Remedii pentru gelozie?

[Eleni]

Incep prin a recunoaste ca sunt rusinoasa la deschis subiecte noi, pentru ca mereu gasesc raspunsuri la intrebarile mele, inca inainte sa le postez – de aceea nici nu le postez; dar la problema asta nu am gasit inca un raspuns. Daca nu am ales bine forumul, sa il mute cine se pricepe mai bine… Problema mea se cheama gelozia consortului. Gelozia bolnava, paranoia, nebunia, posesivitatea, cum vreti voi sa ii ziceti. Stiu ca nu e rara aceasta problema, dar poate sunt cazuri in care ea este la o limita rezonabila (si asta cu limita rezonabila o decid “gelozatii” cu gelosii, ca nici sotului meu nu i se pare ca e gelos). E ok cand cineva este centrul universului tau, dar nu e ok cand il inchizi acolo, in universul tau. Mie imi este inca greu sa imi deschid sufletul, mi se pare ca imi dau jos chilotii in public (desi cred ca asta mi-ar fi mai usor), dar am ajuns la un punct la care simt nevoia sa imi spuna si altii aflati in situatia asta cum au rezolvat-o, daca au rezolvat-o... O sa fie haotic mesajul... si probabil o sa mai completez pe masura ce ma mai linistesc sau dimpotriva, poate ma mai enervez putin... Crizele de gelozie sunt periodice si constante ca si intamplare (adica sunt dese). Nu sunt constante in intensitate: unele sunt mai soft, altele medii, cele cateva crize rare de boala acuta ating niste niveluri paroxistice. Nu m-a lovit niciodata. Mi-ar fi fost simplu daca ar fi facut-o, as fi rupt rapid si sec orice relatie. Ma iubeste, stiu... si eu stiu sigur ca l-am iubit... acum nu mai stiu ce sa zic... cred ca inca il iubesc, dar mi s-a acumulat prea multa frustrare si cumva depaseste nivelul vizibil al iubirii… avem niste momente minunate impreuna, dar mai des avem momente de criza datorate inevitabilelor acuze… Eu sunt un om vesel si fericit. Imi place sa fac oamenii sa zambeasca, invat din toate necazurile si incercarile si cred cu certitudine in Dumnezeu si in faptul ca are grija de mine. Sunt fericita pentru ca sunt sanatoasa, am un copil sanatos, am un job misto... am motive de fericire... dar mi-as dori mai mult echilibru in casa... Simt ca am depasit limita de auto-protectie si incep sa ma erodez... Vorbim la telefon de 5-6 ori pe zi... O data la 2 ore in medie... este absolut penibil... nu am ce sa ii comunic atat de des, dar daca nu sun inseamna ca imi fac de cap... Intotdeauna cei din jurul meu au fost suspectati ca au o relatie cu mine... absolut toti, nu a scapat nici unul, oricat de gras sau de slab, de tanar sau de batran...Sunt celebra la birou pentru rapoartele pe care le dau o data la 2 ore... daca plec de la birou la client, trebuie anunt... daca la client dureaza, dau sms... incerc sa fac haz de necaz, dar m-am saturat... Nu sunt nici vreo zana rupta din soare, nici vreo ileana cosanzeana, dar sigur exista tot timpul cineva cu care sunt combinata... din perspectiva asta, am luat-o pe Paris Hilton la numar de amoruri... Este un tata minunat...MINUNAT!!!... si ca educatie, si ca implicare... este activ in casa, face cumparaturi, ma ajuta la curatenie, tot ce e nevoie, si fara sa ii spun, face el din initiativa proprie... ne intelegem minunat in asternuturi... Cu o singura exceptie... cat de des? El ar vrea zilnic.. eu nu am chef zilnic...daca trec mai mult de 2 zile, inseamna ca sigur am pe cineva. Degeaba ii explic ca femeile functioneaza unitar: suflet – minte –corp. El nu poate intelege asta, crede ca de fapt nu-l iubesc si sigur am pe altul...I-am spus pe un ton de gluma ca atata vreme cat “apendicele” lui se trezeste uneori si inaintea lui, mie sa nu imi spuna ca si la el tot sufletul dicteaza... nu a inteles nimic... Ce este absolut crancen este ca atunci cand iesim pe undeva si vede vreo dovada de comportament gelos la altii, rade si comenteaza: si cand ii zic ca nu vede barna din ochii lui, zice ca el nu e asa. Probabil tine si de mediul unde lucreaza, colegii lui tot asa sunt... doar ca in acel caz sotiile colegilor sunt genul de femei de casa cum existau pe vremuri in casele taranesti (asa cum le stim din romanele copilariei) – femeia nu are voie sa zica nimic in casa, barbatul decide, femeia spala, calca, gateste si isi satisface sotul. Am avut de la inceputul relatiei discutii referitoare la asteptarile lui si i-am spus clar ca eu functionez ca un animal social si pe principii de egalitate. Atunci cand iesim undeva cu colegii lui si cu sotiile, el e foarte mandru ca nevasta-sa e desteapta si sustine conversatii de competitie cu lumea din jur, si ca e laudat. Pentru ca da, ma duce capul si mi-am fixat in permanenta noi si noi tinte de atins, pentru a nu ma plafona. Daca nu imi oblig creierul sa lucreze, imi moare. Uneori si asta e frustrant: ca eu ma integrez imediat oriunde am merge in timp ce el e mai urs... desi nu il las pe scaun si nici gand sa nu il bag in seama, dimpotriva, intotdeauna am grija sa fie el in fata mea, sa ii menajez orgoliul... pentru ca eu stiu exact cat pot si sunt sigura pe mine. Am incercat sa gasesc o cauza a geloziei in complexele posibile (asta urmarind si cele cateva cupluri din jurul meu), si cred ca e posibil sa se simta concurati de celalalt si de aia sa faca asa. Apropo de cuplurile din jurul meu, in toate cazurile fetele sunt cele geloase si eu petrec ore lungi discutand cu ele si explicandu-le unde gresesc... uneori merge, alteori am vorbit degeaba... dar stiu ca sunt vizibile imbunatatirile in multe cazuri pentru ca imi spun sotii lor... problema este ca ei nu au curaj sa vorbeasca cu sotul meu acest subiect pentru ca nu sunt inca atat de prieteni (in cazul fetelor eu ma stiu cu ele de ani buni, pentru ca altfel nu imi permit sa umblu pe strada dand sfaturi anti-gelozie). Dupa cate o criza nasoala de gelozie, cu acuze si strigaturi, e mielusel cateva zile... si iar ma potolesc si ma multumesc cu momentele bune si ma hranesc cu amintirea acestor momente... dar a inceput sa mi se ia... nu stiu cum e mai bine... dar macar m-am descarcat. Voi cum gestionati aceste crize? Am scris mult si nu stiu cat de coerenta am fost. Nu recitesc pentru ca ma apuca rusinea ca zic din casa si nu mai postez... Am mai avut tentativa asta de cateva ori si m-am oprit... Va salut cu drag, E. Elena & Maria Bucuria

[oana_s]

E cumva "peste"?

 

Acum trecand peste gluma, nu stiu cum poti gestiona asa ceva, eu una n-am reusit...dar voiam sa-ti spun ca te inteleg si sunt alaturi de tine!

 

Bafta multa!

 

P.S. Si eu sunt o fire vesela si zambitoare, oricand dispusa la o iesire/distractie/gluma...oare asta o fi motivul pt. care ei reactioneaza asa?

 

Oana si Mara 11.08.2004

 

[miria_cristina]

Mai, fetelor, am scris un roman si mi-am sters ca zuza mesajul! Nu mai am acuma rabdare sa-l scriu din nou, dar revin!

 

Sunt alaturi de voi!

 

[flo]

 

Cristina si D[bibe]amiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

 

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

[miau-miau]

3 posibile explicatii:

1. s-a fript o data cu tine sau cu altcineva

2. asa face el sau asa ar face daca nu i-ar fi frica de ce pierde si atunci te suspecteaza pe tine de ginduri asemanatoare cu ale lui.

3. Il seaca la inima sa te vada fericita, sociabila, vesela atita vreme cit starea ta de bine nu e provocata doar de el. Cu alte cuvinte este atit de posesiv incit considera ca decit sa-ti fie bine cu oricine altcineva in afara lui, mai bine ti-e rau. Unii sint gelosi chiar pe animalele din casa, pe prietenele cu care vorbesti la telefon, sau intr-un caz si mai distructiv chiar pe proprii copii. Unii confunda notiunea de iubire a altuia cu iubirea de sine. Ei iubesc imaginea lor reflectata in ochii partenerului. Partenerul devine un fel de oglinda care insa trebuie sa reflecte doar imaginea lui. Cind el nu e de fata trebuie acoperita cu un cearceaf, pina la urmatoarea folosire.

[miau-miau]

uitam de remediu. Desi teoretic se spune ca in timp cistigi increderea celuilalt, practic nu cunosc lume care sa se fi schimbat fara un ajutor mai substantial. Anume daca incepi si tu sa suni cam la 45 minute sau o ora, indiferent ca omu' e in sedinte sau pe WC, intrebind iritata de ce a raspuns la a 3-a sunare a telefonului si nu instantaneu, cu un glas destul de ridicat ca sa auda cei ce intimplator se afla mai aproape de 3 metri de el, s-ar putea, daca nu sa se shimbe, macar sa nu mai aibe asa de mult timp la dispozitie.

[Adria_]

Ma iubeste, stiu...

 

Acest control exagerat, faptul ca te suspecteaza ca ai relatii cu colegii tai ca-ti ingradeste libertatea, ca te obliga si toate celelate sunt dovezi de neiubire. Sunt"palme" care lasa vanatai pe suflet daca le accepti. Sa incerci sa-ti imaginezi o zi fara sa fii controlata, fara sa te sune sau sa suni, fara sa te acuze. Ti-ar fi mai bine sau te-ai simti ... pierduta?

[miria_cristina]

Mai, fetele, sotul meu e o bomboana!

Asta, insa, nu-l face sa nu devina de multe ori insuportabil!

La inceput, credeam ca e nevoie de timp ca sa ma cunoasca. Pe parcurs mi-am dat seama ca asa este el. Si l-am luat ca atare. Asa ca, ce va povestesc nu o spun cu regret sau dezamagire, ci ca sa ma descarc pentru ca sunt printre voi si persoane care stiu ce vorbesc si ma inteleg.

Este nu atat de gelos cat posesiv, egoit si misogin.

Daca ar fi dupa el m-as imbraca doar in pantaloni si bluze largi. Daca ies inainte ca el sa se scoale sa cumpar ceva ma intreaba cu cine m-am intalnit. Daca suna telefonul si e greseala insinueaza ca m-a sunat cineva, dar la o ora nepotrivita. Daca ies sa duc gunoiul si nu invart cheia in broasca de cate ori o inchisese el "se prinde", vezi Doamne, ca n-am stat pe acasa cat a fost plecat. Si tot asa!

Pe vremuri cand imi aducea cate o ofensa de genul asta saream ca arsa si incepeam sa ma justific si sa ii explic ca n-am legatura si ca sunt sincera si nu fac nimic... Acuma, il iau la misto.

"Cum a fost intalnirea?" imi zice el.

"Cam scurta" zic eu.

"Te intalnesti cu vreun tip"

"Da, dar vin repede"

Sau il las in pace sa zica pana il doare gurita. Uneori ma mai obosesc sa-i raspund, dar din reflex.

Si pe mine ma enerveaza de multe ori, dar stiu ca asa e el si n-am cum sa-l schimb.

In plus, nu prea am ce sa-i reprosez. Este asa cum imi place sa fie.

La noi, cel agitat este el si nu eu. Cand suntem undeva nici nu apuc sa vorbesc din cauza lui. Asta nu inseamna ca nu-mi gasesc parteneri de vorba. Dar firea lui este colerica si il las sa se manifeste.

Desi pare un tip usor adaptabil si spontan, nu se acomodeaza atat de repede. Inclusiv cu mine au trecut ani pana sa simta ca are o casa si o familie. Vorbea la persoana intai singular, desi facea cu mine ce era de facut. O facea involuntar, il vedeai ca nu-si da seama.

A trait suficient timp inainte sa fim impreuna singur si ia venit greu sa accepte statutul de familist chiar daca si-a dorit asta.

 

In plus, eu cred ca este importanta si familia in care ai crescut. Cand pentru un barbat mama este cea care l-a crescut si a pus masa si a spalat, iar tatal "stapanul" sau "capul familiei", normal ca subconstientul ii dicteaza sa faca la fel chiar daca nu recunoaste asta.

Cred ca trebuiesc luati asa cum sunt.

Si eu am defecte, doar ca sunt ale mele si nu le mai vad. El poate le vede. Si ma lasa in pace.

 

Haideti sa va povestesc ceva!

Ma duc de Paste sa ma vopsesc si sa ma tund.

Dupa o ora suna telefonul. Sotul ramasese acasa cu fata de care mai are grija si cu alte ocazii.

OK! Raspund.

Dupa ceva timp suna iar telefonul. Raspund din nou.

Ca dupa vreo 1/2 de ora sa-mi apara cu fata imbracata asa cum o lasasem, in usa coaforului.

 

Pentru el sunt ceva care ii apartin atat de mult, incat daca plec simte nevoia sa ma aduca din nou aproape chiar daca merg doar la coafor sau la magazin.

Ii este frica de femei si parerea lui ar fi, ca de la Eva in coace de femei sa te feresti ca te arzi. Este totusi dezorientat pentru ca eu ma ramas constanta in comportament de la inceput si pana acum. Si crede ca daca ma port asa frumos urmaresc ceva. Si moare ca nu stie ce! Asa ca incepe sa presupuna. Fireste ca pe nervii mei!

 

Alta chestie pe care o face ar fi ca incearca sa ma acuze pe mine de neincredere. Adica, boala lui mi-o plaseaza mie. Nu stau sa ma contrazic cu el, desi cu asta reuseste sa ma enerveze rau!

 

In fine, el zice ca e doar ATENT. Asa ca il las sa fie!

 

Una peste alta cu al meu barbat nu ma plictisesc!

Si nu pot sa ma plang ca nu mi-e bine chiar daca suntem un cuplu "balcanic"! De fapf, suntem ca o mancare cand mai picanta, cand nesarata. Dar sa fi tot timpul la fel, oricat de buna ar fi mancarea aia, tot te-ai satura de gust, nu!

 

M-am lungit destul acuma, asa ca o sa inchei prima pagina din romanul meu si voi reveni.

Nu de alta, dar va veti plictisi de mine!

 

Sfatul meu ar fi sa nu le mai dati atentie! Eu asa incerc sa fac pe cat pot, desi cateodata mai iau cate un Extraveral!

 

Cristina si D[bibe]amiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

 

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

[aprilie11]

 

Cauta informatii legate de gelozia patologica, poate vei gasi ceva raspunsuri la intrebarea ta.

[cicina]

Gelosia e o boala grea, nu te faci bine de ea.

 

[Porumbita]

asta am citit si eu pe un alt forum; ca se numeste gelozie patologica; tipa de pe forumul ala spunea ca a scos zeci de pagini la imprimanta, le-a facut in diferite marimi si le-a lipit in toata casa; a plecat (cu copil cu tot la parintii lui) si i-a spus ca nu mai revine pana ce el nu citeste tot si nu e de acord sa faca terapie; dupa 3 zile tipul a spus ca da, are o problema, si a rugat-o sa il insoteasca la terapie. respectiva spunea ca au trecut de atunci cativa ani si ca e totul in regula cum.