"Momentul" sa apara un copil

[Aprilie]

 

Elise, nu cred ca parintii tai au fost "nesinceri" sau ca au vrut sa va intimideze (asa cum au sugerat niste persoane mai devreme).

 

Daca sint niste oameni decenti si de bun simt eu cred ca ar trebui sa tii cont de parerea lor.Nimeni altcineva pe aceasta planeta nu-ti vrea binele mai mult decit ei.

 

Al 30 respectiv 36 de ani sinteti inca foarte tineri amindoi !

Eu la 38 tocmai aflasem (de ziua mea) ca am calcat pe bec si ca ...o sa mai am un Bb. Sa stii ca nu a fost deloc tirziu !

 

Oare tu ai incercat toate posibilitatile de a avea copil ?

Nu mai ai rabdare citeva luni (pina e posibila o noua FIV ) ?

 

Daca vrei 2 copii, de ce nu faci tot posibilul sa-i nasti tu pe amindoi ?

 

Nu cumva e doar o fantezie de-a ta - adoptia ?

Suna bine, toata lumea o sa "cada" in admiratie,vei fi "subiect" de conversatie pt. multa vreme...

 

De ce nu incerci sa dai putin credit si parintilor tai ?

Daca au dreptate ?

 

Ei te cunosc cel mai bine ...

 

Si apoi, mai ai o solutie GROZAVA , din punctul meu de vedere : de ce nu nasti un copil (anul viitor, in 2,3,4,5 ani, cind se va putea) si sa adopti un alt copil DUPA ce-l ai pe al tau ??

 

Ti-am citit multe postari si mi-am dat seama ca esti o fata deosebita. De ce te grabesti (in aceasta chestiune ) ca fata mare la maritat ?

 

Adoptind, nu cistigi un razboi, ci-l pierzi. In cazul tau,capitulezi.

 

O invingatoare lupta cu ghearele si cu dintii sa obtina ceea ce vrea !

Iar un copil este bunul cel mai pretios al unei mame.Nu cauta un surogat ci...lupta in continuare pt. bebelusul tau,parte din fiinta ta si suflet din sufletul tau !

 

In orasul unde traiesc cunosc 2 romance care (dupa multi ani de incercari nereusite) au facut FIV si au nascut gemeni, amindoua.una are 2 fetite iar cealalta un baietel si o fetita.

 

Daca dupa ce vei avea copilasul tau (sau gemenii) vei mai dori sa adoptezi - jos palaria!id="blue">

Acuma insa mie mi se pare ca aceasta dorinta impetuoasa este doar un amestec de teribilism si inconstienta.

 

Nu ma indoiesc ca stii toate inconvenientele unei adoptii...parinti naturali,tare genetice,etc,etc.

 

Faza cu "bebeluseala" trece intr-un an ! E cea mai frumoasa dar...iti zboara pur si simplu prin fata ochilor !

 

Ramine sa te descurci cu copilul pt. tot restul vietii...nici nu-ti dai seama cum trec anii si daca a fost f. placut sa schimbi scutece si sa pui biberoane e cit se poate de neplacut sa fii in corzi cu un adolescent incomod, care nu seamana nici cu tine, nici cu sotul si ale carui reactii nu le poti prevedea ....poate doar parintii lui adevarati (care s-ar recunoaste in el).

 

Am vazut la tv un caz al unui cuplu care nu putea avea copii pt. ca mama nu putea duce sarcina .Au facut FIV iar bebele l-a purtat ...bunica ! (dupa un tratament hormonal de rigoare).A fost dificil de gasit o mama purtatoare asa ca sansa lor a fost bunica (nu-mi amintesc acuma a cui mama a fost, a lui sau a ei).

In acest caz toata familia a contribuit la visul lor de a avea un copil si au reusit !

 

Draga Elise, tot ce ti-am spus aici ti-am spus cu sinceritate, ca unei fiice (pe care n-am avut-o niciodata).Sper sa nu te supere ideile mele si sa incerci sa le intelegi.Daca totusi te-am ranit cumva, imi cer iertare !

scopul meu a fost sa-mi clarific pozitia cit am putut de bine.

 

Dumnezeu sa-ti poarte de grija si sa-ti deschida cit mai repede usa pe care o vrei.

 

cu drag, de departe, Aprilie [hippi]

 

 

 

 

Viata e scurta.Daca n-o putem face lunga,atunci macar s-o facem lata.

[michelle7]

Aprilie e usor de vorbit cand esti deja cu sacii in caruta .

 

O invingatoare lupta cu ghearele si cu dintii sa obtina ceea ce vrea !

Iar un copil este bunul cel mai pretios al unei mame.Nu cauta un surogat ci...lupta in continuare pt. bebelusul tau,parte din fiinta ta si suflet din sufletul tau !

 

O sa fii surprinsa sa aflii ca odata adoptat un copil - e al tau indiferent cine l-a nascut nicidecum un surogat ci chiar "parte din fiinta ta si suflet din sufletul tau" - asta ca sa te citez

Crezi ca o mama adoptiva nu-si iubeste copilul la fel de mult cat iti iubesti tu copilul? Grow up !

 

 

Michelle

 

[Aprilie]

 

Michelle7, take it easy,girl !

 

Citeva rosii nu m-ar fi surprins prea tare dar...o bita ?!

Nu crezi ca e cam... mult ?

 

Si Elise va fi "cu sacii in caruta" intr-o zi, sint convinsa.

Trebuie doar sa "ceara" si sa "creada".

 

" Cere si ti se va da.Bate si ti se va deschide".

 

Doamne ajuta !

 

 

Viata e scurta.Daca n-o putem face lunga,atunci macar s-o facem lata.

[Aprilie]

quote:Originally posted by michelle7

Crezi ca o mama adoptiva nu-si iubeste copilul la fel de mult cat iti iubesti tu copilul? Michelle

---

id="quote">id="quote"> Hodoronc tronc ! Asta de unde ti-a venit? Eu n-am afirmat asa ceva niciunde. Viata e scurta.Daca n-o putem face lunga,atunci macar s-o facem lata.

[Elise]

IEPUid="red">, pai asta e frica mea de baza, ca o sa ma trezesc cu copilul in brate si ce o sa stiu sa-i fac?

Asa ca da, ai dreptate, ar trebui sa fac niste pasi inainte: primul a fost sa ne cumparam diverse blendere, mixere si robotzi multufunctionali... si sa incerc sa ma imprietenesc cu dumneaei, bucatatia.

Desi nu stiu dak bb in sine o sa aiba nevoie de atita aparatura.

Probabil, nu.

 

JGid="red">- cu serviciul n-am stringeri de inima - poate doar dpdv financiar, altfel nu.

La ora actuala oricum imi vind timpul pe bani, atit.

Nu sint intr-un post care sa-mi placa.

Asa ca mi-a fost mai simplu sa iau decizia sa spun stop pentru o perioada.

In rest...e cam la fel. Facinatie la ideea ca o sa vina un copil.

 

aelitaid="red"> - acu' ca m-am lamurit, si cred ca si ei s-au lamurit, urmeaza perioada in care sa se obisnuiasca cu ideea si n-o sa mai deschid subiectul: ii anuntz cind il avem. Atit. Daca ei mai vor detalii intre timp bine- daca nu, nu.

 

Aprilieid="red"> - la ideea de FIV oricum n-am renuntat niciodata.

Care "vine" primul e bine venit - nu conteaza ordinea, vor fi copiii nostri amindoi.

Iar dpdv cod genetic, nici codul meu genetic nu-l cunosc.

Nu-l cunosc, deci nu-l pot evalua comparativ cu al altuia.

Poate e mai prost...

 

Pe mine m-au aruncat la cosh cind m-am nascut: aveam 900 de grame.

Un botz de carne urit, negru si speriat. Si defect.

Cu un scor Apgar de tot rahatul.

 

Erau f. mari riscurile sa fiu un bb cu hemoragii intracraniene, probleme de dezvoltare grave, handicapuri - din fericire nu s-a intimplat, dar se putea intimpla.

Iar dupa eforturile de a ma salva am pendulat intre o viata normala si tubul de oxigen pina pe la 12 ani.

Asta erau caracteristicile mele "de baza".

 

Asa ca al meu natural poate mosteni f. bine toate kestiile astea - de unde stiu ca nu? Nu mi se pare un avantaj nasterea din pct asta de vedere.

 

Din contra - macar la adoptie stii din start ca are 5 degete la o mina.

La al tau din burta nu poti sa stii.

Si riscul de accidente sau de a dezvolta afectiuni pe parcurs e la fel de mare.

 

Partile bune din mine au fost formate si acumulate pe parcurs.

De viata, de mediu.

De procesul de modelare.

Asa sper ca se va intimpla si in cazul copiilor.

 

Si daca vom ajunge sa ne batem si sa ne luam de par la batrinete - cu cel adoptat sau cu cel nascut - va fi clar ca am gresit eu pe undeva si nu m-am priceput sa-i cresc. Greselile se platesc.

 

Oricum, iti multumesc ca mi-ai spus parerea ta sincera - stiu ca e un alt mod de a pune problema, impartasit de multi oameni. [flo]

 

Elise

[Chuny]

Aprilie, chiar asa mari rezerve ai fata de adoptie, încât sa crezi ca un copil adoptat e doar un surogat ? Sau ai decis asta doar in cazul de fata ? Nu mai zic nimic despre "inconvenientele unei adoptii" [xx(].

 

Elise, presupun ca voi v-ati gândit destul la asta, nu ? Si daca da, atunci puteti începe linistiti demersurile pe proprie voastra raspundere. Nu trebuie sa dati explicatii nimanui si, mai ales, nu aveti nevoie de aprobarea nimanui.

 

Multa bafta !

[coraly]

Legat de sfatul de mai sus, sa faci mai intai si apoi sa adopti, cred ca nu are nici un sens. Nu ai de unde sa stii cand vei reusi sa ramai insarcinata. Si inca ceva interesant[;)]: cunosc vreo 3 cazuri de cupluri care nu reuseau sa faca copii si au adoptat. La scurt timp dupa au reusit sa faca si un copil! Probabil Dumnezeu i-a binecuvantat pentru gestul lor.

 

Coraly si Sergiu

 

poze

[She]

Elise, uite am sa-ti spun si eu ce cred vis-a-vis de a adopta sau a avea un copil natural.

Nu vad diferenta din punct de vedere emotional, absolut niciuna.

DAR, singura mica bataie de cap daca adopti intii, este faptul ca "mama-natura" nu va lucra automat ca la o nastere normala..Ci va trebui la inceput sa folosesti mult puterea psihica si bineinteles, pe linga, te va ajuta dragostea fata de micut, ca sa faci fata marilor schimbari.Care vor fi.Daca ai naste natural, d emulte ori aceste schimbari apar de la sine, in tine..ca mama.E o chestie biologica.Ca ex, pot spune ca am fost tinara cind s-a nascut primul meu copil si desi umblam toata ziua teleleu, din ziua cind s-a nascut, nu m-a mai interesat NIMIC si nici macar atras.

Cam asta ar fi singura problema, care nu e mare.Dar este.

In ce priveste "cearta" sau discutiile acasa, afla de la mine ca eu cred ca voi aveti muult mai multe sanse sa supravietuiti unei schimbari de gen TOCMAI pt ca..sinteti cumva "obisnuiti" cu asta si va caracterizeaza ca ..pereche.Riscul este mai mare de rupere sau mai rau, despartiri pt cuplurile la care totul a fost roz si frumos si o data cu aparitia unui bebe au aparut cerinte, discutii, cu care cei doi nu erau obisnuiti si de aici marea telenovela.

Deci eu zic sa nu va faceti griji ca va fi floare la ureche[cool].

Ma mai mira faptul ca nu exista nicio mama sau tata pe aici care sa-ti spuna ca..da..schimbari vor fi, dar exista copii si bebelusi care NU URLA si care NU PLING incontinuu, exista copii de un an, 2, 3 care sint niste BIBELOURI, niste calmi, cuminti din firea lor, linistiti pe care ti-e mai mare dragul sa-i cari dupa tine PESTE tot.

EU sint una din aceia care au avut asa copii.

 

Iar nu inteleg..de ce trebuie sa renunti la viata TA cu sotul din cauza unui copil??

ASta este marea greseala a multor cupluri, asociaza aparitia unu copil cu..."imbatrnirea" sau cu renuntarea a ce le place sa faca:iesit la restaurant, disco, parcuri, seara la plimbare...

Fii serioasa Elise..vrei la restaurant?vrei o zi intreaga in parc?Ia-ti ce trebuie la tine, bombardeaza-te cu pampers, lapte..apa, dulciuri...mincare, etc etc..si carati-va puradelul peste TOT.

Vreti o seara, noapte, la prieteni?

Extraordinar!!Bebele doarme super in carut, si voi jucati carti, rideti si ascultati muzica, asa ca inainte.

Nu puteti iesi la fel de des in cluburi decit daca aveti cu cine sa-l lasati, dar daca aveti, DE CE NU??????

 

Viata voastra ca si cuplu nu trebuie sa se schimbe cu nimic, decit ca in loc de doi, veti fi 3 si trebuie sa planificati poate altfel.

 

Eu am pastrat acelasi ritm si stil de viata dupa ce au aparut copii, si sint sanatosi, SOCIABILI, adormeau oriunde si la oricine acasa de MICI, nicio secunda nu m-am agatat de prostia ca bebele trebuie sa doarma acasa la el ca.."acolo doarme el bine".Bebele doarme ORIUNDE sau..mai rau, hahaha, NU doarme:)

 

este o fericire imensa ca tu impreuna cu taticul, sotul tau, sa va distrati ca inainte..sa rideti, sa dansati...si sa aveti in plus..linga si cu voi, un copilas.

 

Nu mai sta pe ginduri, atita doar gindeste-te ca "obisnuinta" cu Noul va veni mai greutz un pic din motivele scrise mai sus, dar vor veni.

Bafta si mare SUCCES!

 

si tot asa...

[Elise]

SHEid="red">,

 

cam asa vad si eu lucrurile, uite ca mi-a mai venit inima la loc, inseamna ca n-am asa o imagine deformata....

 

Eu abia astept, de exemplu, sa iesim la picnicuri.

La mare, la munte.

Sau la cabana.

Sa ii aratam: "uite, aia e vaca, aia e oaie..." si sa tzopaie si sa zburde pe pajiste liber pina nu mai poate.

 

Insa cred ca depinde si de copil: pe mine m-au crescut de ex. intr-un mediu pur artificial pt ca eram cam paradita cind eram mica si nu s-a putut altfel.

Probabil de asta au si avut ai mei reactia de genul "pai ce, e papusa sa il iei asa dupa tine, nomad? Un copil implica probleme... nici n-ai idee!"

Si nu, nu era legata de adoptie remarca asta- era vorba de un copil. Oricare.

Si daca ii anuntam ca sint gravida ar fi spus acelasi lucru.

 

Elise

[She]

quote:Originally posted by Elise

SHEid="red">,cam asa vad si eu lucrurile, uite ca mi-a mai venit inima la loc, inseamna ca n-am asa o imagine deformata.... [:I]Eu abia astept, de exemplu, sa iesim la picnicuri. La mare, la munte.Sau la cabana.Sa ii aratam: "uite, aia e vaca, aia e oaie..." si sa tzopaie si sa zburde pe pajiste liber pina nu mai poate. Insa cred ca depinde si de copil: pe mine m-au crescut de ex. intr-un mediu pur artificial pt ca eram cam paradita cind eram mica si nu s-a putut altfel. Probabil de asta au si avut ai mei reactia de genul "pai ce, e papusa sa il iei asa dupa tine, nomad? Un copil implica probleme... nici n-ai idee!"Si nu, nu era legata de adoptie remarca asta- era vorba de un copil. Oricare.Si daca ii anuntam ca sint gravida ar fi spus acelasi lucru.Elise

---

id="quote">id="quote">Adopti un copil cu certificatul de analize bine pus la punct, eventual un copil ai caror parinti sint cunoscuti,macar unul din ei.Eu as cere cit de multe date despre starea sanatatii.Ai dreptul si este bine sa faci asta.Un copil biologic, cit de cit, are genele parintilor si mai mult sau mai putin stii la ce sa astepti.Probleme cu sanatatea sau nu pot apare mai tirziu in orice situatie, dar daca ai sansa, alege.Si asa cum ti s-a mai spus si de alte mame, casa va fi poate mai vraiste.)Si?Nu a murit nimeni din asta.La ce iti trebuie toata aparatura de care pomeneai intrun posting??Ca m-a amuzat!Mi-am crescut copiii in afara Romaniei si le pasam draga totul cu lingurita sau furculita si erau la fel de bune!Chiar asa?In Romania nu se mai pot face copiii mari fara ele?Ne-au crescut mamele si fara masini de spalat, multe..si fara telecomanda..si fara bani in banca..Ce ar trebui sa cadeti voi de acord inainte sa adoptati, este DACA, CIND veti povesti copilului ca este adoptat?Si, in eventualitatea ca parintii traiesc, ati dori sa ii contactati?sau daca ei ar dori, ati fi de acord?Aic va fi buna.dar se rezolva si asta..in timp...cumva.si tot asa...