al cui e copilul?

[Elise]

Androix,

 

Urmind firul logic, daca eu o sa fac bb prin inseminare, va trebui sa creez si sa mentin o relatie romantica cu donatorul pt. restul vietii?

 

Se face prea mare caz de conceperea copilului, si prea putin de faptul ca el va avea nevoie in continuare de o familie, de stabilitate, de o mama si de un tata care sa-l iubeasca si sa-l sprijine cind are nevoie de el.

 

In situatia asta, in care as calca pe bec atit de rau incit sa risc sa ranesc patru oameni, incluzindu-ma pe mine, as considera ca primeaza interesul copilului.

 

Si, daca as aprecia ca unul dintre cei 2 barbati este cel mai bun tata pt. copil, as ramine cu acela.

Indiferent ca e sotul sau amantul.

Indiferent ca e sau nu tatal biologic.

 

L-as asigura ca e al lui, daca pentru el ar conta, si mi-as asuma riscul ca minciuna sa iasa la iveala intr-o zi: cel putin as considera ca intre timp i-am oferit copilului meu ce am putut mai bun.

 

Asta e, asa as proceda: as considera mediul in care va creste copilul MULT mai important decit intrebarile mele existentiale (pe care probabil eu nici nu le-as avea) si decit cei doi protagonisti la un loc.

 

Si nu e vorba de morala ci de prioritizare.

 

Elise

[Karina]

quote:Originally posted by Androix

quote:Originally posted by EliseDiscutia era despre cit de mult sau cit de putin conteaza al cui este copilul dpdv genetic.Elise

id="quote">id="quote">Aaa, pai zi asa! Atunci nu conteaza! DELOC! Mai ales daca relatiile vor continua in paralel ca si pana acum...

---

id="quote">id="quote">Andreea nu cred ca era cazul sa fii ironica. Iti expui parerea si atit.

quote:Initial creeata de SirianaIdeea e ca mi-e frica de viitor, daca se afla, daca eu nu voi putea trai cu minciuna, daca ma voi simti vinovata fata de mine, fata de sot, copil?!judecati-ma (dar nu aruncati cu piatra) si sfatuiti-ma. Sa merg pana la capat? Sa fac teste de paternitate sau sa merg in incertitudine.Conteaza cine e tatal atata timp cat eu imi doresc acest copil?

id="quote">id="quote">Fata are o dilema, noi incercam s-o ajutam cu sfaturi, nu sa-i dam cu bita in cap. Nu cred are cineva dintre noi dreptul s-o judece...Daca n-ai un sfat pt. ea, ci numia reprosuri, incearca sa te abtii.Postul tau cred ca e bun pt. subiectul Pentru cei care raspund aiurea la subiecte

[Androix]

Elise, lasa draga firul logic, ca aici nu e cazul. Ea n-a facut inseminare, a facut amor cu alt barbat decat sotul ei. Eu zic ca e o mica-mare diferenta.

 

Si totusi, m-am grabit cu raspunsul, vad ca Siriana a aruncat piatra in apa si inteleptii, tzusti, dupa ea. Asa ca nu pot decat sa fac presupuneri... A zis sa n-o judecam, eu n-o judec, n-am fost niciodata in situatia asta si sunt putine sanse sa fiu vreodata. Dar imi place sa cred despre mine ca daca vreodata in viata mea m-as gasi intr-o situatie d-asta imbarligacioasa, as avea taria de caracter sa ies singura din ea cu demnitate. Adica spunand adevarul celui pe care se presupune ca macar in trecut l-am iubit.

 

In ceea ce priveste copilul, eu sunt de parere ca daca va fi crescut intr-o familie calda, fara conflicte, inconjurat de atentie si iubire nu va suferi daca va afla vreodata ca altcineva este tatal lui. Dar daca tatal care il va creste va afla adevarul pe parcurs s-ar putea sa iasa scantei si se duce dreq familia calda si bla bla bla...

 

Si da, ai dreptate, copilul are nevoie de o familie, de stabilitate, dupa cum am si scris mai sus. Dar nu sunt de acord ca pentru aceste lucruri ea sa minta in continuare. Buba poate sa se sparga oricand si atunci o sa fie mai rau pentru toata lumea. Diferenta este ca acum i-ar fi rau numai ei, daca ar spune adevarul.

 

Oricum, ca sa fiu sincera pana nu se arata iar sa dea ceva raspunsuri la postarile intinse pe 3 pagini, inclin sa cred ca minciuna nu o deranjeaza atat de tare pe cat o deranjeaza incertitudinea. [}:)] Sunt rea, dar asta e impresia pe care mi-a facut-o, asa ca...

 

 

 

Andreea mamica lui [copil] Filip Stefan

 

[ralu]

Siriana-ce ai facut? Ai luat vreo hotarare?!

 

Ralu-mamica de 2 printese (Ioana si Maria)

[J G]

Eu nu cred ca este bine sa spuna sotului adevarul - l-ar face sa sufere groaznic. Nu vad cum "calea morala" in acest caz ar aduce vreun beneficiu partilor.

Nici eu nu as putea sa traiesc in situatia asta, recunosc ca i-as parasi pe amandoi si mi-as creste copilul singura.

 

J si Carla (05.02.2006)

[Ale2009]

Eu propun s-o asteptam pe Siriana cu lamuriri, caci e tare neclar mesajul ei... Sa convietuiesti 10 ani cu doi barbati e mare realizare, in cazul in care sotu' nu stie de iubit.

 

Ea a postat initial la "Asteptind un ingeras", ceea ce-mi da oarecum de inteles ca nu are dileme legate de cei doi barbati, ci de copil si de noua ei postura. Trebuie sa fie ceva in sufletul ei daca a continuat relatiile cu amindoi atitia ani, iubitul nefiind deloc "accidental".

 

____________________________________________________________________

Toate lucrurile se intampla cu un scop | Aléid="purple">id="size1">

[Kariris]

Draga Siriana, in mare incurcatura esti!

 

Eu vreau sa-ti pui tu aceste intrebari si tot tu sa-ti raspunzi... poate te ajuta:

 

1.daca esti cu amantul de 15 ani (sau ma rog il cunosti de 15 ani) si cu sotul de 10, de ce nu te-ai casatorit cu amantul daca tot va iubeati?

2. daca intretii relatii intime cu amantul de mai mult timp, ceea ce reiese din mesajul tau, cum de n-ai ramas pana acum insarcinata, ca tot tu spui, ca nu la tine e problema... ci la sot....

3. amantul si-a facut vreodata vreo spermograma... nu de alta dar s-ar putea sa fii gravida cu sotul, nu cu amantul. amantul are copii?

4. amantul e si el la randul lui casatorit? daca da, nu cred ca ar fi bine sa afle ca esti insarcinata.

 

Din punctul meu de vedere copilul e al tau si al sotului tau!

Sotul tau s-ar putea sa stie de amant dar sa nu-ti fi spus nimic.

Amantul stie ca ai sot, asta-i clar...sotul presupunem ca nu. Asa ca streseaza amantul sa-si faca o spermograma care te va putea cat de cat ajuta sa afli al cui e copilul... s-ar putea sa ai surpriza sa aiba azoospermie!

 

Testul de paternitate nu il poti face asa usor, pe furis stiind numai tu...nu-i deloc usor.

 

Sper ca il iubesti pe sotul tau (ca pe amant e clar ca il iubesti).

E foarte greu sa iubesti 2 barbati deodata... va trebui sa renunti la unul din ei. Gandeste-te ca sotul tau te-a luat de sotie, nu amantul. Tu stii ce e in familia voastra, ce te-a indemnat sa fugi in bratele celuilalt, desi lipsa vietii sexuale nu cred, ca afirmi ca intalnirile intime aveau loc la cateva ore diferenta...

 

Nu stiu ce sa zic, nu te judec absolut deloc dar mi-e foarte greu sa-ti dau vreun sfat. Rezolvarea e in tine!

 

Eu daca as fi in situatia ta, as alege clar sa raman cu sotul si nu cu amantul si...i-as spune adevarul...chiar daca asta l-ar distruge, nu m-as mai intalni cu amantul niciodata si daca sotul m-ar ierta am afla impreuna al cui e copilul si l-am iubi si creste impreuna. Eu una nici nu i-as fi spus amantului ca sunt insarcinata. Daca nu m-ar ierta ... atunci mi-as creste copilul singura. Nu este un sfat e parerea mea personala. Asta as face eu in situatia ta....adica amantul se bucura de mine- sotia altuia timp de 10 ani si eu sa-l mai cadorisesc si cu-n copil? Pentru care toata viata sa am nevoie de aprobarea lui pentru a face orice? Nu, eu sunt mai egoista si as considera ca in 10 ani, daca amantul ma iubea cu adevarat si ma dorea in viata lui deveneam cumva sotia lui... a fost timp destul. Si in concluzie, in primul rand as considera copilul AL MEU!

[capra cu trei iezi]

cea mai buna minciuna e ...adevarul!!!

nu vreau sa fiu dura cu tine, dar ia gandeste-te, tu cum ai reactiona la varsta pe care o ai acum (de exemplu) sa afli ca cel caruia i-ai spus tata o viata intreaga nu e de fapt tatal tau biologic? poate ca daca-ti raspunzi la intrebarea asta o sa ai raspuns si pentru ce te framanta de fapt. multa bafta!!!

[daniella4]

Nu cred ca mai are importanta cine e tatal biologic. De fapt un copil e al cui il creste nu al cui l-a facut!

 

Daniella id="teal"> si [copil] Alexisid="red"> 18 nov 2004

 

"Da-mi Doamne puterea sa schimb ceea ce poate fi schimbat, taria sa accept ceea ce nu poate fi schimbat si intelepciunea sa fac diferenta"id="size1">

[iris79]

Am citit toate postarile si , nu vreau sa fiu rea, sfaturile voastre cum ca nu conteaza cine e tatal ma uimesc. Cum sa nu conteze?

Ma intreb daca un barbat ar fi venit cu o problema de infidelitate ati mai fi atat de ingaduitoare. Eu cred ca nu.

Repet, nu vreau sa fiu rea, dar nu mi se pare corecta situatia actuala nici fata de sot si nici fata de amant.