Inceputul sfarsitului sau momentul adevarului...

[SIMONABB]

Sere, activeaza-ti te rog PM-ul

 

Simona

http://community.webshots.com/user/simonabb

[delphin]

Nici eu nu m-am putut abtine fara sa spun " Daca taceai,filozof ramaneai!", acular 73.

 

http://community.webshots.com/user/delphinoi

http://community.webshots.com/user/sebilus

 

[violeta69]

quote:Originally posted by delphin

Nici eu nu m-am putut abtine fara sa spun " Daca taceai,filozof ramaneai!", acular 73.http://community.webshots.com/user/delphinoihttp://community.webshots.com/user/sebilus

---

id="quote">id="quote">subscriu.......ce usor e sa-ti dai cu parerea cand n-ai trecut pe acolo!!!!sa te fereasca Dumnezeu sa nu fii nevoita sa trebuiasca sa faci atatea sacrificii.......acular 73.........nu spune niciodata......niciodata!!!acum,am si eu o intrebare!esti sigura ca prietenul acela al tau spune adevarul legat de sotia lui?!ca sunt o grmada de barbati(probabil si femei!) care se dau victime....esti intr-o situatie grava ca poti distruge si familia lui pe langa a ta....eu cred ca undeva in sufletul tau il iubesti,dar e mai usor cand totul vine de la sine....cand altul iti face curte,asa suntem noi oamenii......insa si acela la un moment dat se va "linisti" cu declaratiile!parerea mea, incerca,asa cum au mai spus si fetele sa te ridici prin tine pt tine si pe urma,daca nu se mai poate face nimic sa incerci sa umpli golul din sufletul tau........nu invers!sper ca nu te-am suparat,[pup]Vio

[serenity1]

Va multumesc din suflet pentru raspunsuri, pentru suport, pentru critici si pentru intrebari. Ma ajuta enorm de mult sa stiu ca sunt oameni care ma inteleg (chiar si in viata reala m-a surprins sa vad cat de multi oameni ma sustin).

Acular, tu ai ridicat o problema pe care mi-am pus-o si eu si stii ce raspuns am gasit? Am aflat pe propria piele ca dragostea chiar e oarba. Oricat de mult as incerca eu acum sa spun ca nu am fost indragostita orbeste de el....nu este asa. Tatal meu cand a aflat ca am ajuns la capatul rabdarii si ca am fost la un pas de divort...stiti ce i-a spus mamei: "In sfarsit, s-a trezit....". Tatal meu, pentru care familia si casatoria sunt doua lucruri sfinte, a spus asta... M-a socat nu atat reactia lui, cat ceea ce au vazut ei in toti acesti ani....iar eu am suportat cu stoicism.

 

Acum...situatia este mai mult decat calma, ma rasfata, ma alinta, nu stie ce sa mai faca.... Am readus in discutie, la un moment dat cand era f calm si relaxat, faptul ca este ultima lui sansa. A tacut...nu mi-a venit sa cred ca a tacut, nu m-a contrazis, nu a incercat sa ma faca sa cred ca gresesc. In sufletul lui stie ca nu-l mai iubesc ca inainte si il sperie gandul despartirii.

Doar ca....eu duc o lupta crunta cu mine insami; nu stiu ce ar fi mai bine sa ma conving, ca inca il mai iubesc (mult mai putin ....dar inca il mai iubesc) sau ca nu il mai iubesc (este tatal copilului meu, este omul care mi-a fost alaturi la greu vreme de 8 ani....dar nu mai simt dorinta, nu mai simt dor, nu mai simt dragoste in sensul adevarat al cuvantului).

 

Legat de..."prietenul" meu... M-ati intrebat daca sunt sigura ca nu ma minte in ceea ce o priveste pe sotia lui. Nu sunt niciodata absolut sigura de nimic, in general vorbind. Sunt genul de om care pana nu vede nu se convinge.

Dar, nici nu pun la indoiala (deocamdata) ceea ce mi-a spus pana acum. Pana acum nu mi-a dat motive sa cred ca ma minte, dar nici nu ma imbat cu apa rece ca nu ar exista posibilitatea sa fiu mintita. Doar ca prefer sa nu traiesc cu teama asta.

Nu am de gand sa iau nici o hotarare drastica in viitorul foarte apropiat si chiar daca as lua-o asta nu l-ar obliga pe el cu nimic. Daca as divorta nu as face-o ca sa fiu cu el ci as face-o ca sa mai am sansa unei vieti linistite, cu el....sau cu altcineva (desi, ca sa fiu sincera, cu el m-as visa alaturi...).

 

Revenind la sot...chiar daca stiu ca "lupul...parul...si naravul..." ma rascoleste cand il vad cat de mult isi da silinta sa fie bine (eeee...de vreo cateva zile incoace...) si descopar un sentiment foarte periculos (pt mine) ....mila fata de el. Nu este numai mila, este amestecata cu putina iubire, cu putin mai multa obisnuinta....si iese un amestec care ma poate tine langa el...toata viata, nu?

 

 

PS. Cum pot activa PM-ul? La contul vechi nu-mi amintesc sa fi facut eu ceva ca sa-l activez....

 

Va pupacesc si va multumesc inca o data....mult de tot

[april]

PM -ul se activeaza astfel: mergi la mesaje private (lista din partea stanga), apoi la optiuni si acolo aleagi activeaza PM

 

puiut de om

id="right">

[serenity1]

Multumesc frumos, April!

[romana]

Draga mamica,

in tot acest virtej de sentimente contradictorii nu uita de copil. EL e cel mai important om din viata ta, nu sotul.

 

Eu nu stiu ce sa te sfatuiesc, dar decit atita jicnire si suferinta alaturi de un om, mai bine singura, linistita si surizatoare pentru micutul tau.

 

Poate ca acum iti da impresia ca se va schimba, dar eu ma indoiesc. El e genul animalic, din cite il percep eu din ceea ce ne-ai povestit. Un animal care vrea sa domine. Acum a dat un pas inapoi nu ca sa te simti tu mai fericita ci ca sa-si ia avint pentru ce urmeaza.

Fii prudenta si la primul atac ia masuri drastice. Nu te mai lasa umilita si abuzata sub nici un fel.

 

Chiar daca sinteti casatoriti, chiar daca aveti un copil impreuna nu esti obilgata sa accepti ceva ce te imbolnaveste. El te imbolnaveste. Acum esti tinara, dar mai tirziu? Cum va fi?

 

Daca tu vrei sa-i mai dai o sansa da-i-o, dar nu inchide ochii si nu te amagi. Fii exigenta. Pregateste-te pentru orice varianta.

 

In privinta celuilat barbat ... poate ar fi bine sa te ti la distanta pina iti clarifici ideile, dorintele sau definitiv.

 

M-am intristat citind tot ce ai scris si cuprinsa de oboseala cronica ce m-a cuprins facind si ingrijind trei copii ( de 3 ani, 2 ani si cea mica de 10 luni) imi vine sa ma revolt si eu sau macar sa cer concediu de la munca asta continua de la 7 la 24 .

Si tu ca si mine , esti prinsa intr-o capcana.

Si totusi sotul tau te-a iubit ? Ai simtit vreodata ca vibreaza cind e cu tine?

Eu am impresia ca nu te iubeste, el se foloseste de tine. ( scuza-ma daca e dur ce spun)

 

Daca el se mira de ce nu mai poti sa fii ca inainte cind acceptai orice doar ca sa fie bine in casa inseamna ca nu intelege sa aiba un comportament normal. Nu stie ce e acela. El are o alta scara de valori , o alta impresie despre ce e bine si ce e rau decit barbatii din familiie normale, care se inteleg, comunica bine cu sotiile chiar daca mai au discutii si suparari.

 

Poate daca ar discuta cu o persoana calificata, sa afle si el cum e viata de fapt si cum traieste o familie armonioasa, poate ar declansa in el un clic ce ar produce o minune, o schimbare. Sper.

Dar ar accepta?

 

Iti doresc putere si intelepciune in a lua deciziile cele mai bune pentru tine si pentru copil.

 

Romana, Cristian (22.06.2003), Alin (25.06.2004) si Maria (25.09.2005)

 

 

http://www.geocities.com/bebe_iunie_iulie_2003

 

si mail pentru poze

bebe_iunie_iulie_2003@yahoo.com

 

******************************************

 

Nulla dies sine linea!

[Alexmona]

Draga mea , asa cum a spus si Romana ...important este ca comoara ta , copilasul sa nu sufere.

Aici ai primit diverite sfaturi ...doar TU poti selecta cele care iti fac bine!!!!

Tu simti care e limita pe care o accepti in orice , nu numai indragoste , dar mai ales in ea.

Iti doresc multa intelepciune si putere.

Pupici!

 

FATA FANTASTICA

ALEXMONA

[serenity1]

Noutati...nu stiu daca sunt bune sau rele...

 

Sotul meu a aflat despre celalalt. A citit un SMS pe care mi l-a trimis, in care spunea ca ma iubeste.

 

Reactiile au fost neasteptat de calme (asta dupa ce a luat doua calmante). Eu sunt inca pe alta lume. Nu stiu cum sa reactionez, ce sa simt, ce sa gandesc, ce sa fac....

 

Mi-a spus ca vrea sa divortam dar ca imi va face serviciul de a-mi lasa copilul (desi eu stiu ca nu ar avea nici o sansa sa mi-l ia vreodata).

Nu am fost capabila sa marturisesc ca am sentimente fata de celalalt si ca simt ca fata de el sunt doar dependenta (nici eu nu stiu daca e iubire sau dependenta).

 

Prietenul meu imi demonstreaza ca nu au fost doar vorbe... M-a sustine in continuare si mi-a promis ca va respecta orice decizie voi lua si ma va astepta toata viata daca va fi nevoie. Daca am sa-l sun peste zece ani va fi acolo pt mine. Simt ca spune adevarul.

 

Ma gandesc ca poate este mai bine ca s-a intamplat asa. Eu probabil ca nu as fi avut puterea sa o fac niciodata si as fi trait in continuare aceiasi viata.

 

Nu imi fac nici un fel de iluzii ca voi fi alaturi de prietenul meu ca si familie. Nu asociez asta cu rezolvarea problemelor pe care le am acum. Incerc doar sa ma intaresc pt copilul meu si sa incerc sa nu las ca problemele mele sa il afecteze. Voi incerca si sper ca voi reusi.

 

Sunt foarte foarte aiurita in momentele astea... Nici macar cuvinte ca sa scriu aici ce simt, nu gasesc.

Oare ce ar trebui sa simt? Oare ce ar trebui sa fac? Oare cum ar trebui sa ma comport cu sotul meu.

 

A reusit sa ma faca sa ma simt ca ultimul om desi sunt constienta ca el m-a impins sa fac asta ("asta" insemnand ca am lasat ca un alt barbat sa aiba sentimente fata de mine si i-am raspuns cu sentimente; relatia nu s-a consumat in nici un fel fizic).

 

Sunt complet bulversata....

[delphin]

Spui ca relatia nu s-a consumat fizic,atunci de ce sa te simti ultimul om? El asta vrea! Ca vina sa fie 100% a ta,nu a lui. Vezi doamne tu ai umblat aiurea.

 

Spune-i omului in fata,ca ai ajuns sa ai sentimente pt. altcineva pt. ca el nu a stiut sa-ti ofere ce meritai! Sa te aprecieze la justa valoare! Si lasa-l in plata Domnului!

 

Ai copilul,aceasta"favoare" pe care el ti-o ofera! Se simte ranit in amorul propriu si incearca sa te injoseasca pe tine! Nu-i da satisfactie! Mai bine ca s-a intamplat asa,parerea mea!

 

http://community.webshots.com/user/delphinoi

http://community.webshots.com/user/sebilus