dificila problema - va rog un sfat !!!

[nelia]

Oau, asta da problema dificila! Si nu cred ca se poate da un sfat, ci doar descrie experiente, dar tot tu stii ce e mai bine pentru tine. Nu-ti ramine decit sa sapi in tine si sa afli exact cum stai:

- Cit de mult iti doresti sa ramii cu sotul actual? Care e situatia voastra si cit si ce te leaga de el (aici trebuie inclus si planul material, care nu e deloc de neglijat in cazul in care pastrezi copilul).

- Cit de mult vrei acest copil? Adica sigur ca il vrei, dar il vrei in orice conditii? Chiar daca iti ameninta casnicia si viitorul cu barbatul tau? Pentru ca una e sa-ti doresti cu disperare un copil si alta e sa-l aduci pe lume si sa-l cresti, poate chiar singura. Nu te rog decit sa tii cont de faptul ca un pui de om are nevoie totusi si de mama si de tata ca sa creasca si sa se dezvolte sanatos si armonios pe toate planurile. Si cind iei hotarirea sa dai viata, trebuie sa stii ca il aduci pe lume pe acest pui de om in primul rind pentru el, pentru ca el isi va trai viata, tu nu poti sa o traiesti in locul lui... si apoi pentru tine.

- Daca hotarasti sa lasi copilul si continui in minciuna... nu e una singura, sint mult mai multe. Gindeste-te ca va trebui sa minti toata lumea din jurul tau, nu numai pe sot: sot, amant, parinti, prieteni si nu in ultimul rind - copilul. Asa cum spunea cineva mai sus, lucrurile acestea sint facute sa se afle, daca vei avea vreodata nevoie de analize si se va afla adevarul... ca i-ai mintit pe toti ceilalti sint sigura ca poti sa duci si ca poti sa gasesti oricite justificari vei dori, deloc neglijabile... dar ca l-ai mintit pe COPIL, ca a venit pe lume printr-o minciuna, ca i s-a ascuns un adevar atit de crud si fundamental, poate ani si ani de zile, ca aflindu-l se va darima in el o viata interioara si pe linga el alta exterioara, pe care se baza si din care isi tragea puterea si energia sa inceapa o alta zi... asta poti sa o duci!?!

 

Daca reusesti sa fii sincera cu tine pina la capat si iti vei raspunde la o serie de intrebari ca cele de mai sus, sint sigura ca vei sti ce sa faci fara sa ai prea multe remuscari.

 

Acum, m-am pus putin in locul tau. Eu am 38 de ani si sa presupunem ca mi s-ar intimpla asa ceva... As lasa copilul, categoric! Stiu cum e sa-ti doresti un copil cu disperare si la mine nu s-a pus vreodata problema fertilitatii. Mi-as asuma doar un singur risc, acela ca ar creste, poate, fara tata! Dar atit! Si asa e prea mult! In rest, as spune adevarul fara doar si poate. Nimeni nu merita sa fie mintit atit de crud si de fundamental! Si nimeni nu ar trebui sa duca povara unei asemenea minciuni! Si cine se alege sa fie linga mine in marea mea hotarire, sa fie... Cine nu, sa plece! Aventuri de o noapte au multi si multe, unele au fost iertate, altele nu... depinde de situatii! Daca ii spui sotului ca ai facut-o pur si simplu din disperare de cauza... poate ca il convingi ca celalalt nu conteaza si ati putea pastra si creste impreuna copilul, in deplina cunostinta de cauza. Poate ca ati putea face si testele de paternitate, ca sa aflati pina la urma adevarul si sa va linistiti! Si probabil ca as spune adevarul dupa ce as lua hotarirea, daca m-as simti sigura pe mine, in asa fel incit nimeni sa nu mai poata sa faca sau sa spuna nimic: sa fie doar cu mine (si copil) sau fara mine (si fara copil)... si atit! Ar fi valabil pentru toti: sot, amant, parinti, prieteni, colegi, cunostinte... Si cum eu cred ca nimic pe lumea asta nu se intimpla fara un motiv, as fi mama intr-un mod absolut si neconditionat, pentru ca asta mi-am dorit si asta am ales! Dar asta doar daca as fi in locul tau... dar nu sint, asa ca iti doresc tie toata puterea si intelepciunea sa iei hotarirea buna pentru toti, mai ales pentru tine si pentru ce e in pintecul tau!

 

CORNELIAid="green">id="Book Antiqua">, mami de AGATAid="red">id="Book Antiqua"> si TUDORAid="purple">id="Book Antiqua">id="size1">

foto 1id="brown"> – foto 2id="limegreen"> – foto 3id="red"> – FILMULETEid="green">id="size2">id="Arial">id="size1">

id="right">

[cris_tiana]

va multumesc din tot sufletul ptr gandurile voastre. in ultima sapt nu am putut accesa site-ul, si acum simt ca sunt doatoare cu niste lamuriri. ati pus o multime de intrebari, voi incerca sa raspund la cateva, poate voi reusi sa ma fac inteleasa. nu, nu credeti ca incerc sa-mi justific fapta, in fond asa cum ati spus responsabilitatea e pe umerii mei, dar poate ca avand mai multe date, veti reusi sa intelegeti. pe tot parcursul casniciei mele au fost niste " mici probleme", adica sotului meu ii placea sa se intalneasca si ca alte femei. evident se afisa uneori, si nu era greu sa aflu. asta ma facea sa ma simt nedorita, urata, fara valoare.de fiecare data cand aflam relatia respectiva mai contiunua ceva si se stingea. urma ptr noi timpuri bune. de altfel el e un om bun, nu am avut alta suferinta niciodata. in ultima perioada m-am simtit atat de nesigura pe mine, si de singura incat am dat curs unei foarte scurte aventuri. dar in paralel eu si sotul meu faceam eforturi sa avem un copil. trebuie sa recunosc ca mai mult eu.. dar cu " acordul lui". au fost ani si multe esecuri si multe dezamagiri. Cu celalalt, de care pot spune ca am fost indragostita, dar mi-a trecut destul de repede, realizand ca nu pot trai cu alt barbat decat cu sotul meu, nu s-a intamplat decat o singura data, O SINGURA DATA. si asta cand eu deja imi pierdusem orice speranta de a avea copii, asta e si motivul ptr care nu m-am protejat, nu aveam de ce... si se pare ca s-a intamplat un miracol? oare poate fi numit asa? dupa ce am aflat.. sotul meu a fost extrem de incantat, bine nu stiu cat va schimba asta atitudinea lui.. iar pe celalalt l-am indepartat. ma gandesc foarte serios in a pastra exclusiv ptr mine acest mare secret,sa intre acest copil in familia mea, bineinteles am decis ca voi pastra copilul, si sa uit chiar si eu de aceasta poveste care va produce multe daune in cazul in care s-ar afla. voi ce credeti? voi reusi? e atat de gresit ce gandesc? chiar ca e complicat... si nu am timp. in curand va trebui sa anunt familiaid="black">

[marci]

Nu prea ma bag la subiecte atat de delicate, dar de data asta....

Nu stiu cat de credincioasa esti, dar daca esti, poti merge la un preot, nu atat pentru spovedania in sine,cat pentru a-i cere parerea. Cel mai greu este sa gasesti un preot pentru a face asta.

Eu am gasit un preot f bun care, pe langa faputul ca este credincios, este si un foarte fin psiholog. Nu merg prea des la el, dar de fiecare data cand sunt intr-o situatie in care nu stiu ce sa hotarasc il caut.

Eu cred ca este foarte important ca atunci cand luam o hotarare sa fim in acord cu Dumnezeu, dar de multe ori nu ne iese, suntem oameni doar si supusi greselii.

Indiferent de hotararea pe care o vei lua tb sa fii f atenta la consecintele pe termen lung, in sensul ca pe termen scurt o decizie poate fi buna, sa multumeasca pe toata lumea, dar pe termen lung sa fie devastatoare.

Iti doresc multa sanatate tie si copilului tau si sa-ti dea Dumnezeu puterea sa faci alegerea cea mai buna, alegerea care sa te ajute sa-ti recapeti linistea sufleteasca!

[dyonise]

Draga Cris-tiana,

Am urmarit cu mare interes acest topic si vazand raspunsurile anterioare am decis sa nu intervin. In fond, problema a fost deja abordata din toate unghiurile de vedere. Ultimul tau raspuns m/a facut insa sa ma razgandesc. Nu m/as incumeta sa/ti dau un sfat insa as vrea sa ridic o intrebare: te/ai gandit ca, de fapt, toate planurile tale de solutionare a situatiei sunt pripite?

La acest moment tu doar presupui ca sotul va avea x reactie si celalalt barbat y reactie. Poti pune mana in foc ca stii ce vor face si ce vor spune? E ca si cum ai desena planurile pentru o casa dar nu cunosti conformatia terenului pe care va fi aplasata.

Nu ar fi mai simplu sa ii confrunti cu adevarul, sa vezi cum reactioneaza si abia dupa aceea, in cunostinta de cauza, sa iei deciziile?

Evident eu plec de la premisa, enuntata deja si de alte persoane, ca e absolut inutil sa iti complici viata mintind.

 

 

[cris_tiana]

nu exista varianta adevarului.. nu are cum ptr ca sotul meu nu ar accepta sub nici o forma macar un dialog. tradarea e mult prea mare ptr cat poate digera el.ar fi cred indreptatit sa fie asa. un mare procent din barbati ar reactiona la fel. l-as pierde, si nu stiu daca sunt pregatita ptr asta. nu asta mi-am planificat eu in viata asta..iar celalalt.. nu stiu cum ar reactiona.. dar numai faptul ca ar sti ar fi un pas gresit. sa zicem ca e de acord sa ramana cum am hotarat eu.. va fi un pericol permanent.. apoi poate va spune vreau sa vedem al cui e... iarasi va strica totul..numai faptul ca am fost cu un alt barbat l-ar indeparta pe sotul meu. ma descurajeaza fantastic punctul vostru de vedere.. incep sa ma gandesc daca nu exista inca o solutie... Dumnezeu sa-mi ierte greselile si sa ma ajute.

[Guestus]

Daca amantul este negru eu zic sa-i spui sotului inainte de a naste.

[cris_tiana]

ha ha ha funny, nu e negru. asta ar fi fost primul lucru la care m-as fi gandit singura. multumesc.

[ankalaura]

quote:Originally posted by cris_tiana

tradarea e mult prea mare ptr cat poate digera el.ar fi cred indreptatit sa fie asa. un mare procent din barbati ar reactiona la fel. l-as pierde, si nu stiu daca sunt pregatita ptr asta.

---

id="quote">id="quote">Adica,.... fa-ma sa inteleg. Tradarea TA e PREA MARE, ca s-a intamplat o data si a rezultat un copil, pe care ti-l doresti dar de care iti este frica?Tradarea LUI insa de pana acum, sau TRADARILE, ca sa ma exprim corect, nu-s mari? Sunt ok???TU te temi ca-l pierzi? EL s-a temut vreun pic ca te-ar putea pierde???Clar, asta nu e subiect de mine, pentru ca eu as fi stiut foarte bine ce am de facut cu mult timp in urma. Tu singura ai acceptat sa il imparti, sub ochii tuturor, si NU esti pregatita sa il pierzi? Crezi ca revenirile astea sunt relevante? Crezi ca nu va recidiva? Si in cazul asta, mai conteaza al cui este copilul???Du-te tu la preot si spune-ti pacatele, si pe el lasa-l sa traiasca bine merci....Nu vreau sa te supar, sunt agitata zilele astea. Dar chiar ma intreb, femeile chiar sunt PROASTE sau numai luate de proaste??Anca si papusica Eliza (26.august.03)Eliza

[Guestus]

Pune si tu in balanta ce vrei mai mult adica sotul sau copilul apoi iei o decizie. Daca nu-i spui se poate ca sotul peste 3 ani la bere sa-si aminteasca de problemele de fertilitate si sa va duca la analize...si atunci sa vezi razboi ce iese

[cris_tiana]

nu e vorba de a-si aminti ceva... oricum analizele au aratat ca e totul in regula cu el. dar eu cred ca nu a fost chiar in regula cu el din moment ce a fost suficient o singura data cu altcineva.

asta e... cred ca vreau copilul si il vreau si pe sotul meu ca tata al copilului meu. asta daca ceva se va schimba in atitudinea lui fata de familie.. altfel, raspunsul va veni de la sine probabil curand.chiar nu mai stiu.. sunt confuza.. si ma simt foarte rau si fizic, oboseala si incertitudinea ma omoara... va multutmesc din suflet ptr atentia acordata. in viata nu putem face numai ce e drept, din pacate... asa cred eu..nimeni nu face doar ce e drept..