Inceputul sfarsitului sau momentul adevarului...

[Roxane]

Elise, as fi tare curioasa cum ai accepta daca sotul tau te-ar umilii si ar tine-o asa lunga...sa te faca de cacao in fata tuturor. Sa cred ca ai incepe sa-ti pui intrebari ce se intampla cu sarmanul barbat, ca poate e stresat sau alte alea si poate ca ai vina? Sa cred ca ai apleca capul si l-ai accepta numai pentru ca este barbatul tau si ai un copil cu el?

Si eu cred in familie si eu cred ca trebuie sa lupti pentru ca totul sa fie bine dar pana la un punct....n-as accepta sa fiu injosita, sa-si stearga picioarele pe mine..pana la urma si eu sunt OM.

 

 

mamica Roxana cu Carla capritza

[Cristina_C]

quote:Initial creeata de serenity1

si-a infipt mana in gatul meu. Nu a strans tare...dar a fost suficient cat sa ma sperie (adevarat ca era un pic luat...dar nu o consider o scuza, dimpotriva). Astfel de gesturi nu s-au repetat...insa mi-a ramas atat de adanc intiparit in minte incat cred ca am ajuns sa ii dau chiar alte valente...

 

---

id="quote">id="quote">

 

Pai aici eu vad tot agresiune fizica!

Chiar daca nu s-a mai repetat, consider gestul asta un semnal de alarma.

 

Cristina,

mama lui

Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002

Cresc...

[Elise]

Roxaneid="red"> - m-as certa cu el in parte [box].

Si in pauzele dintre reprize as cauta cauza pentru care nu ne intelegem.

Si daca as ajunge la concluzia ca e defect si n-am ce sa fac, nu mai putem comunica si ne distrugem viata reciproc, l-as lasa.

 

Insa asta ar fi intre noi 2 - n-are nimic de-a face cu alti oki dulci:

 

quote:Acum apare factorul care m-a determinat sa iau atitudine. Am cunoscut pe cineva (nu de mult...cca o luna). Cred ca m-am indragostit de el si el de mine (si el este casatorit insa la fel de nefericit). Nu am intretinut relatii sexuale cu el si nu am facut nimic de care sa-mi fie rusine sau sa ma simt vinovata. Insa, m-a ajutat sa iau atitudine... I-am explicat sotului meu ca nu mai sunt dispusa sa fac rabat la capitolul respect.

id="quote">id="quote">

 

 

Elise

[Natasa]

Elise, de 8 ani Serenity este umilita in fata tuturor, asa ca "indragosteala" a fost doar un impuls si inca unul bun. Nu stiu de ce prin violenta intelegi doar o palma sau un pumn si nu si violenta verbala, umilirea constanta, desconsiderarea omului cu care traiesti. In loc sa o sfatuiesti sa fie independenta si sa-si ofere o viata mai buna si un mediu bun pentru copil, vii cu idei "sa fie cu capul limpede", sa nu carecumva sa sufere domnul. Eu zic ca ar trebui sa profite de momentul asta de luciditate si sa ia atitudine, daca pune capul in piept si continua sa fie umilita nu inseamna ca si-a "salvat" casnicia.

 

Si Serenity, nu-i mai permite sa te umileasca in fata nimanui, dar cu atit mai putin in fata parintilor tai. esti parinte, cum te-ai simti sa fii in postura lor? Eu una nu stiu ce as face, dar cred ca sotul meu ar spala pe jos cu javra care si-ar permite sa se poarte asa cu fata noastra!

[andabrro]

eu am vazut aparitia si "efectul" celuilalt barbat putin altminteri, doar ca o oglinda "adevarata". daca pentru ani de zile te vezi intr-o oglinda deformanta, care te arata strimb, gras, hidos, te obisnuiesti cu imaginea si cu ideea ca aia-i cum arati, ori barem in genul ala. cind schimbi oglinda apare revelatia - stai asa, ca nu-s citusi de putin in halul ala, arat normal si deci am "drepturi" normale.

cam asta e ideea, sper ca n-am facut-o varza prea rau.

apoi, e deja unanim acceptat ca si abuzul ne-fizic e tot abuz. reactia mea e de-a indeparta factorul cit mai curind dupa ce-l sesizez. fara sa ma intereseze "de ce" o face. asta e treaba lui. eu spun "nu-mi place ceea ce faci", el daca are ceva minte imi va spune "o fac pentru ca ..." . si de-aici discutia. mi s-a acrit de ideea ca nevasta trebuie sa fie psihanalistul si terapeutul sotului. fara plata si fara apreciere.

cine vrea sa munceasca la repararea cosmeliei o face si gata.

 

amanda

[Natasa]

Elise, l-am vazut si eu si mi se pare relevant doar prin prisma faptului ca un om si-a recapatat deminitatea si e pe cale sa-si recapete increderea in sine. Da, s-a indragostit. Miraculos si frumos mod de a-ti da seama ca lumea nu se termina cu mitocanul de linga tine, chiar daca esti cu el de 10-20 sau de 50 de ani si ai jurat sa-i fi alaturi. Tocmai aici chestia frumoasa intr-o casnicie, sa fii alaturi de sotul tau, nu sub el, pentru ca i-a zis lui cineva ca femeia e inferioara!

[Elise]

s-ar putea sa fie asa.

eu vorbesc prin prisma faptului ca la noi raportul de forte e relativ egal - ne certam in parte, ne impacam la fel si nu ne traumatizam unul pe altul pentru ca nu sintem suficient de sensibili sa punem la suflet.... ne porcaim apoi ne pupam.

Si ne iubim in continuare.

 

Nu l-as parasi pt. ca m-a facut vreodata "proasta".

Nici el pe mine.

Pentru altele, da.

De exemplu, pentru aparitia unui al treilea intre noi.

Asta mi se pare mult mai grav decit niste vorbe spuse la nervi.

 

Insa sint oameni si oameni - fiecare cu stilul lui.

Asa ca, serenityid="red">, succes in decizia pe care o vei lua in final!

 

Elise

[serenity1]

Am citit cu cea mai mare atentie fiecare cuvant pe care l-ati scris, l-am trecut prin filtrul ratiunii mele...si tot acolo am ajuns...

Elise, draga mea, la inceput am fost asa cum spui tu. Ma certam cu el parte in parte, urla el, urlam si eu, ma trata el cu spatele, il tratam si eu la fel. Doar ca a aparut copilul... si nu mi s-a parut normal ca el sa fie spectatorul circului nostru conjugal doar pentru ca "domnul" are mentalitati din epoca primitiva (apropos, chiar mi-a spus la modul cel mai serios ca el este seful de trib iar eu sunt femeia lui....iar el are dreptul sa faca ce vrea cu mine). Am considerat ca este mai bine sa las eu de la mine, doar ca sa fie liniste in casa. Liniste...ioc. S-a invatat cu tacerea mea sau cu aprobarea lui (doar pt a-l face sa taca) si a vazut ca-i tare bine sa fii zmeu... Si asa o tine. Am incercat sa-i explic, am purtat nenumarate discutii cu el (la rece, fara sa fi fost suparati) in care i-am spus cat de tare ma doare comportamentul lui si ca nu mi se pare normal intr-o familie. Nimic. Ba chiar degenerau si acele discutii tot in certuri pt ca eu nu aveam dreptate...iar el vroia sa ma invete, sa ma dreseze...

La mijloc este si o mostenire genetica foarte "interesanta", zic eu. Parintii lui au divortat tot pt un comportament asemanator al tatalui lui (pt ca soacra mea a avut rabdare multa a ajuns sa fie si inselata).Bunicul lui (pe linie paterna) a murit de unul singur, dupa ce a fost casatorit de 4 ori si dupa ce nici unul din copii sau din sotii nu au mai vrut sa aibe de a face cu el (extrem de incapatanat si orgolios). Asa le este familia, eu sunt absolut convinsa ca nu se va schimba (desi imi spun asta, uite ca tot mai incerc sa fac ceva...).

Elise, daca te-ar face "proasta" si tu l-ai face "prost", apoi el ti-ar mai spune nu stiu ce si i-ai mai spune si tu...si s-ar ajunge la o palma (data mai in gluma, mai in serios), ii dai tu....apoi da si el...chiar crezi ca te-ai putea masura cu el? Eu cu al meu in nici un caz (e de doua ori mai mare decat mine). Sincer, apreciez tare mult sfaturile si opiniile tale (si le astept cu drag si in continuare) dar o astfel de relatie, bazata pe cearta si bataie parte in parte...nu mi se pare deloc un mediu sanatos, mai ales pt un copil.

Legat de aparitia celuilalt.... Nu fac comparatie intre ei doi, pur si simplu nu se poate face comparatie. Sunt complet diferiti iar comportamentul celuilalt este nu diferit.....este o prapastie enorma intre felul in care se poarta el si felul in care se poarta sotul meu. Nu sustin ca asa va fi mereu (nici macar nu stiu daca va fi ceva cu el) dar simt ca merit si eu putina apreciere, zau ca merit. Nu am fost pretentioasa, ba chiar cred ca ar fi trebuit sa fiu mult mai "demanding" (imi scapa cuvantul, la naiba). Cu ce m-am ales de pe urma "amabilitatii" asteia a mea? Am ajuns sa il cred cand imi spune ca sunt proasta (fetelor, am IQ bun, pe cuvant), sa il cred cand imi spune ca nu sunt capabila de nu stiu ce, sa il cred ca imi spune ca nu merit una sau alta...

Pana acum tot ce mi-a facut de-a lungul anilor a stat bine inchis intr-un sertar al mintii...doar ca sa pot merge mai departe (am facut un atac de panica dupa un mare scandal...dar asta e alta poveste). Acum tot ce era inchis in sertar iese ... vrea sa iasa ca sa fac ceva cat timp mai pot face ceva cu viata mea si a copilului meu. Diverse contexte imi amintesc lucruri urate (pe care nu le uitasem, repet). Un exemplu: merg cu copilul la gradinita si doctora imi spune ca are rosu in gat..."daca face febra dati-i...". Aproape instantaneu mi-a revenit in minte noaptea in care am mers singura cu copilul la urgenta pt ca avea febra mare iar domnul a ramas sa doarma in pat (dupa ce mi-a reprosat ca imi arde mie de plimbari noaptea, la spitale). La 2 noaptea umblam cu masina pe strazi sa gasesc farmacie non stop (evindent cu copilul). Pai n-ar fi trebuit sa ii fac eu scandalul de rigoare atunci? Nu, fraiera de mine nu a fost in stare sa ii spuna decat ca s-a descurcat si ca totul e bine. Ce-si face omul cu mana lui...stim cu totii cum se numeste...

 

Va rog sa ma credeti pe cuvant cand va spun ca in ultimul timp (sa spun ultimile doua saptamani) am fost atat de fericita incat nu imi vine sa cred ca sunt eu... De ce nu am putut fi macar un sfert din sfert atat de fericita cu sotul meu? Stiu, este un inceput si ca orice inceput este de vis (cu sotul meu nu a fost de vis....dar iar, este o alta poveste).

Efectiv simt ca acum am puterea sa imi cer si eu dreptul la fericire. Ce nu vreau este sa nu fiu eu fericita facandu-i pe altii nefericiti (si aici ma gandesc in primul rand la copil).

 

Mii de multumiri si va astept si va citesc cu drag.

[Veve]

Serenity,ai tot dreptu' la fericire!Fiecare dintre noi il avem!Multumeste sortii ca ti-a scos in cale pe cineva care sa te faca sa realizezi in ce greseala continua te scalzi de ani de zile;chiar daca asta e singura menire a celuilalt in viata ta[:)].

Cred c-ai suportat deja prea multe si-a venit timpul sa faci ceva doar pentru tine si copil (nu ramanand nefericita langa tatal lui!!!!)

Succes!

 

PS Amanda[cool]id="size1">id="Comic Sans MS">id="maroon">

 

Irina , vevika & "scaly monstel"id="size2">id="violet">id="Times New Roman">

poze1,2,3,4,5,6id="size1">

[cicina]

Nu trebuie sa ceri voie nimanui sa fii fericita, ai tot dreptul. Vad ca exista in DNA-ul sotului de a asupri persoana de langa el. Tineretea trece repede, bucura-te de viata cat poti. Un sfat: nu incepe serios relatia cu prietenul tau pana nu te desparti de sot, ca daca te-ar prinde sau si-ar da seama ca-l inseli va fi si mai rau. Cu mult curaj fa in asa fel incat fa-i bagajele sau pleaca tu.

 

 

cicina