Reinventarea iubirii

[Karina]

Cred ca totul depinde de firea celor din cuplu. Pot sa spun ca la noi totul a fost pe dos.

Imposibilitatea de a avea copii ne-a unit si mai mult. Am reusit sa depasim bariere pe care la inceput nu credeam ca am sa le pot depasi. Dupa cum stii, Bogdan a venit dupa 12 ani de casnicie, din care 9 am tot luptat pt. el. A venit intr-un moment in care numai credeam, desi speram. Dar legatura noastra in acel moment era f. puternica, cred ca ne resemnasem oarecum cu ideea ca vom ramine doar noi doi... Pe noi acele suferinte, esecuri, ne-au apropiat, ne-au unit. Am invatat sa fim impreuna, sa ne bucuram de fiecare clipa in care sintem doar noi doi. E drept, ca eu am cam renuntat la cariera, desi acum ma zbat cu putere inca sa recuperez .

Orice moment liber l-am petrecut impreuna, am fugit de aglomeratia orasului, ne-am implicat in relatii cu prieteni cu copii - poate ca sa suplinim lipsa copilului nostru. Am avut noroc, dar sa stii Mariaa ca desi in adincul sufletului numai credeam ca vom avea copilul nostru, nu ne-am pierdut speranta.

Nu cred ca exista o reteta, dar eu cred ca important e sa nu abandonati lupta, dragostea e pitita pe undeva, doar un pic s-o zginderi, ca sa revina