din punctul meu de vedere) disponibilitatea lui la orice ora pentru problemele si dorintele de comunicare ale oricui altcuiva. In detrimentul meu. Va dati seama ca m-a cam apucat cand pentru mine e obosit dar pentru nu stiu cine e plin de empatie si dragalasenie.

 

Raluca, leoaica cu Pui Nazdravan

 

 

[coraly]

Pentru tine e obosit pentru ca il sperie ce se intampla si evitarea discutiilor este o modalitate de a se proteja pentru barbati. Spre deosebire de femei, care vor sa despice firul in 4 si sa ajunga la fundul sacului...

Eu cred ca de aceea se poarta asa, nu face fata situatie noi si grele impuse de aparitia copilului, si orice altceva care nu face parte din aceasta problema e un mod de evadare pentru el, de a se distrage. Ti-am zis, eu cred ca tot tu esti cea care trebuie sa repuna barca pe linia de plutire. Din pacate, de multe ori in viata, femeia este cea care duce 'greul', si cu asta ma refer la mentinerea echilibrului si linistii familiale. Si asta nu e un motiv de a intra in discutii legate de misoginism... Pur si simplu femeia este astfel cladita incat sa indure mai mult, fizic si psihic. Nu uita ca barbatii sunt la randul lor niste copii, si poate atunci cand isi vad sotia total preocupata de altcineva, se simt pierduti. Intelege-l si fii tare pentru amandoi! Ajuta-l tu pe el. Chiar daca ti se pare ca tu esti cea slaba, esti mai puternica. Sunt sigura. Sotul meu mi-a zis o data, de cand avem copilul, si am avut destule pe cap - doarme foarte rau si acum - ca el nu ar fi rezistat in locul meu si nu putea face ce fac eu.

 

Coraly si bebe Sergiu

 

poze 1 an

[Ramona J]

Coraly ai un sot foarte intelegator.

Asa este, un copil complica lucrurile intr-o casnicie. Trebuie sa dai mai mult exact atunci cind esti stoarsa de energie.

Stim ce inseamna sa ai copil mic. Exact atunci si sotul are nevoie de atentie extra. Asa e, eu nu stiu pe cineva care sa nu treaca prin momente grele mai ales imediat dupa ce apare un bebe.

Cred ca toata lumea a trecut prin asa ceva. Important e sa vezi jumatatea plina a paharului. Stiu ca pentru o mama e greu ca e mai ales epuizata fizic.

Am vazut la sotul meu ca s-a simtit neputincios, nu stia daca sau cum sa ajute. Lucrurile se mai schimba pe masura ce creste copilul si pot interactiona putin intre ei. Rabdare multa si succes.

 

The best thing you can do for your children is to love your wife.

[danyboy]

sunt casatorita de 8 ani (in vara) dar suntem impreuna de 14 ani. in toti acesti ani am facut si greseli si am invatat din ele. imi iubesc sotul poate mai mult ca la inceput si sunt sigura ca si el simte la fel. am avut parte de multe si bune si rele in toti acesti ani! le-am trait impreuna pe toate si bune si rele si cu siguranta ca am devenit mai puternici!

cred ca incredere si faptul ca te poti baza pe cel de langa tine sunt extrem de importante. putem vorbi orice, oricand! avem incredere unul in altul!

dar poate cel mai bun lucru "facut" impreuna este baietelul nostru, Razvan de 7 ani (si un bb care asteapta sa iasa in cateva luni).

ca sa nu o mai lungesc cu vorba si sa concluzionez: nu cred ca as putea trai viata altfel decat langa sotul meu!!!![il]

 

[RaluD]

Ralcat, nu cunosc in detaliu situatia ta.

Dar primul meu sfat este sa gasesti pe cineva care sa stea cateva ore cu bb si sa te intorci la lucru, sa te regasesti pe TINE, femeia, omul, pe langa conditia ta de mama (foarte importanta, dar care nu te poate defini pe de-a-ntregul).

Daca te intorci la treaba, te vei simti vinovata, dar crede-ma, nu-i un capat de tara. Si peste 2 ani bb va avea la fel de multa nevoie de tine, o sa vezi. Trebuie sa-ti gasesti un echilibru.

 

Acum te simti neatragatoare, inutila (dpdv profesional), inchisa in casa si obosita. De aici, ceva urme de depresie post-natala.

Nu neglija schimbarile hormonale care se petrec in corpul tau acum. Sunt foarte importante si multe dintre reactiile si comportamentele noastre au cauze fizice care pot fi corectate prin terapie (sa-ti dau un exemplu - intr-o perioada, tata era foarte nervos si nu-i mai intrai in voie; i-au gasit tensiune mare si de cand isi ia medicamentele este un alt om, are reactii cu totul diferite in situatii similare).

 

Acum ai nevoie de sprijinul psihologic al sotului tau si pe el nu-l duce capul sa ti-l ofere. Din comoditate tipic masculina, as spune eu, asa sunt mai toti. Stii melodia aia country, "Stand By Your Man"? Are un vers care spune cam asa: "And after all, he's just a man" (pana la urma, nu-i decat barbat...).

 

Poate e o fire mai boema, usor imatura sau pur si simplu nu-l atrag copiii in general. Sau poate e un pic "gelos" pe bb.

 

Sau poate nu mai aveti timp sa discutati cate-n luna si-n stele, nu numai problemele de zi cu zi si el se simte sufocat si indepartat de chestia asta.

 

Dar faptul ca sotul tau dovedeste empatie fata de altii conduce la concluzia ca e capabil de ea! Deci e un tip de treaba si eu cred ca este in continuare jumatatea ta.

 

Vorbiti! Nu despre viata de zi cu zi, ci despre voi. Incurajeaza-l sa spuna ce-si doreste, ce viseaza, unde vrea sa mearga in vacanta, sa-ti ceara sfatul in situatiile in care isi ofera ajutorul, poate poti ajuta si tu alaturi de el. [;)] If you can't beat them, join them and take over! [;)]

 

Asteptarile tale fata de el au crescut, el se simte pierdut, nu se mai simte "acasa" si nu stie cum sa-ti raspunda. Se simte lasat pe dinafara (dar nici nu si-ar dori sa fie implicat prea tare), simte ca sunteti "voi" si "el", situatie care trebuie si poate fi corectata.

 

Lasa-l sa stea numai el cu bb cateva seri, gaseste un motiv puternic si iesi undeva. Daca n-are de ales, o sa se descurce si se va atasa in timp de bb.

Adaptarea la viata cu bb nu vine de la sine, pentru noi e mai usoara si pentru ei, care nu au hormonii nostri si nu poarta copilul in pantec, e mai grea.

 

Sper ca am fost suficient de coerenta.

Poate ca la voi sunt si alte probleme, independente de perceptia ta asupra lui si asupra vietii voastre. Asta nu am de unde sa stiu decat cunoscandu-va personal.

Dar corectandu-le pe cele de mai sus te vei simti impacata cu tine insati, vei fi TU linistita.

 

 

Raluca, Emi cea scumpica si bebelusa Ina

[ralcat]

Multzam fain fetele pentru sfaturi si suport. Am reinceput sa mai comunicam, nu foarte mult dintr-o data vorba ceea, sa nu ardem neuronul omului ca unu e si doare lipsa lui .

Cert e ca puiul mic are doi parinti care il iubesc in egala masura (chiar daca mami renunta la mai multe pentru a-l porni in viata) si ca amandoi am realizat ca ne leaga mai multe decat copilul si creditele.

Acu trebe sa ne recapatam respectul ratacit pe undeva pe drumuri de munte si sa nu uitam sa ne aratam dragostea unul fata altul. Si poate sa invat io sa mai scad din asteptari ca in final "he's just a man" nu ?

pupici,

 

Raluca, leoaica cu Pui Nazdravan

 

 

[Ramona J]

Foarte bine spus, acum dati-i bataie la proba practica.

 

The best thing you can do for your children is to love your wife.

[bmagdaro]

Eu am aproape 12 ani de casmicie si toate greutatile in loc sa ne uneascã ne despart, nu a fost cãsnicie din dragoste ºi acum e doar respect ºi doi copii ºi plâng la toate filmele siropoase cã nu-l pot iubi cu adevãrat