"Momentul" sa apara un copil

[spic de grau]

Elise - abia astept sa spui ca ti-ai vazut bebelusul.

 

Nu mai asculta ce spun cei din familie.

Ok - poate nu sunteti voi cei mai responsabili adulti. Dar daca e sa te gandesti asa, putini am avea "dreptul" sa facem/avem copii.

Vrei sa spui ca o pustoaica de 18 ani e mai responsabila decat voi?

Si daca ai fi fst graviduta ce s-ar fi intamplat? Ar fi spus la fel ca nu e momentul? Nu cred!

 

Parerea mea e urmatoarea: ai tai s-au speriat de ideea adoptiei si nu stiu cum sa iti spuna. In RO inca mai exista ideile preconcepute si teama de a lua un copil care nu e al tau.

 

Insa cnd il vezi, cnd te gandesti ca ar putea fi al tau, te topesti!

 

Eu cnd aveam 17 ani, si faceam practica la Maternitatea Pantelimon, am vrut sa infiez o fetita. Si acum regret ca nu am putut. Ca ai mei nu au fst de acord sa o ia ptr mine. Ma gandesc tot timpul ce s-a ales de ea. Plang si acum cnd imi amintesc cum am infasat-o si am dat-o asistentei care o ducea la Leagan.

 

Eu pe David l-am avut dupa 2 sarcini pierdute. Deja, si eu si sotul ne gandeam sa infiem un bebe. Nici nu se punea problema sa ramanem fara copilas, daca Dumnezeu nu mi l-ar fi dat pe David.

Acum vrem o fetita. Ma gandesc de multe ori, ca, daca la a2a incercare nu va fi fetita, poate nu ar fi rau sa luam un sufletel "de gata".

Desi....nu stiu daca e posibil avand in vedere ca noi nu stam in RO.

 

 

Hai pupici si curaj! Ma bucur tare ptr voi! Si spune-i sotului sa nu plece urechea la toate sfaturile[;)].

 

[cit]Lumyid="red">- mamica lui [bibe]David Andréi id="blue">id="Book Antiqua">(11 Martie 2004)

---

Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire.

Povestea nasterii lui David

id="right"> id="size1">

[sorana]

Desi foarte tarziu ma incumet sa raspund si eu topicului initial.

Argumente:

- ca in casa noastra e vraiste (cam e!)

 

Si o sa fie muuult mai vraiste cand veti avea o tona de jucarii imprastiate prin toata casa (experienta proprie - inainte de copil cred ca nu realizam ce inseamna de fapt "vraiste" si credeam ca asa era la noi - ei bine sa vezi ce "vraiste e acum!)

 

 

- ca ne certam cu surle si trambitze si ne impacam la fel! Si nu e un mediu echilibrat pt copil!

 

N-o sa mai aveti timp si energie sa va certati intre voi. O sa va faca copilul "program" si o sa-l respectati. Daca nu cadeti lati seara, dupa ce se culca, va mai puteti certa si impaca, dar copilul va dormi si n-o sa auda! Oricum veti deveni maesti la a va certa si impaca in soapta ca sa nu il treziti!

 

- ca nu vb. "corespunzator" (nu ca ne jignim, ci ca avem un vocabular mai liber intre noi 2) si copilul nu trebe sa auda asa ceva!

 

O sa invete copilul expresii colorate de la gradi si o sa va acuzati reciproc "de la tine stie" pana cand va va spune copilul adevarul "asa mi-a zis Sebi" (coleg de gradi!)

 

- ca noi umblam noaptea ca liliecii si ce facem cu copilul?

 

O sa-l duceti la parintii vostri/bona/matusi/surori ca sa va puteti duce la o nunta de la care nu puteti lipsi. In rest, dupa cum spuneam mai sus, va va face program copilul si voi il veti respecta (si la noi vizitele la prieteni se terminau de multe ori la 4 dimineata, acum la maxim 11 seara am decolat).

 

- ca n-are cine sa stea cu el - asta asa e.

Trebuie sa stea cineva - probabil eu.

Dpdv financiar, am iesi mai bine daca ar sta el.

Dar nu cred ca banii sint esenta aici, deci o sa stau eu. Si o sa ne descurcam cumva.

 

Noi avem bona de cand Monica avea 3 luni. Eu tin la cariera mea, am stat 3 luni acasa (cat am alaptat) si apoi inapoi la job, Monica o iubeste mult pe bona si bona pe ea. Mai nasol e ca in weekend i se face dor de bona si parca sunt un pic geloasa.

 

- ca n-avem sigurantza financiara si sociala.

Acum... cine are?! Avem salarii mari, n-avem bani la ciorap, si joburile sint stabile pina nu mai sint, ca doar nu stii ce se intimpla. Dar cred ca toata lumea asa traieste.

 

 

Noi nu aveam nici atat. Acum avem casa (proaspat refacuta), joburi bine platite, firma proprie, etc.

 

- ca ne distrugem viata noastra, si copilul...daca nu mai asteptam.

 

Asta nu prea o pricep. Intr-un fel intr-adevar va face viata praf dar .... asta se va intampla si peste 10 ani .....

 

Cam astea au fost argumentele, exceptindu-le pe cele legate strict de adoptie: ca te trezesti ca ai crescut un copil nu stiu cit timp si vine cineva si ti-l ia.

 

Asta nu cred. Monica e copil "natural" dar ma indoi ca o mama care si-a abandonat copilul il va vrea inapoi peste 3 luni ......

 

 

Asteptam poze cu bb!

 

 

 

 

Sorana si Monica (3 ani)

[simona dragusin]

Elise,noi ne-am mai intilnit pe la "adoptii",deci stiam cam ce ai de gind si ma bucur pt tine ca te-ai hotarit si ai inceput demersurile.

 

Si apropo de ce spunea cineva pe aici,eu sint una dintre femeile care "au pierdut razboiul" si au "capitulat".

Am capitulat, intradevar, in fata zimbetului de ingeras al fetitei mele,in fata minutelor grasunele intinse spre mine (atunci cind o ia altcineva in brate)si la auzul primului mormait care aducea putin cu "mama"...

Si ce dulce capitulare...

 

Si ma simt o invingatoare ! Pt ca am luptat cu ghearele si cu dintii pt COPILUL MEU !!!

Si abia acum sint fericita si implinita !

 

[pup]Elise, de la mine si de la fetita mea .Si succes !

 

SIMONA

http://pg.photos.yahoo.com/ph/doru_gilbert/album?.dir=82d7re2

[Elise]

spic de grauid="red">,

sa-ti traiasca flacaul ...si viitoarea don'soara.

Adoptiile internationale sint mult mai complicate, intr-adevar, desi posibile: stiu un caz recent.

Oricum, asta e unul dintre motivele care m-au determinat sa nu plec din tara, sau nu acum.

 

soranaid="red">,

cam asta ma gindeam si eu... si se pare ca si restul "familionului" s-a dat pe brazda: mai nou ne intreaba ce facem, nu facem nimic, cind il luam? Au trecut 2 saptamini si nimic?

De la o extrema la alta.

 

simonaid="red">...da, stiu discutia.

Asta e, capitulam, va insotzesc la prizonierii grasuneilor [bebic].

 

Foarte serios, pt mine "lupta pierduta" inseamna linistea din casa mea de acum. Cred ca stii senzatia....

 

Elise

[eLaura]

Felicitari pentru hotarare, Elise! Mult succes in demersurile voastre si putere sa te bucuri de tot "greul" asta care vine cu copilul vostru. [flo]

Cat despre "si se pare ca si restul "familionului" s-a dat pe brazda: mai nou ne intreaba ce facem, nu facem nimic, cind il luam? Au trecut 2 saptamini si nimic?" [:D] incepe brazda sa rodeasca samanta sadita de voi... cred ca in sufletul lor au inceput deja sa-si astepte nepotul acum, asa cum il veti aduce voi!!

Vream si noi sa vedem pozele voastre

 

Laura, mama lui Catamic

[ancamironiuc]

Elise iti raspund si eu cu intarziere...

 

Momentul este cel pe care il vreti voi apoi va adaptati singuri necesitatilor lui bb. Nici noi nu eram mai prejos si zic eu, ne-am descucat de minune.

 

La viata de lilieci i-am zis adio, si la cea de weekend. La dezordine nu comentez ca are grija bb. Astea nu sunt motive. Nu stiam sa fac o supa nici pentru noi, nu stiam cu ce se mananca meseria de mama si totusi am facut un copil, l-am dorit, m-am luptat sa-l am si m-am certat si cu maicamea ca ma vedea calcand camasi pana la batranete. Camasile le calc [xx(]dar am continuat sa fac acele lucruri care ii era frica ca nu am sa le pot face (facultatea ar fi una din ele).

 

Nu este usor dar nici nu vei simti acest lucru decat daca iti va aduce aminte cineva.

 

Va admir pentru decizia de a infia. Si noi ne-am dorit acest lucru pentru ca stiam ca nu pot avea copii. A venit al nostru inainte. La voi va fi invers.

 

Si acum imi doresc sa infiez un copil. Motivele cred ca le stii si tu. Este ceva minunat sa vrei sa iubesti o fiinta straina ca si cum ar fi a ta.

 

Parinti au mereu ceva de spus. Nu o fac cu rautate insa voi stiti mai bine. Nu ma gandesc la reactia soacramii daca ii spun ca vrem sa adoptam[neand]...este nromal, vor sa te protejeze insa sunteti adulti si deciziile le luati in doi!

 

ANCA si EMA EMANUELid="limegreen">

[Elise]

eLauraid="red">, multumesc si PROMIT sa pun poze..d.a' o sa mai treaca timp pina atunci... Acu' n-am decit poze cu 2 viitori parintzi buimaciti.

Pe astea dak le vrei... [flo]

 

 

ancaid="red">, la asta ma gindeam si eu...macar am terminat facultatea, avem cit de cit o experientza in cimpul muncii ca negrii pe plantatzie, o sa ne mai angajeze cineva chiar daca 2-3 ani stam (adica stau!) acasa cu bb.

Am un acoperish deasupra capului, pot sa-i ofer toata dragostea mea si pe a lui tat-su.... cred ca e suficient, nu?

Sint dubios de optimista?

Dar nici eu n-am crescut cu mai mult....

 

Elise

[craciunitza]

Cu vecinii cum te impaci? Ca-ti trebuie si recomandarea lor.

 

Nici eu nu inteleg de ce este asa mare diferenta intre cerintele pentru un parinte natural si cerintele unui parinte care adopta. Autoritatea tutelara reactioneaza revoltator de indiferent cand un parinte natural isi agreseaza copilul.

In fine, iti tin pumnii!

 

Nu certati copiii cand viseaza!

 

[Elise]

nu prea ii cunosc.... dar ne-au dat recomandarile dupa ce si-au scuipat in san de ce le cerem.

 

Singura "obectzie", verbala, desigur, cik sa platim intretinerea mai des, ca dak vine si copilul o sa fie mai greu sa dam 15 milioane la 6 luni...

Fiecare cu ce-l doare!

Le e frica sa nu ne inmultim prea mult sa achitam apometrele si liftu' ...

 

Elise

[ancamironiuc]

quote:Originally posted by craciunitza

Cu vecinii cum te impaci? Ca-ti trebuie si recomandarea lor.

---

id="quote">id="quote">[wow]Este gluma??? Nu ca eu sunt in stare de shock si as avea de comentat daca este adevarat dar ma abtin momentan! Vecinii? Mai poate trebuia sa ii intreb si eu ce parere au cand am aflat de bb... [alcool]Elise, partea cu oferitul dragostei este esentiala, in rest daca stai sa cauti momentul ideal din toate punctele de vedere (casa enorma, cont in banca, experienta, cariera la maxim etc) risti sa te trezesti tarziu. Felicitari pentru decizie!ANCA si EMA EMANUELid="limegreen">