Cum sa il uit?

[Miramar]

Va spun din experienta proprie ca ceea ce spune Elise contine mult adevar si poate reprezenta o solutie.

 

Ilinca tu acum trebuie sa te concentrezi asupra propriei persoane si propriilor dorinte si ganduri. Nimeni nu iti poate da solutia decat tu insati. Cantareste bine situatia gandeste-te si la bune si la rele. Citeste de 10 ori ce ti-a spus daniela_b, sa nu care cumva sa arunci la cos 9 ani , din care macar 7 (din ce povestesti tu) au fost frumosi si te-au satisfacut. Sa nu mai spun ca primul an de casnicie e greu - problemele cotidiene macina orice iubire. Dintr-o data nu mai poti fi egoist, nu mai gandesti la singular. Iti trebuie timp sa te obisnuiesti si acomodezi cu situatia. De foarte multe ori am simtit ca trebuie sa pun punct, gata, divortez, dar imi treceau nervii si-mi dadeam seama ca nu e nimic serios, sunt maruntisuri ca tipam ca nebunii unul la altul de pomana. Asa incat e normal ca desi sunteti impreuna de atata vreme, dupa casnicie atitudinile voastre sa se schimbe. Inca nu ati gasit aceeasi lungime de unda probabil. In plus conteaza foarte mult si sentimentele colegului, nu ne-ai spus daca atractia e reciproca?

 

Si revenind la cele spuse de Elise - este absolut normal ca de-alungul vietii sa te simti atrasa de mai multi oameni. E in firea noastra. Frumusetea lucrurilor sta in felul in care gestionezi o astfel de situatie. Si poti sa o canalizezi in diverse directii si sa profiti de ea. Muncind impreuna puteti fi mai productivi, puteti avea o relatiae mai aproapiata prieteneasca - va puteti descorperi pasiuni pe care le impartasiti, pasiuni pe care nu le impartasesti cu sotul tau (asta neavand o semnificatie negativa asupra casniciei tale - nu exista potrivire perfecta) si astfel iti satisfaci dorintele care raman oarecum nesatisfacute prin mariajul tau si prin asta casnicia ta, tu fiind o femeie multumita si satisfacuta, merge mai bine. Sotul meu de exemplu nu impartaseste pasiunea mea pentru arta, pentru muzica, eu nu impartasesc pasiunea lui pentru drumetii montane, pentru motociclete, avem meserii complet diferite si lucram in domenii complet diferite. Comunicam bineinteles, dezbatem munca fiecaruia dintre noi, vorbim despre pasiunile noastre dar este altceva sa vorbesti cu cineva care simte si aprecieaza la fel lucrurile si gandeste la fel. Atractii...hmmm la tot pasul si majoritatea reciproce, de cate ori ma trezesc visand la iubiri imposibile. Totusi l-as lasa pe sotul meu pentru asta??? M-am gandit la asta, si-am analizat situatia profund si-am concluzionat ca nu. Cand m-am maritat am cantarit foarte bine lucrurile, am ales sa am o relatie ce a devenit serioasa cu sotul meu din iubirea ce o impartaseam dar cand m-am maritat am ales nu numai din iubire ci si cu ratiune - m-am gandit la el ca persoana, la principiile lui si ale familiei lui de viata, la dorintele si aspiratiile lui si la felul cum toatea astea corespund cu ale mele. Am facut o alegere buna spun eu. Sotul meu mi-a devenit cea mai apropiata persoana. Cand mi-e rau fizic sau psihic primul meu gand e la el. Cand mi-e bine la fel. Si-asta spune totul. Asta nu inseamna ca atractiile nu exista, si sa nu crezi ca vorbesc de ceva trecator, nu dimpotriva, dar cum spune Elise le canalizez in alte directii. Si-ti spun functioneaza perfect!

 

Sper ca am fost inteligibila. Succes in alegerea cea mai potrivita tie!

[goldi]

Si inca ceva: esti sigura ca esti atrasa intr-adevar de acel coleg, ca om si ca barbat? Un barbat, care poate e nebarbierit duminica dimineata sau isi arunca ciorapii murdari prin casa, sau ... adica nu te-ai indragostit de himera frumos-intelegator-dragastos-culant-etc ? opusul unui sot pe care il cunosti si pe fata si pe dos ?

 

 

[ymcar]

Parerea mea: NU o sa-l uiti. Sorry!

 

My life stinks

[ilinca79]

Va multumesc din suflet tuturor. Sunteti minunati, ca de obicei. Intr-adevar nu am dat destule detalii: eu si colegul meu ne-am marturisit sentimentele abia dupa ce au am avut confruntarea cu sotul meu. Si el a recunoscut ca ii sunt foarte draga, ca se simte atras de mine, dar ca nu ar fi banuit vreodata ca eu mi-as pune problema sa imi parasesc sotul pentru el. El credea ca jocul nostru vine din curiozitatea mea, pentru ca fiind de atata timp cu sotul nu am prea avut experiente cu alti barbati.

El la randul lui sufera inca de un an de zile dupa o relatie esuata si cred ca nu e pregatit inca sa inceapa o alta, mai ales cu astfel de implicatii din partea mea. Deocamdata ne-am inteles sa ne rezumam orice discutii la cele profesionale. Noroc ca nu ne vedem ci doar vorbim la telefon, el fiind la 500 km departare. Sufar si pentru ca nu as vrea sa pierdem prietenia ce era intre noi (asa a inceput totul), pentru ca imi lipsesc discutiile noastre.

Pe de alta parte, aseara am petrecut clipe minunate cu sotul meu, am comunicat cu adevarat dupa mult timp, si sper sa putem recladi tot ce a fost intre noi.

 

Ilinca

[Alexmona]

Draga mea , iti doresc din tot sufletul ca ceea ce ai reiceput cu sotul tau sa recladesti sa fie durabil si FRUMOS!!!!

Cred ca e decizia cea mai inteleapta!!!!

Numai bine!!!!

Pupici[flo]

 

FATA FANTASTICA

ALEXMONA

[roxanik80]

Sincer ma bucur ca jumatate din problema ai rezolvat-o

cred ca ai putea sa-ti iei concediu si sa pleci undeva cu sotul tau incearca sa ai o a 2 a luna de miere, o sa va prinda bine si focul dragostei voastre se va reaprinde asa zic eu . Nu da cu piciorul unei casnicii daca sotul este o persoana buna. Succes!!![amoras]

 

GiurcaR

[ina78]

FELICITARI!!!

 

Ma bucur mult sa aud ca deja ai facut un prim pas. Iti doresc si tie multa rabdare si incredere in relatia voastra. E bine sa incerci sa cladesti si alaturi de sotul tau e prietenie bazata pe incredere... daca o aveti sau ati avut-o s-o recistigati, s-o redescoperiti.

 

Pentru ca am banuiala ca marea parte a situatiei si la tine se datoreaza si din lipsa unei comunicari la fel de bune... comunicare pe care o gasim mai usor de realizat cu cineva din afara.

 

Multa sanatate si fericire. Ne mai auzim.

 

"O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara."

[Mariaa]

hai sa pun si eu paie pe foc...

 

Ilinca, sunt intr-o situatie oarecum asemanatoare si de cateva zile ma gandeam cum sa postez si sa vorbesc si eu cu voi.

Acum sunt convinsa ca vechile mele prietene de pe DC or sa ramana cam socate de postarea asta, dar asta e, viata ne rezerva mereu surprize...

 

Eu sunt cu sotul meu de 8 ani (casatoriti), de 12 impreuna. El e mai mare decat mine cu 7 ani.

 

De curand am fost plecata din tara. Am intalnit 14 oameni pe care nu-i mai vazusem niciodata (din toata tara). Un om mi s-a lipit de suflet in zilele alea. Am simtit ca si in urma cu 12 ani stomacul strans si pur si simplu numai dorinta de a fi unul langa altul, chiar si fara sa ne spunem nimic. Am descoperit ca avem foarte multe puncte comune de interes si am simtit ca suntem pe aceiasi lungime de unda in multe disctutii. Atat dar destul.

 

De cand am revenit ma tot intreb ce vreau eu de fapt de la omul asta si el de la mine? ce m-a determinat sa las o 'portita' deschisa sufletului meu si pentru altcineva ? dar pe el ? o groaza de intrebari...la unele am gasit raspunsul...la altele inca-l caut.

 

Legat de sotul meu ce pot spune ca ma enerveaza e ca de cand ne stim mereu eu am 'tras' de el sa facem ceva; e oarecum lipsit de initiativa. Eu sunt mai dinamica si imi doresc sa fac diferite chestii care sa ne fie mai bine. Replica lui a fost mereu 'pentru ce...' Pentru noi...pur si simplu... Mai mereu cand am facut ceva prin casa, l-am anuntat cam pe la jumatatea planului, cand nu prea mai era cale de intors, numai asa reuseam sa fac ceva prin casa...Asta tine cat tine, da' obosesc si eu sa tot fiu 'locomotiva' mai ales ca el e cel mai mare. El imi spune: tu esti aia tanara, eu de la tine astept...

 

In rest nu prea pot spune ca imi lipseste ceva din partea lui. Ca ne dorim un copil, asta deja tie toata lumea, cred.

Din pacate, sau din fericire (?!) traiesc acum situatii pe care ar fi trebuit sa le traiesc cam pe la 23-25 de ani cand eu eram disperata ca-mi ies testele de sarcina negative...Am marsat foarte tare pe ideea de a avea un copil mult prea devreme din dorinta ca el sa fie un tata tanar, intre noi fiind acea diferenta de 7 ani...Acum imi dau seama ca ma ajunge din urma 'perioada' aceea.

 

Ce am vazut in plus la acest om ? Dorinta de a reusi !

 

Nu prea-mi fac probleme pentru ca persoana e la mare distanta de mine, si cu putine sanse sa ne revedem curand, insa nu pot sa neg ca mi-e dor de el, de ochii aia si de cum radea. Revad pozele facute zilele trecute si verific mail-ul din 10 in 10 minute si sunt bucuroasa cand vad expeditorul pe care-l astept.

Marturisirea noastra a constat in faptul ca am recunoscut reciproc ca ne suntem dragi unul altuia ca oameni pur si simplu si ca ne simtit tare bine povestindu-ne ofurile.

Cum ai spus si tu Ilinca, m-as bucura daca ar ramane macar prietenia asta frumoasa, nimic mai mult.

 

Si eu sunt curioasa daca am sa-l uit, cu toate ca nu cred. Oricum deja a incoltit intrebarea: cum ar fi fost daca...

 

(nu dati cu pietre...)

 

 

[bidiloi]

Nu vreau sa supar pe nici una dintre voi doua ,si anume nici pe ILINCA si nici pe MARIAA,dar am impresia ca amindoua ati atins un asa numit moment de "plafonare" in casnicie apare la toti si nu tine cont de sex (femeie sau barbat)...important este cum reusesti sa iesi din astfel de "situatii" fara sa ranesti si pe altcineva- si aici ma refer la soti si copii).Eu zic sa va ginditi de doua ori inainte de a lua o decizie ,ptr. ca de la un nevinovat "flirt" pina la o asa zisa "escapada" e ff putin ,Iar chestiile cu asa zisele "defecte" la soti, e mai usor sa le vezi atunci cind esti pusa in situatia in care apare un EL...care super, se poarta super etc!Viata ne ofera atitea situatii la care trebuie sa le facem fata, eu consider toate aceste "situatii" doar PROVOCARI, si iau din ele doar atit cit sa ma faca sa ma simt bine in sensul bun al cuvintului adica de ex. faptul ca inca mai atrag priviri, ca sint admirata si placuta etc.Nimeni nu e perfect , nici voi ,nici eu ,nici sotul meu ,nici sotii vostri dar sa fiti sigure ca nici acei "ei"!Toate cele une si sa fiti iubite de cine vreti voi asa cum va doriti!

 

simona

[Anca Wish]

Mariaa, cred ca asta ne paste pe toate cele care ne luptam sa avem un bebe. Uitam sa traim clipele la maxim si ne umplem de frustrari: teste negative, goana dupa doctori, la comanda, hormoni muuuulti.

Din nefericire, relatiile se schimba in timp iar in descrierea sotului tau, l-am vazut pe al meu. E obositor sa fii "locomotiva" tot timpul. Iti doresti sa opresti intr-o "gara" o vreme cat sa-ti tragi sufletul. Eu ma gandesc, ca odata aparut copilul, vom fi locomotive la 2 trenuri. E un risc mare, dar si dorinta de a fi mama e mare.

Cred ca il vei uita pe EL. Ochii care nu se vad se uita, asa se zice.

 

Iti doresc sa-ti fie bine si sa fii fericita. [flo]