"Momentul" sa apara un copil

[Elise]

She,

 

la problemele pe care le-am avut eu si s-au rezolvat, cred ca as avea curajul sa cresc si unul mei fragil.

 

Altfel, "aparatura" de bucatarie am luat-o clar ca sa imi mai vina mie inima la loc... sa ma imprietenesc cu incaperea aia, daca se poate dinainte, asa cum spunea si IEPU.

 

Iar copilului ii vom spune de adoptie cind va intreba cum e cu reproducerea.

Pentru ca pina atunci o sa fie cam dificil sa inteleaga cum e cu copilul nostru pentru care ne-am rugat, si care ni s-a dat dar a crescut in burtica altei femei.

 

Adica ma astept mai mult la dificultati in a-i explica ce cauta copilul in burtica.

Decit la a-i explica de ce in alta burtica.

 

Oricum, ii vom spune de la inceput.

Intr-o maniera care sa sublinieze ca el a venit pe pamint pentru noi, si pentru ca ni l-am dorit foarte mult.

 

Nu m-am gindit daca o sa vrea sa-i caute pe aia naturali.... dar probabil eu, in situatia lui, as vrea.

Si barbatu-meu l-a cautat pe taica-sau natural cind avea 34 de ani.

Doar sa vada cum arata.

L-a vazut, au discutat cam 1 ora, si gata.

I-a trecut curiozitatea.

Elise

[oana_s]

Scurt si la obiect:

 

Ia copilul fara nici un dubiu! Nu e asa de greu sa-l cresti pe cat se spune....eu am o fetita, nu-i chiar asa unde o pui acolo sta, dar doarme noaptea, ne intelegem....deci NU-I ASA GREU...plus ca dupa ce mai creste un pic o iei cu tine oriunde...de ex noi doua am fost la motorock acum o luna (sa vezi ce se bucura fi-mea la mine in carca[:D])...in fine ar fi multe de povestit, dar ma duc inca in cluburi ( o data/luna cand e la bunici in week-end), iar in rest ne descurcam. (eu sunt mama singura, ma ajuta bona si oarecum bunicii si tot ma descurc..so ..GO FOR IT).[flo]

 

Oana si Mara 11.08.2004

 

[Alexmona]

Elise, daca dorinta voastra e sa aveti acel copil...ce va pasa de parerile altora ...fie ei si parintii.

Draga mea , un copil e greu de crescut ...e adevarat , dar tot atat de adevarat e ca nimic nu poate fi egalat in minune si bucurie cu un copil.

Pentru viata unui om el , copilul reprezinta tot...si fericire si bucurie si minune si implinire si uneori tristete , dar toate devin minunate in preajma lui.

Si argumentele aduse de cei care zic ca nu-i momentul sunt ...putin NEARGUMENTE.

In casa totul e vraiste ...va fi ordine daca vreti voi , desi copilul va face si mai vraiste...

Nu aveti bani la "ciorap"...pai , cine are copii crezi ca are bani stransi ...bancuri .Eu tocmai ma mutasem in casa noua si bani ciuciu , dar nu m-a speriat asta ...deloc.

Umblati noaptea ...e...nu ve-ti mai umbla atat ...

si asa mai departe...

Daca ne gandim la toate astea nu mai avem copii!!!!

Ce vreau eu sa punctez e ca ...oricum asta voi decideti ...NU ALTII!!!!!!!!!!

Si , daca credeti ca ACUM e momentul ...urmati-va dorinta111

Te pup si-ti dorescsa fii inteleapta si sa vezi inprofunzime.

 

Alexmona

[sirod]

Elise...Irina mea nu avea nici trei saptamini cind a iesit 'in societate'!A dormit toata noaptea intr-un fotoliu si noi am jucat canasta ...ca nu mai jucasem de vreo doo luni!!!

 

She...parca m-am vazut in oglinda cind te-am citit...[;)]

 

DORIS cu doua minuni

[Andra_]

Draga mea,

 

eu cred ca reactia parintilor tai e normala, si mai cred ca e bine ca cineva inainte de a avea un copil te "sperie" putin, ptr ca multe dintre noi habar n-am avut inainte ce inseamna de fapt copilul pe care ni-l doream.

 

Eu sint undeva la mijloc intre raspunsurile pe care le-ai primit: sint CONVINSA ca viata ti se schimba radical, dar nu intr-un sens ingrozitor, ci dimpotriva, si totodata cred ca te poti dezvolta fr. bine ca om si mai ales ca familie avind un copil. Trebuie totusi sa fii seama de constringerile diferite pe care aparitia unui copil le presupune, ptr ca:

- da, poti petrece timpul cu prietenii jucind carti pina noaptea avind un copil (mai ales cit e mic si-ntr-adevar doarme unde-l duci, in carut, fara probleme), dar te asigur ca n-o vei mai face decit din an in paste, de 2 sau 3 ori pe an

- daca nu ai un ajutor extern (bunici, bona) va fi cvasi-imposibil sa mai ajungi la un coafor/ cosmetica/ film etc., ptr ca nu vei avea cu cine sa il lasi si ptr ca nu prea te mai lasa inima sa o faci, te simti destul de vinovata ptr timpul pe care nu-l petreci cu el, e o lupta permanenta in agenda mea in incercarea de a sta si a ma juca si cu Luca (3 ani) si a-mi face timp sa ajung macar la 2-3 luni pe la coafor sa ma tund, de a face cumparaturi, plati facturi, iesi cu prietenii, vizita rudele etc.etc.

- ptr. cuplu copilul poate insemna fie "veriga lipsa" care va cimenta relatia si va va da senzatia ca abia acum sinteti o familie, fie "picatura care a umplut paharul" si va veti da seama ca nu puteti continua impreuna, mai ales primele luni de convietuire in 3 sint ca un permanent examen de adaptare; nu e gluma si sa nu-mi ziceti ca nu e asa, uitati-va in jurul vostru aici pe forum, intre cunoscuti sau in lumea vedetelor citi barbati isi iau lumea-n cap si prefera sa-si caute fericirea in alta parte, cite femei simt ca viata lor s-a sfirsit si ca toata viata nu vor mai face decit sa aiba grija de copil ... Nu e gluma, nu e o chestie zisa doar asa de forma, e o realitate pe care e bine sa o iei in calcul si sa-ti estimezi sansele de reusita cit mai realist; zic asta si ptr ca am mai citit povesti de-ale tale, Elise, si stiu ca ati avut ceva probleme, daca nu sinteti amindoi fr siguri ca vreti acest copil si c-ati trecut peste perioada dubiilor, mai bine mai asteptati!

- vocabularul trebuie intr-adevar ajustat, mai ales cind copilul are 2-3 ani, el absoarbe tot, pune intrebari si percepe lumea fr. diferit de noi: el nu intelege ca, desi acum un minut ai urlat la cel de linga tine, acum ai uitat si totul revine la normal, el inregistreaza si invata sa se raporteze la lume prin prisma parintilor lui; de cuvinte deocheate nu mai zic: ti le trintesc cind te astepti mai putin, eventual te intreaba si ce inseamna

- statul cu el inseamna mai mult de citeva luni la inceput, trebui sa te gindesti fr. bine cit poti sta acasa, daca (ideal) poti sta pina face 2 ani, ce faci apoi? Exista e drept crese, cele particulare sint fr scumpe, plus ca oricum in primul an copilul se imbolnaveste si jumate din timp sta acasa (in general vorbind, exista si exceptii de copii care n-au avut decit o raceala, dar cei pe care ii stiu eu n-au prea fost exceptii). Desi o bona sau o bunica e musai sa fie la indemina...

- chestia cu luatul copilului dupa ce l-ai adoptat e neverosimila clar, acum oricum nu-ti dau copilul spre adoptie pina nu incearca reintegrarea lui in familie pina la rudele de gradul 4, so...dupa nu mai are sanse nimeni

- last but not least: eu am un copil fr. cuminte, si mic a fost la fel, dar mi-a schimbat viata intr-un mod pe care nici macar nu mi l-as fi imaginat inainte: noi sintem dintre parintii care iesim destul de des, plecam in w-e, am fost cu el in concedii de la un an (ca s-a nascut vara si cind era nou-nascut chiar n-am plecat, abia dupa 3 luni...), dar prioritatile ni s-au schimbat, acum alegem sa mergem cu amicii care au si ei copii de virste apropiate, ceilalti au alte preocupari si e normal sa fie asa, nu inseamna ca nu ne mai vedem, dar ne-am apropiat de cei cu preocupari comune cu noi; avind putin timp de petrecut cu Luca, preferam sa nu mai iesim ca sa stam cu el, barurile si circiumile au cam iesit din schema iarna, ptr ca se fumeaza si aerul e irespirabil si ptr noi, daramite ptr el; relatiile cu parintii nostri s-au schimbat, sincer eu abia dupa ce am avut copil am inceput sa-i apreciez la justa lor valoare pe ai mei , avem noroc ca ei ne ajuta, dar sa stii ca tot mai comenteaza uneori; se duc fr. multi bani in fundul unui copil, cu cit e mai mic, cu atit mai multi...si multe altele.

 

stiu ca am fost cicalitoare si pragmatica, dar mai bine te gindesti de 3 ori inainte decit sa ai regrete si frustrari dupa. parerea mea...

 

pup u,

Andra

[Elise]

[flo]

 

quote: chestia cu luatul copilului dupa ce l-ai adoptat e neverosimila clar, acum oricum nu-ti dau copilul spre adoptie pina nu incearca reintegrarea lui in familie pina la rudele de gradul 4, so...dupa nu mai are sanse nimeni

---

id="quote">id="quote">

In ce priveste "luatul" copilului, nu se referau la etapa de dupa adoptie, ci de pina la adoptie.

Pentru ca am vrea sa il luam cit mai mic.

Daca se poate, direct din maternitate.

 

De ce?

Pentru ca nu vreau sa pierd o perioada frumoasa din evolutia lui.

Vreau sa-l vad crescind.

E singurul motiv.

 

Insa asta urmeaza oricum dupa ce avem atestatul de adoptator.

Pina atunci nici nu vreau sa vad vreun copil, si sa-l vad degeaba, si nici nu-mi arata nimeni vreunul.

 

Elise

[aiuras]

Elise, daca vreti copilul veti gasi si solutii la toate problemele voastre.

Sigur ca se schimba prioritatile dar face parte din viata si aceasta etapa.

Noi am adoptat pe BB dupa multi, prea multi ani de stat singuri si am convenit si chiar partial reusit sa ne pastram obiceiurile bune legate de socializare. Am fost cu BB peste tot, ma duc cu ea la coafor, cosmetica si al meu sot o ia la tenis.(deja este ciudat daca plec undeva fara oala!) Este a noastra si trebuie si ea sa invete sa traiasca cu noi. Este sociabila, dezinhibata cu oamenii si se bucura de fiecare iesire. Acasa, nu prea vrea ea sa mai stea!

Despre intrebarile legate de parintii naturali, ma educ de pe acum sa le consider normale. In fond eu nu i-am alungat parintii ci i-am oferit dragostea noastra de parinti si tot ce avem noi mai bun.

Nici parintii mei nu m-au aprobat dar acum sunt topiti dupa ea si marturisesc ca acum de drqgul ei multi prieteni vin mai des sa ne vada si ne invita mai mult. Asta este, BB are farmecul ei!

 

[Rufus]

Elise, pe Ioana am adoptat-o acum mai bine de 12 ani, din dorinta de a avea un copil. Si la noi au fost probleme, gura lumii, a parintilor...nici noi nu stiam ce o sa facem, cum o sa fie...

Acum, pe langa ea, mai exista fata sotiei si fata noastra comuna...nici nu visam sa am trei fete in casa.

Culmea este ca tot Ioana, "adoptata", este febletea mea. Insa, dupa cum mai spuneam la un subiect, si de ea m-am atasat dupa doi ani; sunt sigur ca mezina va fi cel putin tot atat de indragita.

 

poze multe cu noi

 

 

"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[Delia21]

Eliseid="red">,ce ma bucur pentru voi!Bravo si sunt sigura ca o sa fie bine.Rudy acum la 4 luni inca se trezeste noapte de 1-2 ori,dar sunt asa de fericita.si stii si tu ca weekenduril,sarbatorile si fiecare moment din viata ta va insemna mult mai mult si va fi mai plin din ziua in care o sa aduci un pui de om acasa.Ma rog pentru voi sa va iasa amandoua si adoptia si fivul ca sa se aibe bebelacii unul pe celalat pentru toata viata si sa se joace frumos.Doamne ajuta!

 

noi aici http://community.webshots.com/user/lela3321

[IEPU]

Matei nu s-a trezit intre 24:30 si 06:00 decat in prima saptamana.

A dormit in patutul lui pus in camera noastra de la inceput.

Il puneam la culcare, ii dadeam suzeta si ieseam din camera. Si nu avea nimic impotriva.

Baia i-a placut din prima.

Cand se trezea, ramanea in patut si cerceta incaperea.

Rade aproape tot timpul inclusiv la persoane straine si nu are nimic impotriva sa fie luat in brate sau sa ramana la bunici peste noapte.

Cand ii e somn se cere in patut.

Mananca ca purcelu'.

De cand sta in fund il si uiti pe undeva ca el isi gaseste de lucru cu jucariile si mai trebuie doar sa trec pe acolo, asa de politete; eu rad la el, el rade la mine si apoi ne vedem fiecare de treaba.

 

Daca ne vine sa iesim la cumparaturi il lasam cu fratele mai mare, fara grija, o ora-doua. Pana si ala, la 9 ani se descurca sa il culce, sa ii schimbe pampersul, sa se joace cu el.

Daca avem de umblat toata ziua il ducem cu arme si bagaje la bunici, cu instructiuni pentru mancare si program.

Pe la 4 luni am incetat cu baia zilnica, rufele le spala masina. Robotul de bucatarie mi se pare un prieten de nadejde. Doar apesi pe buton si apare o mancarica pasata. Se poate intampla sa ai in fata un copil flamand caruia nu-i place ce vrei sa-i dai. Mi se mai intampla si mie.

 

Imi amintesc ca inainte sa nasc, sotul meu era mai agitat si se gandea ca daca o sa ne manance (urechile, nota traducatorului ). Si ii spuneam si lui: un copil nu e un avion cu reactie sa nu stii chiar nimic despre cum se umbla cu el.

Si apoi, nu suntem noi toate aici, sa te tinem de mana cand te apuca panica?

 

Da-i 'nainte, Elise, o sa fie mai usor decat te astepti.

 

 

 

Magda, mami de Horia (20ian1997) si Matei (3oct2005)

http://community.webshots.com/myphotos?action=viewAllPhotos&albumID=550146097&ran=6628