Tot gravida dar 4 luni si in prag de divort

[diana23]

Buna! Sunt insarcinata in 17 saptamani, iar in casa mea este un adavarat calvar. Sotul meu pretuieste mult mai mult partea lui de siguranta manifestata prin agoniseala, decat o adevarat familie( sotie, copil). Pentru un petec de pamant care este si al lui este in stare sa se desparta de mine.Dar povestea este mai lunga. A inceput acum 2 ani cand trabuia sa ne pregatim de nunta. Fiind o fire mai romantica si totodata posesiva, mi-am dorit sa dormim impreuna inante de nunta Asa ca am ramas la el acasa (unde locuiesc si parintii lui, si fratele cu sotia si copilul lor). Dupa 2 dimineti, fratele lui a facut un scandal monstru , "daca nu pleaca ea, plec eu". Si a intervenit soacra-mea"lasa mama ca ei sunt cu copil". Asa ca plina de frustrari am plecat acasa, si parca mi se cuvenea am facut la randul meu scandal ca "daca nu-mi dati casa unde sa stau dupa nunta nu stiu ce fac" . Saracii , parintii mei mai cu cearta , mai cu scandal, au lasat de la ei (desi sunt divortati) si au facut in asa fel eu sa am o garsoniera care 1/2 este pe numele meu, jumate pe numele nasului meu.Asa ca am facut nunta, fericiti, iar fratele lui "vezi ba frate ca am obtinut ce am vrut. Eu casa, tu casa". Dar remuscarile mele au crescut, si nici acum nu-mi iert ce am facut cu ai mei. Si pt ce.Dar certuri au aparut pe parcurs, pt ca eu incercam sa cosmetizez culcusul nostru, iar el nu vroia sa participe: " nu este casa mea, nu investesc in ea".Iar vorbele astea ma dureau asa ca l-am trimis la el acasa.N-am certat, ne-am impacat, iar ne-am certat.... si tot asa. Intre tipm am ramas insarcinata, dar voit, mi-am dorit mult un copil si nu pt a-l tine langa mine, ci simteam ca traiesc degeaba, si numai el imi poate aduce dorinta sa ma trezesc dimineata. El nu s-a impotrivit, asa ca am ramas insarcinata.Super fericita, nu mai simtem nimic, nu ma mai interesa nimic, decat bebe.Am convenit amandoi sa luam un imprumut mare la banca si sa luam un pamant pe care peste vreme sa ne facem casa.Mama s-a bagat si ea(poate a gresit, dar nu am comentat pt ca remuscarile mele isi faceau aparitia) si a participat cu banii jumate, dar a vrut sa fie si ea proprietar (jumate). Asa s-a declansat calvarul, lui nu-i convine ca mama e bagata acolo, si pt asta mi-a aruncat niste vorbe peste care nu stiu cum sa trec: "Sunt un nefericit, nu am nimic", "Dar ai sotie care te iubeste, ai pe drum o minunatie de copil, astea nu te fac fericit?" "Nu! o casa a mea ma face fericit.Alaturi de tine nu sunt fericit" , "Nu mai vreau nimic, oricum copilul nu l-am vrut, tu l-ai vrut, eu vreau doar pamantul sa fie numai pe numele meu".L-am timis acasa la el unde se simte acasa, sa-i dea si parintii lui macar jumate cat ne-au dat ai mei si apoi sa faca gat la ei.Asa ca m-am decis sa divortez, sa-i dau jumatate de bani si mama sa ramana cu pamamtul, iar astfel eu imi sterg remuscarile fata de ea.El ramane cu banii din care isi poate lua alt pamant, iar eu raman cu un copil. Nu stiu daca aste e solutia cea mai buna, dar la altceva nu m-am gandit.Simt nevoia sa vorbesc cu cineva impartial, dar psihologi precum Dr. Cristian Andrei nu sunt la Pitesti, sau poate nu stiu eu. Asa ca n-am cui sa ma adresez. As dori sa stiu unde am gresit, si ce mai pot face eu mai ales in situatia in care sunt?

[Androix]

Mai si eu am trait o parte din ce ti s-a intamplat tie, adik casa e pe numele meu luata din banii mamei mele. Ai lui ne-au dat foarte putin fata de ce ne-a dat maica-mea.

In schimb sotul meu nu mi-a reprosat niciodata, nu mi-a zis ca e casa mea si el nu munceste in ea, nu mi-a cerut s-o trec pe numele lui.

Ce atata disperare, frate? Din ce stiu eu dupa un numar de ani de convietuire bunurile, chiar si cele dobandite inainte de casatorie se impart la doi, iar daca sunt dobandite in timpul casniciei cu atat mai mult. Deci care e problema lui?

Greseala ai intuit-o si singura. Participarea mamei tale. Mai bine te impaci cu el si ii dai mamei banii.

Cat despre ce a zis, greu de trecut peste. Aici e de fapt marea problema. Intre voi trebuia sa existe incredere deplina, incredere ca relatia va merge si nu grija (chiar si in subconstient si nerostita) ca ce se face el daca ajungeti la divort? El cu ce se alege? Aici e o mare buba...

Eu in locul tau as vorbi putin cu el, mai ales despre copilul vostru. Nu l-a vrut, ok, dar acum il vrea? O sa-l iubeasca, o sa-i fie alaturi? (chiar si divortati, deci discutati numai din perspectiva copilului) O sa-l sustina financiar? De aici eu zic ca o sa primesti multe raspunsuri care o sa-ti arate incotro trebuie s-o apuci.

 

Andreea mamica lui [copil] Filip Stefan

 

[Marina]

aus Diana, din cate inteleg eu pamantul e jumatate pe numele lui (sau al lui si al tau) si jumatate pe numele mamei tale. Asa ca mama ta cu jumatatea ei si tu imparte frateste cu sotul bunul comun dobandit in timpul casatoriei, adica cealalta jumatate. Nu te lasa orbita de nervi ca pentru viitorul bebe orice banut conteaza asa ca ia tot ce poti

 

Marinaid="Arial">id="blue">

[diana23]

Da, d copil a zis ca va avea grija, constientizeaza ca este al lui. Nu stiu in ce masura, si la momentul asta nu este important, sau nu mi se pare.Mai important este stessul prin care trecem, eu si BBul meu. Plang si nu ma pot abtine.Nu stiu unde sa gasesc alinare si linistea de care am nevoie.

 

Diana

[cicina]

Draga Diana, daca mama ta a facut asta, stie ea de ce a facut-o. Inseamna ca nu are prea mare incredere in el si vrea sa te protejeze, se gandeste la viitorul vostru. Dar dupa parerea mea, el n-ar fi trebuit sa faca atat scandal, ca tot pentru voi era nu numai pentru tine. El vrea numai averi, nu familie, trimite-l acasa la mumasa.

 

cicina

[diana23]

Cicina, pe ziua de azi m-ai facut sa zambesc Multumesc. L-am trimis.

 

Diana

[cicina]

Ok, asa te vreau, daca vrei sa stam la taclale fara nici o problema, te pot sustine moral cat vrei, am umerii largi si bine antrenati. Fostul meu era cam asa, sa acapareze tot pamantul de pe la neamuri, iar eu nu intram pe felie cu el asa ca, l-am trimis si eu tot acolo.

 

cicina

[Marina]

adevarul ca e greu sa stai calm si sa nu mai plangi da':

1. ai nevoie de un bebe sanatos si fericit

2. oricum problema rabufnea..mai bine acum cand viata ta nu mai e dedicata 100% lui si cand ai un suflet care te va iubi neconditionat

3. aminteste-i cu zambetul pe buze ca insurat fiind la divort imparte totul cu tine

 

 

Marinaid="Arial">id="blue">

[Lona]

Nici un bun obtinut inainte de casatorie nu se imparte in cazul unui divort, nici dupa 100 de ani de casnicie. Asta ca sa punem acest aspect la punct.

 

La chestiune. Iti voi spune cum am procedat eu, fara sa am pretentia ca dau vreun sfat. De altfel, am mai povestit asta pe aici pe undeva.

 

Pe scurt, casa cumparata in proportie covarsitoare din bani de la parintii mei este a noastra, a mea si a sotului meu, in aceeasi masura, chiar daca la "contributie" nu a fost asa. Sotul meu nu mi-a cerut niciodata acest lucru, ba chiar a insistat ca n-ar fi corect, dar a fost decizia mea, care s-a dovedit buna.

 

Ce am castigat: n-am avut, in 12 ani de casnicie, nici o discutie in legatura cu acest subiect. Muncim amandoi pentru ea, au fost si perioade mai grele, cu oarecari sacrificii pentru unele investitii, dar am facut-o cu bucurie. Legal vorbind, copilul nostru ne va mosteni fara nici o complicatie, atunci cand va fi sa fie.

 

Ce am riscat: sa pierd o jumatate de casa in cazul unui divort, chiar daca nu cred ca sotul meu si-ar revendica partea. Dar chiar daca ar face-o, exista parghii juridice pentru micsorarea "pagubelor".

 

Ce as fi riscat daca imobilul n-ar fi fost al amndurora: sa revina si sa se imparta si altora daca ar fi fost coproprietari si parintii mei si acestora li s-ar intampla ceva. Sa complicam lucrurile in defavoarea copilului daca mie mi s-ar fi intamplat ceva (nu vreau sa intru nici in amanunte juridice, nici macabre, dar eu m-am gandit la toate pentru binele micutului meu). Sa am un sot stresat poate ca intr-o buna zi o iau din loc si-i pun bagajele la usa. S-o ia din loc mama si sa-i spuna, suparata ca n-a luat-o ginere-su de la coafor, ca ar fi bine sa nu se mai intample daca mai sta in casa EI. Deci sursa de discutii si tensiuni. Si tot asa.

 

Sigur ca acestea din urma sunt scenarii, dar posibile. Si de ce sa nu evit orice poate interveni in linistea si echilibrul familiei mele? Astfel sotul meu este convins (daca ar mai fi fost cazul)ca am deplina incredere in el, ca nu vreau decat sa traim si sa ne cladim viata impreuna, si pentru baiatul nostru. Faptul ca eu am avut sansa sa am niste parinti mai pricopsiti decat mama lui nu a fost folosit ca un capital al meu, si ca un noroc pentru noi trei. In plus, viata in casa NOASTRA ne-a facut mai responsabili si mai intelepti, asa ca n-am aruncat niciodata cu "du-te la maica-ta" sau "plec la mama", ci am cautat si am gasit solutii la probleme.

Pana acum n-am nici cea mai mica indoiala ca am procedat corect.

 

 

 

 

Mai bine un dusman intelept dacat un prieten neghiob! (proverb indian)

[RaluD]

Nu vreau sa te supar, dar povestea ta seamana putin cu "Ion", de Rebreanu. L-ai citit?

Cred ca sotul tau nu te iubeste cu adevarat sau este un tip anxios, nesigur, care are musai nevoie sa aiba bucatica lui de pamant...

Tu nu esti o trambulina pt ambitiile lui, daca vrea pamant sa stranga bani si sa-si cumpere singur, ca un barbat adevarat ce se afla. Sau sa-i dea ai lui - si aici o sa intre in conflict cu frati-su.

Anyway, calatorie sprancenata.

Iar tie, sarcina usoara si un bb sanatos. Nu mai plange, fii tare pt bb.

 

Raluca, Emi cea scumpica si bebelusa Ina

 

Ajutati-l pe Andrei sa traiasca!

http://83.103.236.3/Andrei/index.htm