Remedii pentru gelozie?

[She]

greu draga mea..greu...Si eu am trecut prin asa ceva.Am reusit sa-i explic, nenumarate ore de vorba..interminabile..luni poate..Si nu oricind, nu cind ne ciondaneam...ci cind eram calmi, mai ales el..cind era balansat si cald..

Nu a disparut de tot...mai exista acolo, dar fiind un barbat inteligent..reusesc sa ajung la el.mai ales ca-mi seamana enorm...

E greu...ti-as spune sa-i scrii!!!!!

Scrie-i despre asta..descarca-te...scrie-i ce simti...si roaga-l sa citeasca de citeva ori, i diferite zile...

Nu uita sa-i spui ca-l iubesti....nu uita asta.

Gelozia fara motiv, are la baza lipsa de incredere cum bine ai intuit, teama de a nu fi iubit.Asigura-l de asta si roaga-l sa nu distruga sentimentele tale pt el.

 

si tot asa...

[Eleni]

Multumesc mult doamnele mele pentru mesaje si sustinere.

Incerc sa raspund in mod organizat tuturor:

Oana_s - nu e peste, e fecioara. Dar da, cred ca ii agita comportamentul nostru prea social.

Miau-miau - nu stiu care este motivul... dar cred ca mai degraba tine de o relativa inferioritate pe care o resimte el in aceasta relatie. Si faza cu telefonul dat des si tonul artagos nu merge din 2 motive: cand pleaca in misiuni (nu pot sa dau detalii) nu stiu de el cand vine su pe unde e... si uneori are telefonul inchis din acest motiv. Dar asta e o chestie pe care o stiu, o accept si chiar nu ma deranjeaza (desi prietenii mei zic uneori ca el poate avea 2 familii ca in filme); si celalalt motiv este ca eu nu pot fi geloasa, nu pot... pur si simplu mi se pare ridicol, imi pare rau, nu pot.

Adria - in ziua aia fara "control" cred ca as pluti... eu chiar sufar si tanjesc dupa aceasta libertate.

Aprilie 11, Cicina - da, e adevarat, e patologica si am mari indoieli ca se poate vindeca... dar macar atenuata...

Porumbita - mesajul tau imi da sperante... eu incerc sa obtin de la el acordul de a merge impreuna la un consilier de familii in impas. Trebuie sa existe asa ceva.

She - intr-o vreme ii scriam, citea, era linistit cateva zile, parea sa fi inteles, dupa care iar lovea criza...

Cristina Miria - pe tine te las ultima ca presupun ca esti fix in aceeasi situatie. Pana acum o perioada si eu il lasam in plata domnului, dar brusc am decis ca ma simt abuzata... si cred ca pana acum am evitat sa recunosc asta. da, este un abuz asta si eu nu vreau sa renunt la linistea si armonia mea interioara pentru a accepta asta. Am zile in care e mai usor de acceptat si zile in care e mai greu... si zile in care ma gandesc la divort ca la o posibila solutie.

 

Ma bucur ca nici una din voi nu mi-a zis asta, pentru ca nu vreau sa renunt asa usor ci vreau sa cladim impreuna o familie.

Am sperat ca o data maritata cu acte si in fata preotului si mai ales dupa aparitia copilului lucrurile se vor linisti, pentru ca va sti ca el e al meu si eu sunt a lui. Dar nu, dimpotriva... Ori eu simt ca noi nu mai evoluam impreuna ci ne-am oprit din evolutie si acum involuam... O sa mai scriu, macar ma descarc si poate impreuna cu voi gasim o cale de urmat pe care apoi sa o foloseasca si ceilalti.

 

 

 

 

Elena & Maria Bucuria

[espiritu]

recunosc deschis ca si eu sunt atins de aceasta "boala".de ce?in permanenta simt nevoia sa stiu ca sunt iubit.asa sunt eu facut.incerc sa ma controlez dar nu imi iese de fieecare data.nu am ajuns(si sper sa nu ajung :) ) la telefoane din 2 in 2 ore.dar uneori ma simt nesigur si incep.devin plictisitor de multe ori si agasant,stiu si asta.

 

espiritu

[crini]

Vad ca in toate mesajele barbatii sunt cei care se fac vinovati de gelozie. La noi e invers, eu sunt cea nesigura, care il verific de fiecare data cand ceva nu corespunde la ‘program’, simt cutite in burta daca rade cu vreo femeie si tot asa.

Acuma ce sa zic, poate cu timpul se atenueaza, important e sa nu-i dai motive sa te banuiasca, sa-i dai explicatii reale pentru evenimentele neprevazute si sa fii calda cu el. La mine cel putin asa functioneaza.

Si inca ceva, dorinta de a fi des cu tine cred ca e legata tot de asta, cauta dovezi ca il iubesti. Daca nu reusesti asa, incearca sa i le dai in alt fel, arata-i ca te simti bine cu el, ca-ti place sa stai cu el, creaza momente doar tu cu el, fara companie. Asa se va simti important pentru tine.

 

 

Mami de fetita (1999)si baietel (2004)

[Eleni]

Buna dimineata!

Am stat cuminte si am urmarit cu detasare ultima mea saptamana de viata... am urmarit-o ca si cum ar fi fost a altuia. Am descoperit ca pot sa tac o saptamana intreaga, sa tac pur si simplu atunci cand nu am ce sa comunic despre copil... si l-am lasat sa faca ce vrea si ce crede. A simtit probabil detasarea pentru ca a incercat sa fie mai cooperant: adica sa ma imbuneze cumparandu-mi chestii... am respectat intocmai regulile lui cu telefoanele la ore fixe, si m-am privit din nou din exterior: eram pe pilot automat.

Si am vrut sa vad cat pot sa tin asa... vineri seara cand am fost pret de 30 de minute in trafic si apoi la metrou mi-a dat 3 telefoane. Abia cand am intrat in casa am vazut: am sunat inapoi si nu mi-a mai raspuns. Pentru ca in final sa ma sune sa imi zica ca poate eram ocupata cu ala de nu am raspuns... si atunci am decis ca mi s-a luat definitiv de starea asta. Si pentru prima oara in 5 ani nu mi-am mai cerut scuze (pentru ca intodeauna eu cedam prima, ca o inteleapta ce ma consideram). Si pentru prima oara in 5 ani stau langa el si imi caut ce mai avem in comun in afara de copil. Nimic. Eu mi-am cam tras concluzia, insa am o vacanta pe care am planificat-o si mi-am dorit-o prea mult si nu vreau sa fac ceva inainte de vacanta. Sa zicem ca ii las o ultima sansa... si intentionez sa ii comunic, ca sa nu zica poate la un moment dat ca nu am fost explicita.

Va multumesc pentru raspunsuri si pentru gandurile bune.

Cei care cred ca asa ceva se atenueaza in timp gresesc. Si cei care cred ca pot schimba acest comportament mai tarziu, iarasi gresesc. Am inceput sa avertizez oamenii sa se fereasca de la a-si distruge viata in mod constient si voluntar.

Eu una nu am de ce sa fiu trista; am multe motive de bucurie: sunt sanatoasa, copilul meu e sanatos, am un job fain si am independenta financiara. Bifez 4 din 5, si ma bucur pentru astea 4, iar a5a o iau ca pe o experienta de viata. O experienta bogata, care m-a transformat in omul care sunt acum.

Ma inclin cu drag,

 

 

 

 

 

Elena & Maria Bucuria

[carolinah]

Elena, inainte de a te hotara definitiv pt divort, eu zic totusi sa il convingi sa faca terapie. Gelozia patoligica se rezolva astfel. Numai sa vrea...

 

Carolina, cu Alina si Ana... si tati, evident

[She]

Cred ca ai luat o decizie buna.Numai asta ii poate da de gindit.

 

si tot asa...

[anca74]

quote:Originally posted by Eleni

 

Oana_s - nu e peste, e fecioara. Dar da, cred ca ii agita comportamentul nostru prea social.

---

id="quote">id="quote">

 

Imi pare rau ca nu am zarit mesajele tale decit acum. Sper sincer ca esti mai bine, ca ai reusit sa pleci de linga barbatul acela care-ti distruge sistematic viata.

Eu am mai scris despre barbatii din zodia asta aiurea (fecioara). Te rog sa ma crezi, din prima clipa cind am citit mesajul tau initial, mi-am zis: "Tipul asta e sigur "fecioara". [:(!] Fara macar sa fi citit al doilea mesaj al tau.

Iti spun din experienta, am avut si eu unul la usa si am avut colegi de facultate si de job care se comporta cu sotiile lor exact la fel. Cu toate riscurile de a generaliza, barbatii din zodia asta sint anormali psihic. Lipsiti de orice incredere in ei insisi, tematori, fricosi, lasi, exagerati, etc. Fostul meu barbat este "fecioara" si mi-a distrus 4 ani din viata cu cretinismele din capul lui. [haibat] N-aveam voie sa ies din casa fara consimtamintul lui, sa am alti prieteni in afara de cei pe care-i cunostea el personal, ma urmarea pe strada cind mergeam la serviciu, m-a izolat de parinti si frati, ma suna din ora in ora... ca sa-mi spuna la ce ora trebuie sa vin acasa si sa nu carecumva sa intirzii, ma astepta cu capsa pusa zilnic si cu intrebarile devenite leitmotiv: "unde ai fost? cu cine ai fost? cu cine te-ai culcat azi?", etc. Ne certam zilnic, urlam ca nebunii unul la altul, ajunsesem sa-l detest, sa ma exaspereze prezenta lui. [cusca]

Intr-un final, am clacat, i-am spus sa-si ia catrafusele din casa si sa plece unde o vedea cu ochii. M-a dat bine cu capul de pereti, am fugit in alta camera unde m-am inchis, am chemat politia ... si am scapat de nebun. Apoi am divortat.

 

Recent, l-am intilnit din nou. Dupa 3 ani. L-am intrebat cum traieste acum si daca e multumit. De abia iesise dintr-o relatie. A treia de cind ne-am despartit. L-am intrebat ce n-a mers. Surprinzator, mi-a vorbit cu sinceritate: mi-a spus ca toate femeile l-au parasit pentru ca n-are incredere in sine insusi si le-a terorizat cu aberatiile lui. Mi-a zis ca-si da seama ca nu e bine ce face, dar nu se poate controla. Si-a cerut iertare pentru calvarul anilor petrecuti cu mine si ... atit. De parca as putea uita totul. [mariaj]

M-a intors pe dos faptul ca l-am reintilnit. Imi venea sa-i ard doua scatoalce zdravene peste cocoasha... in semn de protest pentru timpul si visele pe care mi le-am facut cu el. [V] N-am schitat decit un zimbet trist, i-am urat o viata faina si am plecat. Am plins tot drumul pina acasa si vreo 2 zile dupa asta. Nu fiindca tipul este bolnav psihic, ci pentru ca am crezut prosteste ca am sa-l pot schimba incercind sa fiu cea mea draguta femeie, cea mai intelegatoare si ascultatoare, cea mai iubitoare, cea mai harnica, cea mai gospodina, cea mai cea... In fond, am plins dupa timpul pierdut. Si dupa cea care eram acum 7 ani cind l-am cunoscut.

 

Am citeva prietene care-s maritate tot cu "feciori". La fel de abuzate sint si ele. Unele chiar sint batute zilnic. [V] Numai ca acestea au renuntat sa mai lupte, au renuntat sa discute cu barbatii lor, au renuntat la posibilitatea unei vieti normale. Si se complac in compromisuri teribile.

 

Din punctul meu de vedere, numai un singur sfat pot da: cind cunoasteti un asemenea tip de om, singura solutie este sa plecati cit mai repede de linga el. Violenta psihica sau verbala nu are leac atita timp cit cel care o practica nu intelege ca are o problema pe care nu o poate rezolva singur. Si atita timp cit nu pricepe/accepta situatia reala, cercul acesta vicios continua. id="Tahoma">id="size3">id="navy">

 

============

How wrong it is for a woman to expect the man to build the world she wants, rather than to create it herself.

[Eleni]

Ma invart pe langa subiect de cand am venit din concediu... si ezit sa scriu. Pentru ca imi dau seama ca nu am ce. Acum cu ultima interventie a Ancai, ma simt obligata sa imi dau 2 peste ochi sa ma trezesc: problema nu s-a rezolvat. Concediul a fost minunat, dar separat, nu am vorbit decat in ultima zi... ne-am purtat civilizat, ca sa nu stric zilele celorlalti. Si ce e incredibil, este ca eu m-am simtit minunat ignorandu-i fitzele si mofturile si purtandu-ma ca un om liber la cuget, asa cum inca sunt.

Dupa certuri nesfarsite datorate acuzelor de acelasi fel, am mai facut un ultim lucru pe care mi-l datoram: am fost vineri la o manastire unde eu ma regasesc adesea si m-am rugat pentru lumina... lumina pe drumul ce trebuie urmat. Asta e cam ultima resursa pe care o mai am... nu mai am ce sa ii cer... ma enerveaza cumplit prezenta lui, chiar doar cand intra in casa, farama aia de iubire a disparut de mult...ma uit la el cu ochii unei femei de pe strada si uneori ma intreb, ce naiba am vazut la el, am uitat tot ce mi-a placut la inceput, ma las coplesita de toate micile mizerii pe care le face... sunt asa o proasta ca tot trag de mine sa vad ce se mai poate face... mi-e frica sa nu dau socoteala celui de sus ca nu am facut tot ce se putea face... si acum, ca i-am cerut Lui ajutorul ma sint ca si cum i-as fi pasat sarcina alegerii... stiu ca pare imbecil ceea ce scriu, dar incerc sa vad indicatorul noii mele vieti. Mai scriu luni ca acum fug sa fac baie Mariei.

 

Seara faina sa aveti,

 

Elena & Maria Bucuria

[anca74]

Draguta mea, daca nu esti fericita linga barbatul tau, de ce nu-ti iei inima-n dinti sa pleci o vreme de linga el?! Nu spune nimeni sa divortezi, ci numai sa iei o pauza. Si tu, si el. Ma gindesc ca asta ar pune lucrurile intr-o alta perspectiva.

 

Curaj! [flo]id="Tahoma">id="size3">id="navy">

 

============

How wrong it is for a woman to expect the man to build the world she wants, rather than to create it herself.