...stiam totul despre nastere...

[gesi]

Ana_Maria222 ma bucur ca ti-a placut!

 

[foto][copil] Îngerul care mi-a schimbat viata Bla Bla Blaid="red">

 

„Imaginatia e mai importantã decât cunoasterea!”- Albert Einstein

 

[mariana tache]

Excelente povestiri! M-am emotionat toata si normal...am nevoie si eu de servetel!

gesi, sa-ti traiasca printesa si mereu sa te bucuri de ea!

 

Marianaid="size2">, [sofer] Stefanid="size2"> (20.04.2004) si [copil] Simonid="size2"> (30.08.2005)

 

[foto] 1id="size2">id="blue"> , 2id="blue"> si 3id="blue"> [foto]

Nasterea lui Stefanid="size2">id="purple">

Nasterea lui Simonid="size2">id="purple">

 

Sanatate Maxima!!!

[danyboy]

foarte frumos!!!!!

sa-ti traiasca fetita si sa te bucuri de ea![il]

merg sa ma spal pe fata....

 

[gesi]

Or sa ma mute la sectiunea lacrimogen daca mai plangeti...si nu o sa ma mai citeasca nimeni[q]

 

Mariana Tacheid="red"> si Danyboyid="red"> multumesc si va invit si la "jurnal online" poate acolo gasiti ceva sa va inveseleasca...sau poate nu[:D]

 

[foto][copil] Îngerul care mi-a schimbat viata Bla Bla Blaid="red">

 

„Imaginatia e mai importantã decât cunoasterea!”- Albert Einstein

 

[HelleneC]

Sa iti traiasca fetita Gesi, si pentru felul in care ai povestit aparitia minunii tale pe lume... un buchet de [flo][flo][flo]! Multa sanatate tie si puiutei tale, sa creasca mare si sanatoasa si... talentata ca mama!

 

Mami id="red">”de George” (6.09.2002)id="blue">

Povestea_nasterii minunii meleid="blue">

[gesi]

HelleneCid="red"> iti multumesc...sper ca intr-o zi fata mea sa fie multumita de jurnalul pe care il tin.

 

[foto][copil] Îngerul care mi-a schimbat viata Bla Bla Blaid="red">

 

„Imaginatia e mai importantã decât cunoasterea!”- Albert Einstein

 

[gesi]

Când am rãmas însãrcinatã, întrebam mãmicile din jurul meu, care e perioada cea mai grea în cresterea unui copil. Majoritatea mi-au pomenit perioada în care copilul nu vorbeste, explicându-mi cã atunci nu poti întelege ce vrea sau ce-l doare.

La rândul meu, m-am temut de aceastã perioadã, dar acum la un an de la aparitia pe lume a fetitei mele, îmi dau seama cã am parcurs cu bine aceastã etapã din viata ei. Sau de ce nu...a noastrã.

Acum comunicãm! Verbal sau prin semne, limbajul nostru este comun. Ne leagã un an de studiu împreunã. Ne-am format si ne-am modelat una dupã alta. Poate de aceea si suntem de nedespãrtit!

Privind din afarã, multã lume îmi spune: „câtã rãbdare ai!” Îmi vine sã râd -pânã sã aparã Alexandra în viata mea- nu stiam ce înseamnã sã ai rãbdare. Da, recunosc, m-am schimbat! Acest înger a reusit sã mã transforme. Cu fiecare gest de dragoste ce mi-l aratã zilnic, fata mea reuseste sã mã transforme.

Pânã sã o am pe ea, lucruri mãrunte reuseau sã mã scoatã din sãrite. Acum o privesc cum se ascunde dupã cana cu supapã, zâmbind cu ochisorii albastri, spunând parcã: „degeaba astepti cu lingurita pregãtitã...mai beau o gurã de apã si gata...nu mai intrã papa” Apoi, aruncã cana de la înãltimea scaunului ei, fãcându-mã de fiecare datã sã mã felicit pentru ideea de a alege un produs de calitate superioarã. O privesc cum închide ochisorii stiind cã va urma o bufniturã. Deschide apoi ochii...si gura, arãtându-mi toti dintisorii într-un zâmbet strengãresc.

Zâmbesc la rândul meu si o privesc cum îsi duce mânutele strânse pumn la ochisori. E semnul cã trebuie sã o duc la culcare. O iau în brate si mã apropii cu ea de pãtutul din camera ei.

Dacã e întradevãr obositã se întoarce pe o parte sau alta, cãutând cãtelul cârliontat sau soricelul catifelat ca sã-i facã pernã.

Dacã Mos Ene mai întârzie pe la alti copii, se agatã de mine si nu vrea sub nici o formã sã rãmânã în pat. În cazul ãsta, o învit la dans. Ea acceptã, prinzându-si mânutele de gâtul meu, punându-si capul pe umãrul meu si lãsându-si picioarele sã atârne moi pe lângã mine. Îi cânt.

Mos Ene întârzie pret de o melodie sau douã. Alexandra adoarme dogorind si zâmbind.

Zâmbeste tot timpul...de parcã ar vrea sã-ti taie elanul de a te supãra. Pãi cum sã te superi când te lovesti de asa un zâmbet: cu gura larg deschisã, cu ochisorii expresivi si de multe ori cu mânutele întinse spre tine sau prinse strâns de gâtul tãu...pur si simplu nu poti...

Chiar si atunci când plânge...trezindu-se din somn speriatã...sau acuzând o durere de burticã...sau speriatã dupã o cãzãturã luatã în grabã si fãrã urmãri...se prinde puternic de gâtul meu sufocându-mi orice urmã de supãrare.

În scurt timp doar lacrimile strânse sub ochisori, deasupra obrajilor bucãlati, mai trãdeazã clipele grele ce le-a traversat. În rest zâmbeste cu toatã fata. Zâmbesc si eu stergându-i lacrimile amare cu sãruturi dulci.

Nu mã poate supãra nici insistenta cu care îmi aratã cã e gata sã mai învete ceva, arãtând cu degetul „aaaa” cãtre un lucru nemaivãzut pânã atunci, asteptând sã-i audã denumirea. Dimpotrivã! Mã uimeste dorinta ei de cunoastere, probabil dezvoltatã si de modul meu de ai explica tot ce ne înconjoarã vorbind cu ea tot timpul, asa cum as discuta cu un om mare.

Gestul ei se repetã „aaaa”... la fel repet si eu cuvântul respectiv pânã imaginea si denumirea lucrului respectiv îi rãmân întipãrite în memorie.

Mã surprinde rãbdarea cu care rãsfoieste revistele pe care le numim, la modul general, cãrti. E acea rãbdare a unui copil ce descoperã tainele cititului. Nu, nu citeste! Priveste fiecare fotografie si mi-o aratã cu degetul ca sã-i spun ce reprezintã.

Nu o datã am gãsit-o pupând fotografia unui bebe, mirosind o floare sau asezându-si capul cu tandrete lângã un cãtelus din vreo pozã.

Captivatã de ceea ce întâlneste între douã coperti colorate, rãmâne acolo minute în sir, în lumea pozelor cu bebelusi si animale. Când se plictiseste începe sã roadã colturile revistei, pe care o gãseste la fel de gustoasã, pe cât este de interesantã.

Dacã o întrebi „unde e...vaca, nenea, bebe, pisica...” îsi duce degetelul cãtre poza fiecãruia lãsând în urma ei priviri nedumerite: „nu e prea micã sã stie asta?”

Ba da...sau poate nu! Cine poate sti când sunt prea mici copiii pentru cunoastere? Poate noi nu suntem suficienti de atenti sã putem sã-i întelegem. Poate cã se nasc atotcunoscãtori, asteptând cuminti sã fie întrebati despre una si alta, pentru a putea arãta cu degetul „aaa” ca sã ne bucure si sã ne stârnescã interesul. Cine poate sti?

A trecut un an! Primul din cei sapte ani de acasã! Mã bucur pentru reusitele de pânã acum ale fetitei mele.

Mã mândresc cu mânuta ei tinând lopãtica întinsã cãtre primul copil întâlnit la groapa cu nisip...mã mândresc cu întelegerea cu care se desparte de un lucru împrumutat punându-l în sacosa bunicii ce s-a apucat sã strângã jucãriile împrãstiate în jurul nostru...mã mândresc cu atentia cu care ascultã muzica sorbind fiecare notã... mã mândresc cu simplitatea cu care se bucurã de frunze si flori...mã mândresc cu zâmbetul cu care se opreste în fata doamnelor în vârstã pentru a le bucura oferindu-le flori proaspãt culese...mã mândresc cu pupicul pe care-l dã tatei la despãrtiri si regãsiri...

Mã bucur cã am reusit, fãrã ajutor, sã o cresc asa cum mi-am dorit. Bunãtatea, veselia, cumintenia sunt doar câteva din calitãtile pe care fata mea si le-a pus în valoare în acest an de viatã.

E greu sã spui cã ceva nu-ti place la puiul tãu. Nu sã spui ...sã recunosti e greu! Cea mai mare problemã a mea rãmâne faptul, cã desi prietenoasã si zâmbitoare cu lumea din jur, nu acceptã sã fie luatã în brate de altcineva în afarã de mine. Nici nu suportã sã rãmânã cu cineva strãin în camerã, dacã nu sunt eu prin preajmã. Când spun strãin mã refer la absolut toate persoanele în afarã de tata.

În ce priveste greutatea cu care se creste un copil....greu mi-a fost si îmi va mai fi...greu e de când îl aduci acasã si realizezi cã de acum totul e altfel...e greu dar e frumos...te încarci cu energia de care ai nevoie privind la pofta de viatã a puiului tãu.

 

 

La Multi Ani! iubita mea fetitã. Sã cresti mare si sãnãtoasã. Sã ne bucuri pe mine si pe tatãl tãu si în anii ce vor urma. Sã rãmâi la fel de frumoasã, cuminte si isteatã.

 

 

 

 

[foto][copil] Ingerul care mi-a schimbat viata Povestea cea dintaiid="red">

 

„Imaginatia e mai importantã decât cunoasterea!”- Albert Einstein

 

[sanziana72]

La multi ani! ingerasului razator si mamicii rabdatoare.

Sa va bucurati una de alta si in anii care vin.

 

 

Sanziana & Marina (03/10/2004) Cand s-a nascut Marina... Poze

 

Dragostea ne-a fost data ca sa invatam sa ne depasim egoismul, sa invatam sa ne pese mai mult de altcineva decat de propria fiinta.

 

[amironeanu]

Absolut super! La multi ani pentru minunea voastra si sa fiti fericit impreuna!

Si, bineinteles, si eu am nevoie de un servetel!

 

Pupici,

Andrea si Stefania (13.08.2004)

Stefi mica-mica si Stefi - mica

[cit] O poveste despre o raza de soare

[monet]

gesi, m-ai facut sa pling in doua etape: citind povestea nasterii ingerasei si apoi peste un an.... ce frumos scrii.... sa va dea Dumnezeu tot ce-i bun, in fiecare zi!

 

mona, [copil] lia (24.04.2004) si [copil] maya (28.10.2005)

 

 

POZE MEXICO 2006id="red">

MAYA DE IULIE 2006id="red">

ASA S-A NASCUT MAYAid="red"> site-ul nostru ASA S-A NASCUT LIAid="orange">