Ma simt neimplinita langa el

[mercy]

Buna fetelor. Nu stiu cu ce sa incep,as avea f.mult de spus despre situatia mea ,dar o sa incerc sa ma incadrez intr-un mesaj sa va spun ce ma chinuie si va rog sa-mi dati sfaturi ,nu pot sa mai judec singura. Sunt casatorita de un an jumate ,am copil de7 luni,sotul este japonez si locuim in Jap. Cand l-am intalnit pe sotul meu am fost f.fericita si incantata de el,de caracterul lui si de aproape tot am simtit ca este asa cum imi place mie in totalitate ,la doar 4luni de relatie ne-am casatorit. Ne-am cunoscut aici in Jap.,eu am venit cu munca si asa ne-am cunoscut,ne-am cununat in Rom. Simteam ca-l iubesc si il plac mult,dar totusi aveam o retinere nu stiam daca este 100%ce-mi doresc m-a speriat gandul sa vin sa locuiesc aici sa fiu departe de Rom.Gandurile astea au nascut cand m-0am intors in Rom.el avea sa vina peste cateva zile sa ne casatorim. Intr-un final am trecut si peste asta ,am vazut ca nu s-a intamplat nimic care sa ma retina m-am gandit ca nu gresesc ,ca asa imi este destinul cu toate ca din Rom.incepusem sa ne certam din anumite motive .Ne-am casatorit si am venit aici si locuiesc de un an jumate. Aici si mai rau am inceput sa ne certam chiar f.rau . Multe motive,unul dintre ele ar fii ca incepusem sa gasesc poze peste tot cu el impreuna cu fostele,chiar prea multe ,nu stiu poate greseam si eu ca ma gelozeam si vorb.urat si el incepea si zicea ca femeile dinainte erau mai bune ca mine s.a.. Facusem din mine maniaca controlam peste tot si in masina si acolo am gasit pt.ce le tinea daca stia ca ma deranjeaza? Eu aveam dubii in legatura cu el ca ar fi fost insurat,dar a negat cu vehementa ca nu si nu. Intr-o zi l-am cautat il tel.am gasit poze cu o femeie cu un copil,l-am intrebat ce e asta ai copil?ai fost insurat?mi-a zis ca nu ca sunt nebuna. Dupa ceva timp a venit maica-sa la noi si am intrebat-o pe ea si mi-a recunoscut ca a fost insurat 12ani si ca nevasta-sa era gravida cand a div.ca sa se casatoreasca cu mine. Cand am auzit am avut soc am zis ca nu este adv.ca am furat barbatul alteia ma simteam sub orice critica,cand a venit i-am spus si i-am zis ca divortezde el ca stau langa un om care nu-l cunosc,i-am zis sa ma intretina pana imi gasesc servici in rom ca este dat.lui ca are copil cu mine,intr-un final a insistat si si-a cerut iertare ca mi-a ascuns si totusi mai tinea leg.cu ea ii trimitea poze ,el mi-a zis ca el nu-i dadea rasp.numai ea ii trimitea.AA si mi-a mai spus tot la o cearta sa nu vorb.urat despre ea.Eu cum trebuie sa ma simt,dupa ce ca sunt intr-o situatie de care nu am fost niciodata de acord sa ma marit cu barbat div.mai tre sa mai si suport si cum o apara in fata mea. Dci de cand am aflt ca a fost insurat si mi-a ascuns nu mai am incredere in el si il vad altfel fata de cand l-am cunoscut . Acum se poarta bine cu mine ma ajuta,ma plimba,imi ofera multe ,simt ca-l iubesc ,dar mereu sunt trista ,ma gandesc pt.ce am venit sa stau aici?departe de tot ce aveam si nici prieteni nu am ,il aveam doar pe el,dar simt ca nu este cum am crezut si nu o sa pot sa fiu fericita niciodata cu el,ma gandesc mereu sa-l las,dar totusi nu-mi vine sincer il iubesc ,dar sunt mere trista ,as fi vrut sa fiu doar eu in viata lui care sa-i fie sotie ,dar deja simt ca tot ce face si unde ne ducem a ma i fost cu altcineva si ma intristez mereu. Nu stiu daca intelegeti ce vreau sa spun,pt.mine este o mare prb.sunt mereu trista si deprimata simt ca n-am avut noroc si asa stau in fiecare zi si ma stresez ,deci nu stiu daca dramatizez prea mult nu stiu. El mai imi spune ca simte ca este prima oara casatorit ca inainte nu sttea doar cu ea mereu avea pe altcineva, asta asa e ca doar am simtit pe pielea mea (,asta ar fii un motiv sa ma simt mai bine.) Adevarul este ca decand ne-am casatorit nu umbla aiurea,dar nu stiu ca sa mai zic,cum sa ma controlez sa nu mai fiuasa trista mereu si nemultumita de viatza mea.

[danutza_c]

Draga Mercy, e foarte grea situatia ta si e si mai greu e sa traiesti in alta tara, la asa departare de casa, fara prieteni si familie iar sotul sa nu-ti fie un sprijun 100%. Trebuie sa fii foarte tare ca sa rezisti asa. Neincrederea fata de cel de linga tine e foarte greu de dus.

Eu nu am impresia ca dramatizezi deloc. Este cumplit sa afli asa ceva despre sotul tau. Cred ca cel mai bine ar fi sa nu iei nici o decizie acuma, sa lasi un pic sa treaca socul si sa vezi mai incolo ce e bine de facut. Nu e solutie sa iti continui viata in felul acesta, neimplinita si deprimata si trista. Ai un copil si el are nevoie de o mamica care sa-i poata da ce are ea mai bun, ori daca tu esti trista si deprimata o sa fie greu. Trebuie sa te gindesti in primul rind ce e bine pentru tine si pentru puiutul tau.

Iti doresc sa ai multa putere si intelpciune ca sa poti gasi cea mai buna o iesire din situatia asta. [flo]

 

sa nu ne pierdem speranta

danutza

 

 

[Alexmona]

 

Draga Mercy , sfaturi nu pot sa-ti dau pentru ca nici eu nu sunt in cea mai buna situatie ...acum casnicia mea trece printr-o criza...se reface , dar greu.

Am invatat insa din experienta asta ceva...trebuie sa crezi in ce faci , altfel nu reusesti.

Tu esti o persoana puternica si sunt convinsa ca daca il iubesti cu adevarat poti trece peste toate ...cu multa rabdare.[flo]

E greu sa-ti pierzi increderea in omul langa care ai decis sa traiesti , dar eu zic sa vorbesti sincer cu el ...sa-i spui ce simti si sa lamuresti situatia .Daca iliubeste lupta pentru iubirea ta!!!

E usor sa spunem noi ce sa faci ...stiu , doar TU si nimeni altcineva nu poate decide ce sa faci si cum.

Te pup si-ti doresc numai bine...[flo]

 

FATA FANTASTICA

ALEXMONA

[goldi]

Cred ca la tine s-au acumulat mai multe: departarea de familie, de tara, neincrederea intr-un om pe care realizezi ca l-ai cunoscut prea putin, stressul unui copil mic, si probabil ca nu prea ai ajutor, in fine, ai avut o perioada mai grea in spate si acum o resimti.

Barbatii sunt cam lasi de felul lor, isi ascund capul in nisip, ca poate trece furtuna fara ca ei sa se miste.[zid] Ai tot dreptul sa te simti trista si dezamagita de sotul tau, dar nu-ti rata totusi casnicia din asta. Nu tu ai distrus o casnicie. Ai fost doar persoana potrivita pentru un om care era deja intr-un contract marital fara fond si care a prins sansa de a-si reface viata.

Nu as ingropa insa faptul ca el mai are un copil. Si copilul acela are dreptul la tata ca si al tau si in plus este un prilej de al testa pe sotul tau:daca isi abandoneaza fara scrupule copilul, o mai poate repeta!

Pozele cu fostele, pana la un punct, pot fi doar de panoplie.Trebuie sa incerci sa va intelegeti cat mai bine, unul pe celalalt, chiar daca e greu.Nici o casnicie nu e compusa numai din lapte si miere.

Ai incredere in tine !

[Ani3lla]

Mie mi s-a parut ca te simti oarecum vinovata ca si-a parasit familia pentru tine. Draga mea, NU ESTI vinovata deloc, pentru simplu fapt ca nu stiai ca e casatorit si urmeaza sa divorteze. Pai daca nu stiai, de ce sa te simti vinovata????.Si ai mai scris ceva de genul ca nu voiai sa te mariti cu un barbat care a mai fost casatorit...Pai de ce nu? Ce crezi ca unul care a mai trecut printr-o casnicie e neaparat mai rau decat unul care se insoara prima data cu tine? Cel putin doua aspecte cred ca te-am ajutat sa le lamuresti. Ceea ce nu inteleg este de ce ti-a ascuns fosta casnicie mai ales ca este vorba si de un copil la mijloc. Poate stia ca nu te-ai casatori niciodata cu unul divortat si i-a fost teama sa iti spuna adevarul pentru ca te-ar fi pierdut.Parerea mea este sa nu te gandesti la cat esti de nefericita ca nu rezolvi nimic.Daca el te iubeste si tu il iubesti pe el veti trece peste minciuna lui.Daca poti si tu,desigur.Si eu si sotul meu avem poze vechi, antice si dedemult:),este viata noastra, sunt amintirile noastre,le-am strans pe toate si le tinem intr-o cutie.Incearca sa faci la fel.Si am mai remarcat ceva, faptul ca iti reproseaza ca ''fostele'' erau mai bune. Pai daca erau mai bune de ce te-a luat pe tine? Ar fi bine sa-l intrebi asta la modul serios si fara cearta sa nu poata raspunde cu alte ''perle''.Nu stiu daca divortul e cea mai buna solutie in cazul tau mai ales ca il iubesti mult si iti va fi dor de el multa vreme de acum incolo. Am vazut postat pe aici un topic de genul'' pentru ce motive ati divorta?'' si desi nu am postat acolo pot spune cu mana pe inima ca singurul raspuns valabil este''cand simti ca nu-l mai iubesti''.Motivele pentru care simti asta la un moment dat sunt multe dar nu e locul pt detalii aici pentru ca fiecare ajunge sa nu mai iubeasca din motive proprii lui.

[mercy]

Buna fetele!

Va multumesc din suflet pt.parerile voastre.

Danutza c ,chestia este ca decizia nu stiu care sa o iau pt.ca asta s-a intamplat in urma cu 2luni,dar de atunci nu-mi mai revin si nu stiu ce sa fac.

Eu inca nu stiu ce sa decid ,iar relatia noastra este ca si cum ca incerc sa trec peste,dar eu daca sunt asa in starea asta aproape in fiecare zi ,nu stiu cum o sa fie si plus ca nu imi gasesc rasp.si nu stiu pur si simplu ce sa fac ca sa ies din starea asta,cum sa iau partea buna sa nu ma mai simt neamplinita si nefericita cum ma consider.

 

Alexamona ,de vorbit am vorbit cu el si i-am spus ce simt cat de cat mi-a spus ca ma intelege,m-am simtit relaxata doar cateva ore si iar am revenit la starea mea si iar ne certam ,se pare ca nu se termina niciodata probabil nu pot sa uit niciodata si dar atunci ce o sa fac sa stau mereu asa?nu stiu ce sa mai fac.daca aveti vreo idee ce as putea ca sa fie bine indiferent de alegere spuneti-mi va rog.

 

Goldi,intr-adevar s-au acumulat destule si "ruperea "mea brusca din sanul fam.imi este destul de greu singura fara ajutorul parintiilor,fara prieteni ,dar totusi daca eram intr-o relatie buna cu al meu treceam si peste astea ,eu acum ma gandesc doar ca m-am pripit cand m-am maritat cu el ca daca nu-l alegeam era mai bine Rom.gaseam oameni ca el pe tote drumurile si nu mai trebuia sa vin sa stau aici departe de toata lumea,daca era cum am crezut se merita ,dar asa?simt ca nu a meritat efortul,poate si eu am avut asteptari prea mari de la el,dar mi se pare normal daca ajungi sa iei asa o decizie sa renunti la toate relatiile cu toata lumea ca sa-l ai doar pe el.

De ce ma ma simt asa trista?pt.ca am pierdut deja tot in Rom.cand l-am ales pe el daca m-as intoarce ceva bun nu o sa ma mai astepte,inainte sa-l aleg pe el aveam de ales,asa ca inca o chestie sa simt ca nu gasesc o solutie ca sa fac.

Ani3lla ,de ca ma simt vinovata fata de fosta cu toate ca nu ar trebui?pt.ca sotul meu ii plange de mila la mine ca este saraca de ea ca a lasat-o asa ,eu cred ca chestiile asttea nu ar fii normal sa le aud.

Si saraca de ea nu prea cred ca este pt.ca sotul "nostru"cand a div.i-a dat tot din casa,masina,bani ,i-a dat copilul care cica ea l-a vrut ca el nu vroia copil asta asa e ca au sta12 ani fara ,cat a stat cu ea a plimbat-o prin vreo10 tari s.a.

Si eu cu ce m-am ales ?am sris mai sus.

Fetelor ma scuzati daca v-am plictisit si va multumesc inca o data .

[delphin]

Draga fata,

 

Se citeste depresia din randurile tale....si sincer i-mi pare rau pt. tine,dar cred ca lipsa ta de ocupatie te face sa te gandesti numai la asta si sa vezi lucrurile din ce in ce mai negre.

 

Tu il iubesti? Spui ca da! atunci faptul ca are un copil si ca a mai fost insurat ar fi apa de ploaie. Spune-i clar ca te doare cand discuta despre ea,vorbeste cu el despre problemele tale si inceteaza sa tipi si sa te apuce plansul si istericalele cand va certati.

 

Scuze ca sunt asa dura! am trecut si eu prin senzatia ca poate nu am ales bine sa parasesc tara si prietenii pt. un barbat,insa stiu sigur acum ca am facut o alegere buna.

 

Spui ca ai un copil de 7 luni. Tu i-ti dai seama cat esti de norocoasa? Incearca sa te axezi pe copil si nu pe el. Iesi si te plimba,incearca sa discuti cu mamici in parc,ignora-l daca reusesti,dar nu-l mai crede buricul pamantului pe el.Stiu ca doare,ca te-a dezamagit,dar fii tu sigura ca va trece!

 

Vrei sa divortezi?! Pune in balanta ce ai de pierdut si ce ai de castigat. Ia in calcul si copilul! De ce spui ca nu ai avut noroc?

Stii cate ar vrea sa fie in locul tau?

 

Haide capul sus mamicuta draga,copilul are nevoie de liniste si sa stii ca simte ca tu nu esti bine! Ridica-te prin el. Pt. copil,tu esti cea mai importanta pe lumea asta si te iubeste neconditionat! Oferai o copilarie fericita!

 

 

http://community.webshots.com/user/delphinoi

http://community.webshots.com/user/sebilus

 

[hanako2004]

mercy draga imi pare tare rau ca suferi ..desi nu te cunosc insa imi dau seama ca iti este greu si te doare

dar te sfatuesc sa mai lasi si tu de la tine si sa te gandesti la casnicia ta si la copilasul vostru

hai sa-ti spun si eu cate ceva din basmele mele

si eu mam casatorit cu un om care a mai fost insurat si nu odata ci de 4 ori

....la inceputul relatiei nu mi-a spus ca se temea ca voi fugi de el

cand mi-a spus am raas asa putin blocata insa il iubeam si nu puteam renunta la iuberea ce era intre noi...si pana la uram a fost trecutul lui..cand mam casatorit si am venit in casa care locuim

am gasit tot felul de chesti ..pana si cutii cu haine ale fostelor sotii..chiar si poze albume intregi..am stat cu ele cam un an jumate

in casa...

nu prea mia vb de ele la inceput insa apoi mi-a povestit intreaga poveste...are si doi copilasi cu una dintre ele undeva prin tokyo

nu ia vazut de cand erau bebei mici au trecut 16 ani de atunci ...

vb frumos de ei si zicea ca chiar acea sotie a suferit ca el a fost cel rau ...era pustan si se distra non stop..nu venea acasa cu zilele si copii nici nui vedea la fata ..cand venea era deja tarziu

cand copii dorm si dimineata pleca pana sa se trezeasca ei...

a suferit mult ..pana sa o facem noi pe emilica ..acum ii ofera la emilica ce nu le-a oferit celor doi copii..deja e tarziu sa le mai ofere ceva ..sunt mari si de el nici nu stie

ultima lui casatorie cu o filipizeza afost..aveau in filipine afaceri impreuna si vb des la tel..ma durea insa mam facut ca nu aud si nu vad...apoi treptat a disparut relatia lor.nici telefon si nici nimic...

cred ca sunt destule fete care au trecut prin astea si poate mai rau

trebuie sa fii tare si sa lupti mai ales ca va iubiti si aveti un copil impreuna..nu merita sa renunti la ceia ce ai cladit

iti doresc din tot sufletul multa rabdare si fi puternica pt ca ai pt cine......

incearca sa discuti cu el si sai spui ca te doare sa auzi lucruri despre fostele X...si ca nu vrei sa stii cum au fsot si ce au facut

sunt sigura ca se va aptine si nu va mai vb de ele in prezenta ta....

sa vezi ca cu timpul totul se va rezolva si va fi bine

ma scuzi daca am gresit scriind aceste randuri..

sa auzim numai de bine si fii puternica si luptate pt casnicia ta si

incearca sa te gandesti la copilasul care il aveti impreuna..el are nevoie de voi amandoi

[pup]si sa ne dai cat mai bune vesti

bafta

suntem alaturi de tine ..macar cu gandul[pup]

 

 

pozici MALAYSIA

malaysia2006

 

[colegi]

[testoasa]irina &emilica2005.01.06[copil]

[foto]POZICI NOI[colegi]EMILY zana noastra[zana] poze

[Adrianai]

Nu stiu ce sfat sa-ti dau.Iti pot spune doar ce am invatat din experienta proprie. Si al meu avea tot felul de poze cu foste, ma enervam cumplit. Dar nu i-am spus nimic. Incet incet i le-am aruncat pe toate. Fara sa isi dea seama, nici acum nu stie ce s-a intamplat. Nici el nu vorbeste urat de foste si nici pe mine nu ma lasa, dar cateodata daca mai vine vorba, ii fac cate o aluzie.Cred ca cea mai dureroasa pentru el a fost: Cu aia, credeam ca ai mai mult gust in ati alege femeile, totusi mai ai o sansa din moment ce esti cu mine.

 

Norocul meu, a fost ca aceste lucuri s-au intamplat la inceptul relatiei.Sunt o fire posesiva si geloasa, dar nicodata nu i-am aratat acest lucru. Poate si din aceasta cauza a renuntat de buna voie la ½amicele½ lui de buna voie, pentru ca a vazut ca nu ii impun nimic. Cand am incercat sa-i impun un lucru a facut precum magarul. Nu s-a miscat din loc. Asa ca am invatat sa il manipulez in asa fel incat sa nu isi de-a seama.

 

E drept ca tu nu mai poti avea incredere in el, dupa aceasta minciuna, dar si increderea se poate recastiga. Necesita timp si multa munca dar totul e posibil.

 

 

 

WARNING: I have an attitude and I know how to use it!

[danutza_c]

Mercy, nu stiu sa-ti spun ce sa faci. E foarte greu de dat sfaturi in situatia asta. Pot sa-ti spun ce am facut eu: si eu m-am maritat cu cineva care am crezut ca e o persoana serioasa, care intelege ce inseamna casnicia si care ma respecta si ma iubeste si ma intelege. SI nici nu pot sa spun ca erau bariere culturale intre noi pentru ca era tot roman! Totul minunat si frumos pina la nunta... Eu, ca si tine, am renuntat la tot ce aveam in tara: postul meu de as. univ la fac medicina in buc, la doctorat la postul de la spital in fine, ce sa-ti spun, am plecat cu sufletul deschis catre noua mea familie. Foarte repede insa, dupa ce am ajuns aici mi-am dat seama ca ceva e foarte neinregula cu el, primeam telefoane la care nu vorbea nimeni pina intr-o zi cind o voce feminina m-a intrebat daca eu sunt nevasta lui... SIgur cind l-am intrebat a gasit niste scuze gen eh, a fost greseala! La un moment dat mi-a trintit ca a avut pe cineva, o asiatica si ce bine ii era cu ea, ele sunt cele mai bune femei, asculta de sot si sunt foarte loiale si docile! Am crezut ca innebunesc, mai ales ca mi-a spus ca lucra la o gradinita care era pe linga casa noastra.

Am intrat intr-o stare cumplita de panica pentru ca nici eu nu aveam la ce sa ma intorc acasa (postul meu de la fac se dizolvase iar proful nu a fost deloc fericit ca am plecat si pe chetsia asta a ramas fara unul din asistentii lui si eram apreciata, nu vreau sa ma laud dar faceam treaba buna...) Am incercat sa string din dinti si sa suport, nu aveam unde sa ma duc... Vorbeam cu mama la telefon si incercam sa nu ma apuce plinsul dar era tare greu si ea oricum stia ce se intimpla.

Nu a vrut sa ma lase sa-mi gasesc servici dar imi era asa de clar ca trebuie sa am eu jobul meu ca sa am niste bani, el nu-mi dadea nimic, acces la credit carduri nu, bani nu decit asa 20 de $ ca sa cumpar de mincare! Am avut noroc ca am gasit un job, el s-a infuriat cumplit dar nu prea avea ce sa faca doar sa ma chinuie si sa ma faca sa renunt nu a vrut sa ma ajute (cu bani) sa-mi cumpere masina. Faceam peste 3 ore zilnic pina la sevrici si inapoi acasa, ma sculam inainte de ora 5 dimineata si daca intirziam seara, ca pierdeam trenul, aveam parte de niste scene si scnadaluri ca mi-am gasit pe careva si ca umblu cu ala, nu vreau sa-ti spun ce limbaj folosea! Nu puteam sa-i pomenesc de nici un coleg de la servici barbat ca imediat facea criza.

Intr-o zi m-am trezit cu actiunea de divort, asta tot asa dupa ce am avut o zi frumoasa si calma impreuna, fusesem la restaurant ca fusese ziua lui. AM avut un soc, am crezut ca pic jos, mi s-a facut rau la propriu. Si o sa va intrebati de ce? Pentru ca nu imi venea sa cred ca merge pina acolo, credeam ca totusi o sa putem sa rezolvam cumva problemele, ca o sa inteleaga ca am si eu niste dorinte, niste nevoi... Gresit total! Atunci mi-a spus ca de fapt el a vrut sa incerce sa vada cum e, daca merge intre noi... Am innebunit. L-am intrebat de ce m-a lasat atunci sa imi inchid toate portitele de intoarcere acasa si mi-a spus pai cum, daca nu faceai asta nu as fi stiut daca e adevarat ca vreau sa ramin cu el sau nu!

De atunci a inceput o perioada cumplita pina la momentul in care am putut intr-adevar sa plec din casa aia. Am avut nevoie de avocat si nu puteam sa-mi permit, cu salariul pe care il aveam (sa nu-t imagienzi ca lucram ca doctor!)sa-mi platesc si chiria si avocatul, asa ca pina nu am temrinat cu avocatul nu am putut sa-mi permit sa plec. Intre timp mi-am cumparat masina si el a inceput sa realizeze ca eu chiar vreau sa plec, nu credea ca am s-o fac, si a inceput sa fie ceva mai "normal" in comportamnet dar eu eram deicsa sa nu imi impart viata cu asa cineva. Am asteptat doar un momemt prielnic sa plec. SI de fapt tot el m-a ajutat sa iau decizia ca a adus-o pe sora-sa la noi, asta fara sa-mi spuna! Noroc ca a pierdut avionul in Paris si a dat telefon si asa am aflat si eu ca trebuia sa vina ca altfel ma trezeam cu ea la usa! Asta mi-a pus capac, pentru ca sor-sa nu ma vroia pe mine deloc in viata lui si a facut tot ce a putut ca sa ma faca sa plec. De fapt mi-a facut un imens serviciu.

Intre timp l-am cunoscut pe viitorul meu sot. Nu pot sa-ti spun cit suntem de fericiti impreuna, cit de bine ne intelegem si ce mult conteaza sa ai linga tine un suflet care te intelege, te iubeste si te respecta. Pentru prima data in viata simt si eu ca am pe cineva pe care sa ma pot bizui, nu mai am senzatia aia de "spate gol" care m-a urmarit mereu...

E tare greu sa fii intr-o tara straina si sa nu te intelegi cu cel de linga tine. Eu te inteleg perfect, am trecut prin nsite situatii cumplite, umilinte, nici nu vreau sa-mi mai aduc aminte de ele.

Ce vreau eu sa-ti spun ca trebuie sa nu lasi toata situatia asta sa te distruga. Pentru ca sa stii ca e foarte usor sa te rapuna asa ceva. Si iti spun asta si din punctul de vedere medical, nu numai ca femeie care intelege prin ce treci.

Daca ai avea macar o prietena acolo cu care sa stai de vorba ar fi minunat. Nu ai pe nimeni acolo, o prietena? Poate una din fetele de pe forum care locuietse tot in Japonia, eventual in acelasi oras cu tine, sa puteti iesi impreuna. Conteaza enorm sa ai cu cine vorbi. Daca nu, eu stiu un psiholog crezi ca te-ar putea ajuta?

Eu in final m-am dus la docotr ca sa-mi dea antidepresive, nu mai puteam sa dorm noaptea cum trebuie, la servici nu ma puteam concentra, ma apuca plinsul pe strada, asa ca nu mai puteam sa continui asa. M-a ajutat, nu am luat prea mult timp, ceva mai putin de 2 luni si am reusit sa ma echilibrez cit de cit.

Iarta-ma, nu vreau sa te supar dar incerc sa gasesc o portita de scapare pentru toata durerea asta care iti chinuie sufletul.

Este foarte greu sa iei o decizie, framintarea prin care treci e chinuitoare dar pe urma totul devine foarte simplu.

Iti doresc multa putere si intelepciune.

 

sa nu ne pierdem speranta

danutza